1,304 matches
-
iarăși la spital. Măicuța făcuse mai multe controale, dar se simțea tare rău. De la prefectură am telefonat la Chișinău. Doamna Nina Ilașcu și-a anunțat sosirea, cu o mașină a guvernului Republicii Moldova, cu care a ajuns la spital, după unele peripeții, pe la orele 21,30. L-am cunoscut, cu acest prilej, pe prof. univ. Iurie Ilașcu, fratele patriotului, pe care l-am găzduit, devenind de atunci prieteni. Am vizitat împreună, a doua zi, și familia prof. Ioan Alexa, vizită cu mișcătoare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la momentul necesar, căci nimeni nu a făcut-o. Cred că a fost un dar de la Dumnezeu ca domnul Chirilă să sensibilizeze la organizarea drumului, acel pelerinaj pe la mănăstiri, pe care l-a făcut măicuța Natalia și fiica Eugenia. știu peripețiile pe care le-a avut și pe acelea care nu s-au scris prin ziare... Astăzi domnul Chirilă a spus: <Să le fie rușine celor de la București!>. Dar eu zic așa: Să le fie rușine nu numai celor de la București
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Maramureș. Dumnezeu m-a înzestrat și cu îndemânare meșteșugărească și astfel toți mă știau că sunt un dulgher de țară, venit la lucru. Aici mi-a mers chiar bine..., dar la sfârșitul lunii iulie 1951 am fost descoperit și arestat. Peripețiile prin care am trecut au fost multe și grele, dar ar fi prea lung să le înșirui. Le știe Bunul Dumnezeu. Arestat, am fost dus la Baia Mare, iar de aici la București la ministerul de interne, unde am stat până în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viitor, cel puțin trecutul îmi aparține. Pontus Euxinus 3 septembrie 1955 Iată un nou an universitar care începe „în mod cu totul și cu totul întâmplător“ și cu mine... „Închisorile mele“ au fost până la urmă un fel de vacanță cu peripeții, vorba filmului aceluia cehoslovac Nikdo nic neví (Nimeni nu știe nimic). și, pentru monotonia timpurilor în care trăiam, a fost chiar o vacanță interesantă și plină de învățăminte. Părăseam fără nici un fel de melancolie domeniul filmului de ficțiune și pășeam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi încercam mâna la scris, eram convins că nu voi ajunge niciodată scriitor, pentru că adevărații scriitori, credeam eu, trebuiau să trăiască pe la Paris, Londra sau Madrid, să fi avut multe aventuri cu femei, să fi trecut prin multe întâmplări și peripeții, înainte de-a putea să scrie. Eram vrăjit de Hemingway, dar de partea lui cea mai îndoielnică - cea aventuroasă. Sherwood Anderson, pe care l-am descoperit la șaptesprezece ani, printr-o cărțulie tra dusă în ebraică, Winesburg, Ohio, mi-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
exact cum, dar știu că poziția lui era incompatibilă cu pletele mele ondulate de pe vremea aia și bretonul foarte lung. Eram și eu hippy fără să fi știut sau să fi vrut. Așa că, de fiecare dată când ajungeam, după lungi peripeții, că locuiam departe de facultate și cu hainele alea nu era ușor să te fofilezi în tramvaiele irealist de ticsite, pe terenul unde „făceam“ armata, știam că voi auzi ofițereasa urlând la mine că iar n-am coafura regulamentară. Și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
păstrând cu sfințenie adevărate valori, ce o dată cu trecerea timpului au devenit capodopere. Atmosfera caldă și primitoare, personajele din tablouri ce prindeau viață, într-un singur cuvânt întreg anturajul în care intrasem, îmi crease o adevărată stare de bucurie și extaz. Peripețiile de pe drum alături de Gheorghe Boancă, Măndița Chirilă, Nicolae Popa și Gheorghe Durac cu care am călătorit fiind toți reprezentanții Iașului, au lăsat în urmă o pagină plină de amintiri minunate, de neuitat. În același an, 1998, la sfârșitul lunii noiembrie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Denisa Mihăilă, Camelia Ciobanu, Mihai Dascălu, Ion Stan Pătrașcu Muzeu, jos: Vasile Popovici,Gheorghe Jurma - director la Editura Timpul Reșița Lansarea „Dicționarului Artei Naive din România, Reșița 2001 Expoziția a avut un succes deplin încununată cu lansarea firească a dicționarului. Peripeția cea mai mare a fost la întoarcerea spre casă. În camera unde trebuia să ne odihnim am intrat în jurul orei 2 noaptea alături de Boancă și Valentin Boța, fiind toți trei cazați în aceeași cameră. Trenul cu care trebuia să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
