4,234 matches
-
din Heracleea, pe care am amintit-o. în schimb, alte opere utilizate de Sozomen nu se întîlnesc la Socrate, așa cum sînt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea a doua, istoria persecuțiilor anticreștine organizate de Sapor al II-lea, regele Persiei. Era vorba de „patimi ale martirilor”, adesea cu caracter popular, din Siria, Persia și Osroene. Mai apar la el și diverse amănunte din viața celor mai cunoscuți monahi, luate probabil din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epocă pentru că nu îți convine să o cunoști nu este atît un act de curaj, cît unul de lașitate". "Curajul" lui Beniuc e într-adevăr salutar! Dar Mihai Beniuc nu ezită a se plînge (o făcuse și Nina Cassian) de "persecuțiile" la care l-a supus "iubitul" său partid. "Judecata" la care l-au supus instanțele acestuia nu era doar inchizitorială, ci și asortată cu viclenia bolșevică a autobiografiilor cerute copiilor revoluției, gata a și-i devora la cea mai neînsemnată
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
Ieremia, și durează până la răscoala Macabeilor (171). Este vorba de o perioadă de refacere și de normalitate care se încheie cu uciderea Unsului, adică a preotului legitim, Onias al III‑lea, din ordinul Marelui Preot uzurpator, Menelas. Evenimentul marchează începutul persecuțiilor care vor dura „o săptămână” de ani. 3) Alianța lui Antiochos al IV‑lea cu evreii elenizanți (7 ani). Perioada încetării sacrificiilor va dura din 25 Kislev, anul 168, până la 25 Kislev 165 (cf. 1Mac. 1,59; 4,52). După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de comori. Versiunea propusă de capitolul 11 al Cărții lui Daniel va fi aplicată lui Anticrist în Comentariul la Daniel al lui Ieronim. Ultimul episod relevant pentru discursul anticristologic este cel al deznodământului eshatologic, în care se reia tema duratei persecuțiilor (Dan. 12,5‑13). Vedenia cuprinde două răspunsuri din partea „bărbatului îmbrăcat în veșminte de in”, arhanghelul Gavriil, cel care rostește cuvintele profetice. Primul este foarte neclar și se referă la „o vreme, vremuri și o jumătate de vreme” (+∅Η 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afirmă că dispariția templului nu are nici o consecință imediată asupra vieții creștinilor. Desigur, evenimentul anunță și precedă cea de‑a doua venire a lui Cristos, dar nu o inaugurează. Pe de altă parte, Marcu îi îndeamnă pe creștini să îndure persecuțiile, dat fiind faptul că Cristos însuși a fost cel care le‑a anunțat; în același timp, autorul neagă orice raport direct, de tip cauză‑efect, între persecuția creștinilor, distrugerea templului și parusie. Aceasta din urmă este foarte aproape - a se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o inaugurează. Pe de altă parte, Marcu îi îndeamnă pe creștini să îndure persecuțiile, dat fiind faptul că Cristos însuși a fost cel care le‑a anunțat; în același timp, autorul neagă orice raport direct, de tip cauză‑efect, între persecuția creștinilor, distrugerea templului și parusie. Aceasta din urmă este foarte aproape - a se vedea parabola smochinului, vv. 28‑30 -, dar nimeni nu poate ști cu exactitate momentul în care se va petrece: „Iar despre ziua aceea și ceasul acela nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mesia (v. 22) - Isus atrage atenția asupra faptului că adevărata parusie va fi precedată de pseudoparusii: „Că mulți vor veni în numele Meu zicând: «Eu sunt!» și pe mulți îi vor amăgi” (vv. 5‑6); 2) războaie sângeroase (v. 7); 3) persecuția creștinilor, atât din partea iudeilor, cât și din partea romanilor („Vă vor da în adunări și [...] în sinagogi [să vă judece]”, v. 9); 4) rolul evanghelizator al martiriului (v. 9); 5) parusia va avea loc numai după ce Evanghelia va fi propovăduită la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5) parusia va avea loc numai după ce Evanghelia va fi propovăduită la toate popoarele (v. 10); haosul cosmic (vv. 24‑25); dezastrul natural (v. 8) și dezastrul social (vv. 12‑13); 7) „urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi (v. 20). Cea de‑a doua secțiune, consacrată în exclusivitate războiului iudeilor, debutează printr‑un avertisment: 14Iar când veți vedea urâciunea pustiirii [...] stând unde nu se cuvine (ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
