14,286 matches
-
caz, n-ar fi renunțat pentru nimic în lume. Și eu voiam să spun același lucru, continuă apropiindu-se de intrare. Dacă tot am ajuns pînă aici, să intrăm și gata. Ce ne mai tîrguim atîta? Ia, ia tăceți un pic! strigă Ilinca făcînd ochii mari. Toți tăcură și se uitară la ea curioși. N-auziți nimic? întrebă ea în șoaptă. Ce? Ce? răsunară în același timp glasurile celorlalți. S-aude un fel de mormăit... ori vuiet... ce-o fi oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de glumă? N-ai decît să te duci unde vrei, că de asta ai vacanță. Aș merge și eu cu tine la pescuit, că știi cît îmi place, dar am repetiție la căminul cultural. Apropo, împrumută-mi pentru azi un pic casetofonul. Tu știi că eu... Ce să faci cu el? Păi... după repetiție ne ducem la Violeta și mai dansăm și noi. Poți veni și tu cînd te-ntorci din pădure. Ei, mi-l dai? Bărzăunul se gîndi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am ascultat! Și eu, și nen-tu Iancu și domnul Nicanor... și toți din cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-ai nici un pic de rușine?... Și crezi tu c-ai să scapi nepăruit pentru asta? Bărzăunul o făcea în continuare pe același nedumerit de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
secunde, apoi se apropie de el și, privindu-1 pînă în adîncul ochilor, îi spuse încet, ca și cum i-ar fi încredințat cea mai mare taină: Prostule! Bărzăunul zîmbi și lăsă capul în jos fericit. Asta însemna că Ilinca tot ține un pic la el. Iar faptul că a venit chiar acasă pentru a-i vorbi, asta era de-a dreptul extraordinar. Tocmai cînd se cățărase într-un păr uriaș pentru a-și servi musafira cu cele mai mari și mai rumene pere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe net. Navighez. Navighez ca Ulise. Ulise și blogosfera. O mare invadată de literatură enormă, revărsată, cu episoade banale, sau letargice, sau intense, sau geniale, sau, pur și simplu, răsuflate de vieți interioare prin care de-abia răzbat... Navighez un pic invidios. Din ce în ce mai mult, am convingerea că Ulise nu se rătăcise deloc, ci fugea mâncând pământul de Pene lopa lui casnică, spre o Circe mult mai exotică și mai sumar îmbrăcată. De altfel, el nu s-a întors în patrie decât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu am ocupație. Am calificări. Am televizor. Încerc să mă las. [Aici se schimbă fontul. Îmi scot ochelarii și mi-l aduc aminte în șosete trei sferturi cu dungi bleumarin. Avea nasul julit și zâmbea știrb.] Taximetristul, neras și un pic pestilențial, îmi spune o poveste despre mama lui, născută în munți, fiică de pădurari, cu șapte clase făcute serios, cum era pe vremea aia, nu ca acuma, care își lua primăvara o pătură și se ducea în curte, sub un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pretindem că mă iubești. Urăsc inelele. Te aștept. Și gata. 6. Alex. Din nou. Alex. ... Cine e? Salut, io sunt, m-am intimidat puțin. Tu de ce nu spui alo? Nu știu, e mai profi așa. Mda, foarte corporatist... Da, un pic. Ce faci? Bine, uite pe-aici... Tu? Măi, nu excelent. Adică? Eh, de-ale mele... Mă strofoc să scriu și uite-așa... Adică? Nu știu, nu se leagă... Despre ce scrii? Naiba știe... Despre net. Mi se pare normal. De ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
suport să-mi aud vocea. E o cochetărie tipică ciudaților, în caz că nu știai. Da’ la un moment dat o să le ascult pe toate sau, mă rog, câte vor fi înregistrate atunci și o să le copiez și o să le dau un pic la rindea și o să sune într un mare fel. Scriu. Pe ici, pe colo. Nu mare brânză. De asta te-ai prins și tu. Da’ de chestia asta nu știe nimeni. Deocamdată, vreau să spun. Dacă iese mișto, văd eu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată, dar promițătoare, cu bluza închisă până-n gât și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt David. — Ada. Mână mică și rece. Zâmbet cu toți dinții. E drăguță. — Oricum, m-ai recunoscut din prima, n-ai avut nici o ezitare. Păi, da, sunt destul de intuitivă de felul meu. Ah, momentele astea de pauză, când râzi un pic forțat, un pic încurcat și pe urmă te trezești că nu mai știi ce să spui. Oribil! — Mulțumesc. — Pentru? — Pentru