1,115 matches
-
și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acolo, ocolind pichetele de grăniceri, urmase poteci tăinuite. De citit, a citit toată viața numai două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să încep o corespondență. "Unchiul George" a închis la loc ușa fără să-mi dea scrisoarea pe care, probabil, a aruncat-o. În acea vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aveam prea mult răgaz, dar se impuneau câteva observații rapide: faptul că perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri de hârtii, reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu ca individ. Regreți vreodată că m-ai ajutat atât de mult, întrebă Hilary, când constați ce fiară ai trimis în lume? — Tot ai fi ajuns aici, mai curând sau mai târziu. Hilary își luă cafeaua și se așeză pe pervazul ferestrei. Soarele ardea tare. — Nu cred că noul tău șef a fost prea încântat de acel articol, spuse ea. — Nu mi-a spus nimic. — Cum merg lucrurile de când a preluat postul? — Greu, ca să fiu sincer, spuse Alan. E chiar groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și spuse: Poftim, CV-ul tău; am notat și adresa celui mai apropiat birou al forțelor de muncă. Azi e deschis până la trei și jumătate, deci ai destul timp. Îi întinse hârtia, dar el n-o luă. O puse pe pervaz, zâmbetul ei se lărgi și clătină din cap. Barbarii nu mai sunt în fața porților, Alan. Din nefericire, ai lăsat poarta larg deschisă. Așa că am intrat pur și simplu și acum avem locurile cele mai bune și stăm cu tălpile ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lire pe lună. Îl iau de la Rumbelows. Am sorbit din ceai și am spus cu dispreț: — Eu îmi cheltuiam banii pe cărți când eram student. — Lasă vrăjelile astea! Graham arătă cu mâna spre șirurile de casete de pe comodă și de pe pervazul ferestrei. Astea sunt cărțile mele. Ăsta este mijlocul de comunicare al viitorului, în ce privește cinematografia. La colegiu, lucrăm acum aproape numai pe video. Ai trei ore de film pe o splendoare de-asta. Știi cât te-ar costa să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se uite altcineva la lucrările mele. — Iartă-mă. Trebuia să... să-ți cer permisiunea... Nu-i vorba de asta. Trase la loc cearșaful peste pânză și începu să rearanjeze mănunchiul de garofițe pus într-un borcan de gem pe pervazul ferestrei. — Tabloul e foarte bun, am spus. Simțeam cum se crispase brusc, dar am insistat cu gafele. Adică, faptul că dai atâta forță și dramatism unor obiecte din viața cotidiană este absolut remarcabil. Adică, o minge de fotbal și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
expunere, și-a luat camera și a urcat repede sus în sala de consiliu, care avea o vedere bună spre parcare și curtea din față. Din fericire, erau pustii. Îngenunchie ca să nu fie văzut și, doar cu obiectivul ieșind peste pervazul ferestrei, transfocă pe cei doi bărbați în timp ce discutau și își strângeau mâinile lângă BMW-ul roșu al lui Mark. Munca la capodopera lui începuse deja. 1990 — Baza de la Qalat Saleh, spuse Graham, conținea douăsprezece hangare subterane de beton întărite, suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
indiferența sau cruzimea fără fisură a femeii care nu iubește. Nici măcar florile nu le ia acasă. Găsind prin vestiar o carafă rămasă fără toartă, o umple la chiuveta din WC și-i așează pe cei trei regi de Lancaster pe pervazul ferestrei dinspre parc. Venind dinspre Plevnei, Cornel îi va zări acolo mâine pe la prânz și priveliștea lor îi va strica toată ziua. Poate chiar toată săptămâna. O femeie cu părul scurt, vopsit în roșu burghez, ridică ochii tocmai când Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat la Oituz. D-șoara Sorana Filip privește printre ghivecele de flori de pe pervazul de ciment al clasei. Directorul tocmai se suie la volanul Daciei Logan, așa că după ora asta poate să plece și ea. Perspectiva o înveselește. Se ridică de la catedră și întreabă: Ce e iubirea, copii? O fetiță cu ochi ageri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-ți merge mintea când e vorba de atâția bani, spune Jack. Să știi că ești un puști dat dracu’, Jack, Îi spune John. — Ei, nu, spune Jack. O nimica toată. Un simplu interogatoriu Afară, zăpada se Înălța mai sus de pervazul ferestrei. Soarele intra pe fereastră și strălucea pe harta agățată de peretele din scânduri de pin al cabanei. Soarele se ridicase și lumina pe deasupra nămeților. Săpaseră un șanț de-a lungul colibei și În fiecare zi senină razele soarelui străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă În sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, Încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca Întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că În casa ei, În noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a Întîmplat o minune mai mare decît cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele de pervaz. Era, În substrat, o evadare din liniștea ce Începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. TÎrziu, cînd să se culce, Își spuse că nu mai Înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Dar ea Îmi Întrerupse gîndirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se Îndreptă spre fereastra ce dădea În curte, și, privind florile Întîrziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingîndu-mi cu tandrețe mîna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, În curînd vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, În centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborîrăm pe strada În pantă ce duce spre fluviu, pînă În dreptul Agenției portuare; fiica Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mă simțeam ofilit. N-aveau Întotdeauna bilete. CÎnd trebuie să stai În gară zi și noapte nu poți fi decît palid sau obosit, cu perspectiva căzută pe dale. Printre stampe japoneze și bălți triste de urină mulți făceau pipi sub pervazul ghișeului. Eram hirsut, deoarece nu ne lăsau cu lame de ras În rezervă și nici pe peron. Nu știu de ce m-a Întrebat Ștefan ce cred despre statutul scriitorului dinainte de ’89, pe vremea aceea nu făceam altceva decît să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai însemnate din Moldova! Toate s-au dus cu multă ușurință pe povârnișul timpului... În dreapta intrării în biserică, cu margini sfărâmate, semn că a fost scoasă din zidul vechi cu târnăcopul, se află vechea pisanie a bisericii, încadrată de un pervaz din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă: “Vechea pisanie găsită în curtea bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se coceau primele mure, după iarba fiarelor sau ce ne închipuiam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mică, nu-i totul frumos. Fii pregătită pentru mizerii. Mizeriile iubirii." Deschid geamul și uimitorul miros de cimbru miroase, cumva, a gaz de lampă urcă pînă-n mansardă. O lună subțire-n obraz (fără obraz) mă obligă să mă aplec peste pervaz, s-o văd. NE NAGHIBAITISI V NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adeziv și numeroase blesteme, desenele Înrămate au refuzat să se lipească de peretele din cărămidă aparentă. După aproape trei ore de eforturi și după ce mi-am zgâriat la sânge degetele În cărămizi, am proptit În cele din urmă tablourile de pervazul ferestrei. Cu atât mai bine, mi-am zis. Măcar așa desenele blocau cât de cât vederea directă pe care o avea spre apartamentul meu femeia de dincolo de minuscula curte interioară. Dar nimic din toate astea nu conta. Nu mă deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin și pe jeanși. Dacă m-ar vedea fetele de la Runway cu prietena mea cea mai bună, am gândit eu aproape involuntar. Am așezat-o pe un pervaz care nu părea să aibă sistem de alarmă și i-am ordonat să nu se miște. Am văzut o bodegă deschisă non-stop vizavi, căci era clar că fata asta avea nevoie de apă. Dar când m-am Întors am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-a furat retorica goală. Precis vreau să spun că azi am fost rău cu A., care se ținea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului de un corp dăulat, ce nu se vede niciodată În Întregime de după pervazul geamului; e un fel de Pena Corcodușa, depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]