venirii Domnului (ca și Marcu în cap. 13) și îi asigurase pe credincioșii din Tesalonic de iminența acesteia. 2Tes. apare ca un răspuns indirect, polemic. În cuprinsul epistolei se remarcă trei momente semnificative: 1) primul capitol dezvoltă temele complementare ale persecuției și răsplății. Cristos îi va pedepsi la a doua sa venire pe toți persecutorii, fără nici o excepție, iar pe toți cei credincioși îi va răsplăti; 2) al doilea capitol are în vedere eshatologia: parusia va întârzia din diferite motive; 3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe de alta, Femeia care l‑a născut se ascunde în deșert. Diavolul nu poate, așadar, să îi atingă pe nici unul dintre ei. În aceste condiții, nu‑i rămâne decât să‑și îndrepte răzbunarea împotriva „urmașilor Femeii”, adică a creștinilor. Persecuțiile creștinilor, care vor dura trei ani și jumătate, vor fi descrise în capitolul 13. Copilul născut din Femeie îl închipuie pe Isus. Începând cu Bousset și până la Peerbolte, cercetătorii își exprimă uimirea în fața acestui personaj, mai exact a faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
comunității esenienilor, înainte cu un secol. Într‑adevăr, în ambele cazuri este vorba de grupări care se consideră învestite cu o misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul‑limită, în viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un rege însetat de sânge. Portretul tiranului trimite la figura lui Nero, prin următoarele aspecte: este vorba de un matricid; sub domnia sa, unul dintre Apostoli este condamnat și ucis (martiriul lui Petru); îi sunt ridicate statui în toate orașele; durata persecuțiilor este de trei ani, șapte luni și douăzeci și opt de zile, în total 1332 de zile, cifră ce reprezintă dublul lui 666, numărul tiranului din Apocalipsă. Tiranul eshatologic apare deci sub chipul unui Nero rediuiuus, credința respectivă având, așadar, adepți în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
martiriului caracterizează ultimele versete ale capitolului; ea va fi reluată în secțiunea consacrată Judecății de Apoi, cu detalii asupra cărora nu este nevoie să ne oprim. Reținem doar faptul că apocrifa se referă evident și direct la o situație de persecuție suferită de creștini. În privința Anticristului, autorul pare să aibă în vizor un personaj istoric. De asemenea, el se adresează unei comunități nu doar amenințate, dar care a suferit deja încercarea martiriului. În ce măsură numele persecutorului poate fi identificat pe baza datelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
R. Bauckham, în două studii impresionante, propune identificarea falsului Mesia cu Simeon bar Kokhba, conducătorul revoltei antiromane din 132‑135. Să vedem care sunt argumentele sale. În prezentarea primelor capitole am putut constata că ne aflăm într‑un cadru de persecuții sângeroase. Falsul mesia se dezlănțuie împotriva tuturor celor care refuză să îl recunoască, să îl susțină, dar mai ales împotriva celor care „l‑au slăvit pe cel dintâi Cristos, cel pe care părinții noștri l‑au răstignit pe cruce” (2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Faptul că persecutarea creștinilor de către evrei se referă la un anume eveniment istoric și nu constituie o simplă profeție este dovedit, pe de o parte, de tonul tensionat al scrierii, iar pe de alta, de detaliile foarte concrete referitoare la persecuția în cauză: într‑o primă etapă, mulți se vor lăsa amăgiți de pseudo‑cristosul pe care ulterior îl vor renega; ei vor fi uciși cu sânge rece. Ultimele capitole aduc în mod indirect argumente împotriva refacerii templului din Ierusalim, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cristosul pe care ulterior îl vor renega; ei vor fi uciși cu sânge rece. Ultimele capitole aduc în mod indirect argumente împotriva refacerii templului din Ierusalim, ceea ce situează în mod obligatoriu apocrifa după distrugerea acestuia de către armatele lui Titus. Singura persecuție sângeroasă și sistematică exercitată de evrei asupra creștinilor s‑a petrecut în timpul răscoalei lui Simeon bar Kosiva, personaj supranumit de rabbi Aqiba, Bar Kokhba, „fiul stelei”, în acord cu Num. 24,17: „o stea răsare din Iacov; un toiag se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe care Eu i‑am ales” (16, 8‑9). Odată cu ideea unui Mesia politic și războinic, creștinii resping și ideea rezidirii templului din Ierusalim. Răscoala lui Bar Kokhba a reprezentat un moment crucial în istoria raporturilor dintre evrei și creștini. Persecuția sângeroasă declanșată de cei dintâi împotriva fraților lor, considerați trădători, a rămas imprimată în memoria celor din urmă de‑a lungul secolelor. Drept dovadă, textele unor istorici ca Eusebiu (Cron. pentru anul 2149), Ieronim (Com. Dn. 9), Orosiu (Hist. 7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Într‑adevăr, acesta nu există în fragmentul original grec, descoperit la Akhmîm; ar fi vorba deci despre o interpolare