18,182 matches
-
minuscul concentrează întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Iar în acest context ar trebui amintit un lucru important, și anume acela că în viața pictorului prezența mamei a fost una exemplară. Ea a constituit un adevărat obiect de adorație și a fost sursa unui cult pe care Baba l-a întreținut, la aceeași intensitate, de-a lungul întregii sale vieți. Existența aproape mitică a mamei
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
protecție magică. În cadrul unei ședințe de spiritism, de pildă, ea îl întreabă pe N. Grigorescu dacă lucrările fiului său vor sta vreodată într-un muzeu, iar maestrul o asigură, de dincolo de hotarele acestei lumi, că da! În acest context, privirile pictorului surprind un chip în plină lumină, cu ochii profunzi și cu o expresie în care severitatea și blîndețea se contopesc. Cele cîteva accente de umbră, distribuite circular în jurul feței, scot și mai puternic în evidență luminozitatea plastică a portretului și
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
a portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte dar pe care, în același timp, nu-l poate
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să găsească sentimente, gesturi, posibilități departe de reperele și balizele gândirii și ale limbii comune. Da, ne găsim adesea în fața sentimentului că nimerim în ținuturi necunoscute, că începem lucruri
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Bart. Bolnav de inimă, Călin Botez se stinge din viață în anul 1962. Cu timpul cei doi nepoți ai scriitorului au reușit să plece din țară până în 1989: Alexandru în Norvegia, unde s-a căsătorit cu o norvegiană, iar Alvaro, pictor, stabilindu-se la Paris, unde plecase și mama lui, Cecilia (Lita) Botez. Stroe-Eugen, cel de al doilea fiu al scriitorului, ajunge un avocat cunoscut, după absolvirea facultății de Drept din București. Se căsătorește în 10 martie 1945 cu Emilia-Maria Schițeanu
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
ordinei judiciare, e necesar să ne oprim asupra câtorva considerații ce ne vor fi de folos ca să dezvăluim viața, caracterul lui și care, de altminteri, ne vor arăta unele din rotițele acestei imense mașinării numită justiție... La fel cum un pictor..." etc., urmează pe puțin trei pagini de considerente legate de judecătorul Popinot. La urmă de tot, când te-aștepți să se treacă, în fine, la acțiune, supliciul lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
ținutul Puerto/ De n-ar fi murit căpitanul Roberto..." (ibidem). Ori ne oferă un fel de pictură naivistă, în culorile țipătoare ale căreia Rousseau Vameșul își dă mîna cu al nostru Leonid Dimov (în genere observăm intervenția în poezie a pictorului, care-și depune cu voluptate culorile în straturi groase): "Panterele nu știu ce-i graba/ Ele te-nvîrt cînd dormi cu laba./ Cu gesturi moi de curtezane/ Prind papagalii pe tavane/ Și-i toarnă-n roșii geamantane/ Apoi se duc la tanti Kate
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi multă vreme
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi multă vreme ignorat sau, așa cum s-a și întîmplat chiar, sancționat pentru vini care n-au fost niciodată numite (eliminarea, de pildă, din învățămînt). întîlnirea pictorului, dar și a altor artiști din aceeași categorie, cu ,,estetica" realist-socialistă a avut loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
forță în tablou, încît cititorii din secolul XX sau de astăzi numai cu greu își pot închipui alt secol XIX decît acela al lui Ghica. Nu cu muzeul Carnavalet ar trebui să-l comparăm pe autorul Scrisorilor, ci cu un pictor de locuri, oameni și moravuri care a creat, în bună regulă, un secol al XIX-lea românesc după chipul și asemănarea fantasmelor sale artistice. Aproape nu mai are rost să ne întrebăm despre adevărul reprezentărilor. Ele sînt plauzibile într-un
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
atunci, un vestit manifest suprarealist. Noii suprarealiști de origine iudaică au plecat din țară prin 1946-1947, continuîndu-și acolo opera. Dintre ei, Gherasim Luca s-a sinucis, la 80 de ani, aruncîndu-se în Sena, Paul Păun s-a remarcat și ca pictor iar David Trost a murit, și el ca și Păun, de moarte bună. E ultimul val suprarealist din România. Ba greșesc. Pentru că poeții generației optzeciste și nouăzeciste au refăcut legătura cu generația de aur, continuînd să cultive suprarealismul. Bune capitole
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
scene, oamenii intră în delir. Un mare succes cinematografic. Trei gemeni geniali, supranumiți copiii-Mozart, excelează în trei domenii diferite: pictură, acrobație și literatură. La o vîrstă destul de fragedă, fiecare își pierde darul. Însă nu oricum, ci "ajutat" de ceilalți doi. Pictorului, frații săi i-au turnat în ochi o substanță care l-a orbit. Acrobatul a fost bine îndopat cu dulciuri de ceilalți doi, pînă nu a mai fost în stare să meargă pe sîrmă, iar poetului i s-a băgat
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
este doar un Marin Preda surprins într-o fracțiune ideală, ce n-a trăit decât o fracțiune de secundă ideală în ochiul lui I. Cucu, în punctul de vedere, în unghiul de vedere al meșterului I. Cucu. La fel cum pictorii de mâna întâi suspendă durata, modelul din fața șevaletului, pătrunzând fără să știe în eternitate, care, fapt cunoscut, nici nu ne aparține, ea fiind treaba artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi de insul vioi, ager, numai priviri
