1,170 matches
-
și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întâi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu era filozof, nu se îndeletnicea cu înțelepciunea: își închipuise un zeu, lăudat ieri, pe care azi îl blestema. Odinioară bogat și sănătos, de când se îmbolnăvise și se făcuse sărac era nevoit să blesteme pe cineva și să caute cuiva pică. Ținta cea mai liniștită părea a fi zeul. Înainte îl crezuse bun, acum îl credea rău. Dar îl bănuia puternic, așa cum apucase din strămoși. Nu știa că amintirea omului schimbă, înlocuiește și adaugă. Nu se gândea ce văzuseră și dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rece, din înalturi. Eu nu mă port frumos cu persoanele vulgare, agresive. Coborându-mă la nivelul lor, le jignesc. Însă cu persoanele stilate, le pun la punct fără să le fac rău, mă port frumos. Însă deși nu le port pică nu le permit să zică ceva ironic fără să le răspund pe măsură dar civilizat. Cu mătușa mea cea care mă critică, de ea îmi place și nu îi zic nimic. Nu ar avea rost. Și dacă ne certăm cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu-i spirit nemuritor... Să fi fost Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să le recunoască, după figură, până și șobolanii, să nu-i avertizeze încîntat pe noii săi prieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei. - Atențiune! Se închid ușile!... Urmează stația Constantin Brâncoveanu, cu peronul pe partea stîngă! Pe partea stângă pica. 309 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară, când cerul e senin, iau poziția de drepți. * Consiliul Popular al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te plouă și te fulgeră, tot natura? Doru trăgea, c-o expresie tainică, aer în piept și-și încrucișa ciolanele sub plapumă. - Vedeți bine! Natura... - Și când o să te prindă Miliția. Și-o să te pună să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
smiorcăi, tot că natura? - Evident, recunoștea Sinistratul c-o grimasă, vrând parcă să dovedească faptul că, oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște cârlige de rufe. Pe Stoian Militaru se îmbulzeau (și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
David a intrat din nou în cameră. Jake l-a urmat. Băiatul era alb la față. —I-am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai era necesar. —Știu. Fiona s-a forțat să zâmbească, fiindcă nu-i purta pică băiatului. Iar eu mă bucur foarte tare că mi-ai spus, a intervenit David ciufulind părul puștiului cu afecțiune. Preț de o clipă, o clipă minunată, Fiona a crezut că totul o să fie în regulă, că vraja cea rea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prostuț. Păi, pentru Dumnezeu, o să te vadă! — Dolores, eu plec! exclamă Virgil Jones. — Și eu te iubesc, spuse doamna O’Toole. Virgil clătină din cap într-un gest de neputință. — Ascultă, Dolores, începu el din nou. Nicholas Deggle îmi poartă pică. Așa că nu-i spune că te-am iubit... că te iubesc. Pentru binele tău! — Iubitule, spuse doamna O’Toole, vreau să povestesc lumii întregi despre dragostea noastră. Vreau s-o strig în toată insula. Vreau... — Dolores! interveni Virgil. Oprește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce-ar face ea acolo? A clătinat din cap. Avea nevoie de îndrumare. îndrumare. Virgil Jones transpirând în cimitir. Lui Vultur-în-Zbor i se păruse că Virgil îi făcuse cu ochiul o dată în timpul ceremoniei. Era oare posibil să nu-i poarte pică? Virgil, cu care se purtase atât de crud? — Trebuie să mergem la madame Iocasta, a gândit el cu voce tare. Nu-mi trece prin minte alt loc. — Nu prea cred că mă va primi pe mine, a zis Elfrida. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ia liber pentru restul zilei, Îi Îmbrac pe Emily și Ben În hainele de stradă și ne ducem să ne plimbăm În parc. Sau cel puțin eu și Em facem asta: Ben refuză să se plimbe, preferând să alerge până pică. A fost o vară indiană, și frunzele, cele mai multe Încă verzi și pătate cu un portocaliu de culoarea caisei, par ușor surprinse să se regăsească pe jos. Ne-am petrecut timpul — sincer, nu știu cât timp am petrecut - dând cu piciorul În ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al unei matroane care supervizează momentele de răgaz ale celor pe care Îi are În grijă. — Doamnă Shand, dacă nu i-a omorît Frank pe soții Hollinger, cine-a făcut-o? Aveți În minte pe cineva care să le poarte pică În asemenea măsură? — Pe nimeni. Sincer Îți spun că nu mă pot gîndi la nimeni care să fi vrut să le facă rău. — Totuși, nu erau prea populari. Persoanele cu care am vorbit mi s-au plîns că erau puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că bag oamenii În arest la domiciliu În propriile lor creiere. Pentru el, heroina și cocaina și toate amfetaminele astea noi reprezintă libertatea, dreptul de-a fi ca Bibi Jansen, o distrusă și-o țicnită de prin baruri. Îi poartă pică lui Sanger c-a luat-o de pe plajă, nu că a făcut sex cu ea. — El zice că n-a făcut. — Sanger nu e-n stare să-și Înfrunte latura asta, spuse Paula și se apucă să-și recontureze buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