c-ai venit. Pentru mail. Pentru folder... M-am apucat să-l citesc. E... e ceva. Da, e. — Mă gândeam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mână mică și rece. Zâmbet cu toți dinții. E drăguță. — Oricum, m-ai recunoscut din prima, n-ai avut nici o ezitare. Păi, da, sunt destul de intuitivă de felul meu. Ah, momentele astea de pauză, când râzi un pic forțat, un pic încurcat și pe urmă te trezești că nu mai știi ce să spui. Oribil! — Mulțumesc. — Pentru? — Pentru c-ai venit. Pentru mail. Pentru folder... M-am apucat să-l citesc. E... e ceva. Da, e. — Mă gândeam... Uite o cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
după operație, da, e neapărată nevoie, altfel nu vă putem hrăni, am înțeles, mulțumesc, îmi cer scuze, nu vă aud, mulțumesc, am spus, mulțumesc... și erigmofonie, adică nu o să vorbiți foarte bine, posibil deloc, unii pacienți scot niște sunete un pic distorsionate, e o chestiune legată de aerul înghițit, care, la eliberare, are un sunet... e ca un fel de șuier, se numește erigmofonie. Nu, nu e ca un șuier, mai mult ca un cârâit, ca un crănțănit spart de boabe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe vremea aia, la vârsta aia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana într-o pelerină de umezeală pătrunzătoare. Stătu neclintit, fascinat pentru totdeauna, pînă ce realiză că trebuie să-și grăbească înaintarea. Îi era, de-acum, frig de-a binelea. Trebuia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nici cea mai mică greșeală. Îi era foarte foame micuțului, mămico. E un copil rezistent și curajos, și știu sigur că va crește un căprior minunat, care-ți va aduce multă bucurie! Nu te îngrijora, nu s-a speriat nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ăsta, hotărî să-l ducă la capăt. Dacă sperase ca lupul înțelept să facă lumină în ignoranța lui, trebuia să vadă dacă fusese îndreptățit să spere sau nu. Dar o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
al revistei Ateneu (Bacău). Îl prețuiam ca profesionist și, în plus, aflasem că scrie proză „pentru sertar”. Simțeam nevoia ca altcineva, din afară, să-mi confirme ceea ce deja știam: textul „nu merge”! L-am pus pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică exact ce eram nevoit să fac și eu ca redactor de editură. Dactilograma returnată autorului era însoțită de o scurtă epistolă pe care, cu îngăduința amicală
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de la început. Cu certitudine, Beșleagă este de nepătruns, un sfinx al zilelor noastre! Dacă o ține așa în continuare, nu m aș mira să ajungă și erou în colecția Sfinx de la Editura Meridiane... Sau... ...Sau mai bine să ies un pic, să pufăi un amiral, pentru că „în acest birou nu se fumează!”. În rest, om trăi și om vedea! Să trăim măcar pentru a ne satisface curiozitatea. Ca să ne putem declara o satisfacție! A, nu la ziar, ci așa, în forul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel moment că femeia, pentru a păstra un bărbat lângă ea, trebuia să aibă calitățile celor patru anotimpuri. Ea fusese doar o toamnă în tot acest timp
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
semenilor lui, pentru darurile și talentul ce i s-au dat... Oricât de multe ai ști, rămâne mereu destul loc pentru câte un vis nemaivisat. Când știi totul despre ceva anume, oricât de neînsemnat, vine că te-ai apropiat un pic de Marele Adevăr... Sunt două feluri de oameni: care citesc și care nu citesc. Cei care citesc par mai liberi și o idee mai fericiți decât ceilalți... Cărțile unui scriitor trebuie întâi citite și abia apoi numărate... De crezi în
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Dar ce lucruri te interesează, Mira! Și ce frumoasă te conservi mereu.... Bine, da, te înțeleg... acum îmi vii cu vorbe dulci pentru ca să mă expediezi sau pentru ca să nu-mi răspunzi... Du-te, lasă asta și vino să-mi citești un pic și apoi relatează-mi unele fapte... Dar... Nu, omule, nimeni nu va ști, nu-ți fie teamă. Du-te, lasă asta, omule, lasă asta. Capitolul VIII Trece timpul; Apolodoro a crescut și don Fulgencio crede că a sosit, în sfârșit
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]