târzie. Înainte de a ajunge în Etiopia, textul ar fi fost ușor „egiptenizat”. În plus, nu există nici o mărturie referitoare la vreo persecuție a creștinilor în cursul revoltei din 115‑117. Fără îndoială, Eusebiu nu ar fi pierdut ocazia să menționeze un asemenea fapt. Drept urmare, ipoteza situării textului nostru sub domnia lui Traian este mult mai puțin convingătoare decât precedenta. În concluzie, primele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndoială, Eusebiu nu ar fi pierdut ocazia să menționeze un asemenea fapt. Drept urmare, ipoteza situării textului nostru sub domnia lui Traian este mult mai puțin convingătoare decât precedenta. În concluzie, primele două capitole din AP ne înfățișează o situație de persecuție eshatologică. Pasajul reprezintă o interpretare, din perspectiva contextului istoric contemporan, a capitolului 24 din Evanghelia după Matei. Temele centrale sunt: falsul mesia (falșii profeți sunt lăsați deoparte în mod intenționat); adevăratul Mesia; martirul. Este foarte posibil ca falsul mesia să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apologii, se regăsește de asemenea în DT. În capitolul 110, 11 ea apare alături de tema parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție reală (110, 4): „Căci este un fapt cunoscut de toți că, atunci când suntem decapitați, răstigniți, aruncați înaintea fiarelor, în lanțuri, în foc și în toate celelalte chinuri, noi nu ne îndepărtăm [din cauza asta] de la mărturisirea noastră, ci, dimpotrivă, cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
următorul paradox: cu cât ne veți persecuta mai mult, cu atât va crește numărul celor care cred în Isus; înverșunarea voastră nu face decât să atragă prozeliți. Al doilea mesaj se adresează iudeilor și poate fi rezumat în termenii următori: persecuțiile creștine declanșate împotriva voastră sunt pe deplin meritate. „Dar dacă ați fost dați afară pentru că ați luptat, atunci voi ați suferit acestea pe bună dreptate, după cum, de altfel, toate Scripturile stau mărturie. Noi însă fără să facem ceva de felul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rituală la intrarea în lăcașul de cult (1 Apol. 62). Sacrificiile lor nu sunt nimic altceva decât expresii ale terorii iraționale. Demonii inspiră oamenilor viziuni onirice tulburătoare și robesc sufletele lor prin intermediul magiei. Aceleași creaturi malefice se găsesc la originea persecuțiilor: cea a profeților, a lui Socrate și a filozofilor păgâni, în fine cea a creștinilor. Aici, instrumentele nu mai sunt poeții sau creatorii miturilor, ci oamenii politici, în speță, împărații. Fiecare persecuție împotriva creștinilor este o manifestare a puterii demonilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
magiei. Aceleași creaturi malefice se găsesc la originea persecuțiilor: cea a profeților, a lui Socrate și a filozofilor păgâni, în fine cea a creștinilor. Aici, instrumentele nu mai sunt poeții sau creatorii miturilor, ci oamenii politici, în speță, împărații. Fiecare persecuție împotriva creștinilor este o manifestare a puterii demonilor. Așa cum subliniază Elaine Pagels, Iustin proiectează evenimentele personale și politice într‑un cadru cosmic, conflictele între doi indivizi sau două comunități devenind astfel conflicte între două principii cosmice. În fine, demonii acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Daniel, menționată în aproape toate textele analizate. Există, fără îndoială, o puternică presiune exercitată de Cartea lui Daniel asupra gândirii comunităților creștine din secolele I și II, presiune datorată în primul rând climatului de așteptare mesianică, de teamă și de persecuție în care aceste comunități sunt obligate să trăiască. Profețiile lui Daniel au influențat mai ales Apocalipsa; aceasta reia pasaje, chiar secvențe întregi din Daniel. Aceste două texte la care se adaugă 2Tes. 2,1‑17 formează un fel de „canon
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anticristologic. Tabelul 1 Motive anticristologice prezente în Cartea lui Daniel (capitolele 2,7-12) Motive Războiul cosmic Succesiunea imperiilor Cornul cel mic Piatra care lovește colosul Cei trei regi învinși Blasfemiile împotriva lui Dumnezeu Schimbarea sărbătorilor Oprirea jertfei neîncetate Ocuparea templului Persecuția sfinților Trei ani și jumătate de persecuții Perversitatea Amăgirea Apostazia Regele nelegiuit, pervers și distrugător Regele din Nord și regele de la Miazăzi Mândria Moartea fiarei Tulburările Sfârșitul veacurilor Cele 70 de săptămâni de ani Cetatea sfântă Fiul Omului Împărăția cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]