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
interlocutorii mei, cu Gaëtan Picon am comunicat foarte bine, s-a legat chiar un fel de prietenie. M-a invitat de cîteva ori acasă la el, locuia într-un fel de mansardă, deloc sărăcăcioasă, plină de tablouri ale unor mari pictori ai secolului XX francez. Și, ca din orice atelier cu acoperișul de sticlă, se vedeau de acolo acoperișurile celorlalte case pariziene, cu o mare deschidere spre panorama Parisului. Era deci o atmosferă foarte intimă și acest om avea un fel
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
m-au pus în situația de a asimila o prefacere: experiența mea personală, lecturile și nu în ultimul rînd ceea ce am trăit în decembrie '89 - la armată fiind eu atunci. Am reconsiderat în primul rînd rolul și funcția artistului. Ca pictor începător, cu unele succese totuși, sufeream și eu de boala asta, pe care îndrăznesc s-o numesc românească, a inventării obiectului artistic din nimic și a repudierii feței adevărate a lucrurilor. Vedeți, aici, la noi, am avut discuții cu foarte
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
succese totuși, sufeream și eu de boala asta, pe care îndrăznesc s-o numesc românească, a inventării obiectului artistic din nimic și a repudierii feței adevărate a lucrurilor. Vedeți, aici, la noi, am avut discuții cu foarte mulți artiști tineri - pictori, cineaști. Pe de o parte, pe unii îi auzeam zicînd: - Domnule, mă feresc, nu mă uit să văd filmele altora, nu mă duc la expoziții, ca să nu fiu influențat! E o mare prostie! Ca și provincialismul complementar, care se reduce
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
ați simțit diferit în pictura lui? I-am simțit nenorocirea. Dar nenorocirea cum trebuie, și o tărie de oțel în nenorocirea aia. Pentru că el avea o obsesie, la un moment dat, că are să-și piardă ochiul. Și știi pentru un pictor ce însemnează ochiul. Iar eu închipuie-ți că am intrat în gruparea asta prin Victor, deci pot să spun că am înțeles ceva din tot ce era. Unde vă place să scrieți? La Comana? Ei, acolo, la țară, mi-a
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi, pe Wagner! Pe fiecare din aceștia îi iubeam fără explicații. Important era felul în care încheia Tassian (pictorul Marcello) actul II din Boema, impulsul acelui gest țâșnit cu care își arunca în aer bereta odată cu valul dulce vibrat al glasului: O... tinerețe, tinerețe plină de avânt! Tot din mansarda în care murea Mimi își aduna Colline haina bătrână
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
PNȚ, legate de avatarurile lotului soțiilor de demnitari arestate în 1952 prin închisorile și lagărele de la Ghencea, Popești-Leordeni, Pipera și Dumbrăveni. Sînt amintite Măriuca Vulcănescu, fiica lui Mircea Vulcănescu, Margareta Samsonovici, soția generalului, și fiica ei, Lucica, Carmena Verona, soția pictorului, Mimi Vlasiu, soția sculptorului Vlasiu, apoi soția lui Roșca, fostul guvernator al Basarabiei între 1916 și 1919, Irina, soția lui Manolescu-Strunga, soția lui Titel Petrescu, a lui George Brătianu, a lui Vasilescu-Colorado (cel executat la Canal), Sanda Tătărescu-Negroponte și alte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
care debutul artistic are loc într-un climat nonconformist, ateu și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
pragul sărbătorilor, două personalități marcante ale artei românești contemporane: criticul de artă Cornel Radu Constantinescu, tîrît în justiție și hărțuit pînă în ultima clipă de către cei care infestează nestingheriți, prin impostură și fals, fenomenul artistic național (și nu numai!), și pictorul Ion (Alin) Gheorghiu, un reper artistic necontestat al ultimei jumătăți de secol. Asupra operei și personalității lor vom reveni, mai pe larg, cu un alt prilej. Dumnezeu să-i odihnească! (P.Ș.)
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
investiție pe termen lung. Statele sau oamenii de afaceri le preferă pe acelea în care banii se recuperează repede. În al doilea rînd, fiindcă nici un marketing din lume nu dă suficiente indicații unui, să zicem, negustor de artă, în privința cutărui pictor obscur și care nu vinde toată viața nimic, în așa fel încît negustorul să fie sigur că va scoate sume enorme în postumitatea artistului. Mă gîndesc la Van Gogh. Cine să fi prevăzut milioanele de dolari la care sînt apreciate
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
iconoclastiei tardive de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa Occidentală. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori rămîn credincioși zonei neutre a expresiei, în care își asigură un anumit gen de confort tocmai din pricina absenței atitudinilor tranșante, alții constituie materialul de manevră al noilor proiecte oficiale, în vreme ce o categorie mai restrînsă, dar foarte puternic motivată moral și
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
Gray. Blake pentru că făcea gravuri și poezia lui avea atât de multe elemente vizuale (chiar dacă ele diferă total de arta ta, de început de mileniu trei, mai legată cred de film decât de pictura tradițională). Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că ești și romancier, și pictor, istoric, geograf? Recurgi la hibridizarea genurilor cu premeditare ori vine de la sine, când te apuci să scrii? George Szirtes: Mi-ai pus întrebările cele mai inteligente și cele mai imposibile din câte mi s-au pus până acum. Pari un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]