specii de păsări, care mai de care mai viu colorate, ce zburau în diferite direcții jucând parcă vestitul joc al copilăriei, prinsa, fugărindu-se una pe cealaltă. Altele erau adunate în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ora 16 să ne întâlnim în față la agenția de voiaj, rămânând să mai sunăm seara pe Acasandrei și pe Puiu, care din diferite motive nu ajunseseră în parc. Timpul a trecut destul de repede, nu au putut să lipsească diferite peripeții și voia bună ce ne-a însoțit pe tot drumul de la Iași la Pitești, călătorind alături de Mihai Puiu, Gheorghe Boancă, Jana Ghemeș, Gheorghe Durac, Gheorghe Bălăceanu și familia Acasandrei Valentina și Gheorghe. Obosiți după o noapte de mers cu trenul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a nu se Încîlci În labirintul nici unui succes. Tezeu iese din peripețiile sale grăbit să nu facă nimic durabil, care să-l Împiedice de a pleca mai departe. Iar regretul, iată o noțiune necunoscută lui Tezeu. Memoria sa? Cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi fără să lase nici o urmă. Zeița Mnemosyne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
țărmurile Ithacăi se limpezesc Înlăuntrul nostru făcînd să vibreze convingerile În numele cărora merită să trăim. În școală am Învățat totul despre Însemnătatea experienței În cunoaștere, În afară de faptul că Roger Bacon a făcut pentru aceasta doisprezece ani de Închisoare. Și despre peripețiile lui Ulise am Învățat totul, În afară de faptul că Ithaca este nu numai sfîrșitul logic și necesar al Odiseii, ci și condiția ei. Fără ea, aventura lui Ulise ar fi lipsită de sens. El deapănă prin labirint amintirea unei insule. Dincolo de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință. Cu puțin efort aș putea chiar auzi lopețile plescăind În apă În clipa cînd Ulise se apropie de țărm și se pregătește să coboare. După anii de peripeții pe mare, nu mi se pare nepotrivit să cred că sufletul său vibrează ca al unui poet. I se pot reproșa multe, În afară de păcatul pe care Ortega y Gasset Îl numea păcat cordial fiindcă Își are izvorul În lipsa de iubire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că era din Guipuzcoa, îi spuse: „Și eu sunt de prin acele părți” - probabil era de prin Bayona - și adăugă imediat: „Luați-l, dați-i de mâncare și omeniți-l”. În timpul călătoriei de la Ferrara la Genova, Pelerinul avu și alte peripeții, dar, în cele din urmă, ajunse în Genova, unde fu recunoscut de un locuitor din Biscaya, Portundo, pe care îl cunoscuse cândva, pe când slujea la curtea regelui catolic. Acesta îl ajută să se îmbarce pe o corabie pentru Barcelona; fu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un film subversiv și un (paradoxal) manifest de autor, acela prin care demonstrezi că poți face cinema de calitate fără a-ți pierde publicul sau individualitatea. Deportări, debarcări etc. Train de vie (Trenul vieții) al lui Radu Mihăileanu este istoria peripețiilor unei comunități de evrei care decid să se deporteze cu trenul în Palestina dintr-o Europă de Est amenințată de nazism ; dincolo de meritele tehnice (un montaj excelent, un decupaj precis și o coloană sonoră impecabilă), ceea ce entuziasmează este forța unei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți, fotolii, divan, fotografia tatei, colțul simbolic și cu aspecte tragice și tutelare, și pentru ca să descifrez cuvinte și subcuvinte. M’am speriat și sunt încă speriată de peripețiile călătoriei tale. Aproape că necunoașterea lor mă împedică să leg viața ta de aici de cea de dincolo de această călătorie; e ceva obscur: dorința ta de a mă proteja. Te rog scrie-mi imediat cum a fost. Dacă ai întrerupt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noembrie Azi, în sfârșit, după multe tribulațiuni, ți-am expediat revistele, al căror transport a costat 637 lei! Iar nu mai știu nimic de tine și iar mă pierd... Sâmbătă 11 octombrie [1947] Au trecut două zile grele, pline de peripeții și încordări în chestiunea procesului nostru; nu am avut inima să-ți scriu, dar m’am gândit la tine cu dragoste adâncă. Am fost și supărată și răcită tare; mi-am pus ventuze și azi nu am eșit deloc