te faci c-"adormi, îi șoptea ăl bătrân lui Paraschiv. Și se strecura după femeie. Ea așternea cearșafurile în odaia musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e cineva în preajma ei, fantele de tobă a căzut la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară muierile amândouă, zăpăcite. - Cine? Bărbatul dumitale, coană Lino, cine? Inima lui ca tran-dafiru, și-o ține-n bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui a uitat, nu-i așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o ierte! O fi pă lumea ailaltă acum, împărțind dreptatea... - Ce să-i faci, ne ducem, ne ducem... - Ba eu una nu vreau să mă duc, mai am treabă... Afară se răsteau cocoșii la vreme, cuprinși de o frică. Pica și baba Mița. - Coană Marghioală! Coană Marghioală! - Da cine o mai fi? se mira aceasta. 345 - Mița, cine să fie, a ieșit și ea din iarnă! Chiriței parcă-i părea rău că spune lucrul acesta, pentru că la o ceartă îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de nu mai știu când. Cum o cheamă? Marie? Ascultă, Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai zgomotul apei picurând pe piatră. — Dacă se rupe scara, o să pici în apă și o să trebuiască să te scoatem cu macaraua de acolo. Să vezi atunci distracție! — Asta dacă nu o mănâncă aligatorii mai întâi, intervenii eu. Am văzut un film așa, adăugă Lurch. Trăiau în canalizare, nu-i așa? Crocodilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani, să știi. Sunt un om foarte ocupat. Și, după ce-l întrebai: — Bine, hai, spunea el pe un ton plin de pică. Dar numai de data asta, să știi. Coborând spre atelier, mă oprii în biroul lui Margery. Recunosc cu mâna pe inimă că principalul meu motiv era să mă arăt triumfătoare în fața ei. Oamenii care trăiesc în case de sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
par preocupată mi se părea acum a fi stângace și forțată. Când cineva stăpân pe el, ca Margery, clachează, n-ai de unde să știi ce gest să faci ca să-l îmbărbătezi și pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al ziarului Herald trecu pe lângă masă, toate îmbrăcate în negru și dependente de doze de viață. Le știam; ieșisem la o bere cu ceva vreme în urmă și fetele le aveau cu băutul. Fusesem la o partidă de băut până pici sub masă, pe la două dimineața, și una din ele se împiedicase, își rupsese pantalonii Agnes B1 și făcuse ca toate cele. S-a creat atunci între noi o legătură la fel de strânsă ca a camarazilor răniți în luptă. Mi-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedeam cu coada ochiului cum Hugo se strâmbă din ce în ce mai tare. —Nu ți se pare logic? Ben avea deja lacrimi în ochi, dar vorbi pe un ton amar: Singurul motiv pentru care m-a sunat a fost faptul că dacă eu pica, spectacolul Casa păpușilor putea să cadă. Nu înțelegi? Nu s-ar fi deranjat dacă nu ar fi fost vorba de asta. A, oricum n-ar vrea să mă vadă la închisoare. Încă îi pot fi de ajutor. Dar ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i purta pică și nici el nu păstra niciodată supărare până doua zi. În ziua sosirii mele la școală, m-am așezat, cred, în rândul al treilea. Destul de aproape pentru a-l vedea și a-l auzi pe învățător, destul de departe pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
planetară: dezvoltare, sărăcie, terorism, alianțe (la vedere ori În underground-ul diplomatic), politici militare, strategii În cercetare și așa mai departe. Nu uităm nimic, nu ne scapă nimic, știm totul despre toate și Încă ceva pe deasupra, ca să-l parafrazez pe signor Pico della Mirandola și modestia lui meridională. - Chiar așa, tot-tot? am mormăit nu atât neîncrezător, cât, mai cu seamă, impresionat. - De dragul demonstrației, necum din alt motiv, să fim bine Înțeleși, dorește cumva domnul profesor Adam Adam să-i Împrospătez memoria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îi cade victimă, primește o vizită mai specială: Sebastian Corbu, fratele rămas În România, acum un bătrân de aproape 70 de ani, care a ținut neapărat să-l mai vadă măcar o dată pe zvăpăiatul mezin de odinioară. Nu-i purta pică pentru faptul că, În urmă cu trei decenii, Îl adusese În sapă de lemn, pierzând toată averea familiei la cărți. A dat-o pe glumă, mulțumindu-i chiar pentru inspirație, fiindcă În felul acesta l-a ferit de represaliile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie o vor expedia din vârful buzelor În derizoriul maculaturii comerciale, asupra căreia dumnealor nu catadicsesc să se aplece pen’ că s-ar compromite, mă-nțelegi; ei se ocupă de capodopere, de chestii abisale, fundamentale și național-universale, că de-aia pică mapamondu-n posterior de-atâta problematică majoră când la București apare ultimul bestseller În 350 de exemplare netto și de-aia e celebră-n orient și alte puncte cardinale literatura română cea tristă, plină de humor. Pe de altă parte, merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]