din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și foarte serviabilă, mi-a pus ventuze; plângea și punea o ventuză; se văita și mai punea una. Mi-a povestit despre excursiile ei la talcioc, unde se duce în fiecare duminică între 10 și 3 jumătate ca să vândă; despre peripețiile ei, despre buna companie în care se află - rude ale Manolei, ale lui Philippe, ale lui Șaga, toată lumea bună e acolo! Am auzit că Șaga a fost auscultat de un specialist care i-a mai dat 15 ani de viață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încet de pe deget. De fapt, nici eu nu știu exact ce vreau să spun. Și nu cred că Suze mă poate de fapt înțelege cu adevărat. Ea n-a făcut greșeli niciodată. Pentru ea, viața a fost o călătorie fără peripeții, în timpul căreia n-a deranjat pe nimeni și s-a ținut deoparte de orice belea. Nu ca mine. Eu știu ce înseamnă să faci o prostie cât casa - ce cât casa, cât universul - și pe urmă să-ți dorești, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gras și o privire pătrunzătoare. Este pe jumătate surd și nu vorbește spaniola foarte bine deci conversația decurge pe țipatelea și suficient de sincopat. Paulo cu Mario, cei doi maiori, se simt ca acasă și conversează prietenește cu Julio despre peripețiile din săptămâna pe care au petrecut-o aici. Mario pare să fi descoperit ceva esențial despre el însuși și încearcă să-și organizeze încă o săptămână de concediu ca să continue explorarea împreună cu Don Julio. Cum discuția ajunge la ceremoniile în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Avem măcar două ore până la începerea ceremoniei, timp în care rămân ascultând poveștile lui Jorge. Femeia belgiancă aruncă câteva întrebări pe care încerc să le traduc în spaniolă dar Jorge pare mult mai interesat să mi relateze tot felul de peripeții din viața lui de șaman. Povestește mult prea rapid pentru a mi lăsa timp să traduc celorlalți și după câteva tentative trunchiate renunț și mă concentrez doar pe urmăritul firului povestirilor. Către ora opt ne așezăm la locul nostru, Jorge
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
normal/Little Miss Sunshine (SUA, 2006), de Jonathan Dayton și Valerie Faris în comedia Little Miss Sunshine (nominalizată la Oscar pentru cel mai bun film), o familie din Albuquerque tata, mama, băiatul, fetița, bunicul, unchiul călătorește, cu multe eforturi și peripeții, pînă în California, pentru un concurs de Miss pe care fetița (care are șapte ani) visează să-l cîștige. Concursul se dovedește a fi o afacere sinistră, setată la cote everestiene de ambiție și profesionalism și, pe lîngă toate mini-Miss-ele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să-l revezi. Am poze făcute la fața locului în care stăruie etalându-și în soare înălțimea celebra „Campanela din Giotto”, precum și marea și monumentala biserică San Marco, unde se păstrează cu pioșenie moaștele sfântului aduse de la Constantinopol cu mari peripeții. Vizitând această biserică, mai că nu știi ce să admiri mai întâi: vastitatea spațiilor ori suavitatea artei care înfățișează plenar divinitatea și capacitatea omului de a se ridica la o așa înălțime a creației! Și câtă liniște și pace lăuntrică
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dea sănătate și să ne îndrepte picioarele, mai ales mie, care, la vârsta aceea eram destul de crăcănată. Se pare că n-au făcut acest sacrificiu în zadar. Drumul de la Râmnicu Vâlcea la Eforie Nord era lung, anevoios și plin de peripeții. Pe lângă bagajul obișnuit, nelipsite erau cele patru bețe legate cu două capete de sfoară și cearceaful alb care pe litoral trebuiau să se transforme în cortul ce ne ferea de soarele fierbinte, atunci când mai întârziam pe plajă, și două pături
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
drumul de întoarcere, dar pe alt traseu. La prânz, am deviat spre Marea Ionică într-o stațiune unde s-a făcut o pauză de câteva ore pentru plajă, baie în mare și masă. Le-am făcut pe toate, nu fără peripeții - bronzându-ne ca racii și mâncând ca... la restaurantul (să-i zicem așa) cantină (și așa) unde am văzut că se adună colegii de drum. Acolo ne-am împrietenit cu un alt bătrânel, care fusese și el în România în timpul războiului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]