1,080 matches
-
și, până la un anumit punct, chiar de interpretare. Nici Cecilia Cuțescu-Storck nu privilegiază un examen moral intransigent; cele două ipostaze apar mai degrabă reunite în perspectiva unei viziuni integratoare a artei, vădind o continuitate, o coprezență a celor două dimensiuni. Pictorița nu va înclina balanța în favoarea unui eticism subiacent, așa cum s-a întâmplat în secolul al XVII-lea sub incidența Contrareformei, ci le vede incluse într-un "ecumenism estetic". Atelierul ei, unde se află și această pictură murală, devine un loc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Serafina Bruckner 468 se pot decela trei etape cu sens evolutiv în ce privește performanța artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck: o primă etapă de glorificare a naturii, a doua intitulată "epopeea țiganilor" și o a treia filozofico-socială, fiind și etapa de maturitate a pictoriței, sau etapa de cristalizare a ideilor sale filozofice și sociale, etapa picturii de șevalet sau a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache, etapele sunt strict cronologice. Din 1902, când își expune primul tablou lucrat individual la salonul Champ-de-Mars, un Nud, până în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache, etapele sunt strict cronologice. Din 1902, când își expune primul tablou lucrat individual la salonul Champ-de-Mars, un Nud, până în 1909, când trece la pictura murală, se consumă o primă etapă. Din 1909 până în 1913, pictorița se interesează mai mult de arta decorativă în ulei și pastel, iar în 1913 construiește casa atelier de a cărei decorare se va ocupa personal, arhitectura fiind încredințată arhitectului A. Clavel. Perioada dintre 1913 până în 1916 ar sta sub semnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur Segal", feeriile simboliste mediteraneizate ale lui Kimon Loghi, sau "primitivismul" avangardist al lui Constantin Brâncuși etc.. Acest eclectism conduce însă și la situații conflictuale rezolvate temporar și nefericit prin excluderea pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Mișcarea aduce în prim plan la expozițiile din 1911, 1912 și 1913 un artist nou, sculptorul Dimitrie Paciurea, în timp ce o parte din pictorii ei, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, se manierizează odată cu manierizarea și stingerea curentului simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe George Ranetti. Abia în ultimul număr 5-6, număr dublu, apar și pictorii A. Garguromin de Vérona în fapt Artur Verona, numele este exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări pentru un număr viitor. Nicolae Vermont realizează în primul număr frontispiciul în gustul Art Nouveau-ului în pagina 1, înfățișând o tânără culcată printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un fel de dezrobire, și a țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia Cuțescu-Storck are ocazia să vadă câteva desene de Rodin, cu siluetele dansatoarelor cambodgiene. Înainte de pictura de inspirație tahitiană a lui Gauguin, aceasta este principala sursă a atracției pictoriței către universul enigmatic al lumii orientale, în care ea deslușește un sens superior, descifrabil la nivelul liniei cu care Rodin prinde mișcarea. Da, cunoșteam și eu Baletul Regelui Siamului, adus la Paris pe timpul Expoziției Universale din anul 1900, și știam
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele schițe interesante, pline de caracter și de o simplicitate rară, pentru că el mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul "O expoziție de artă românească la Bruxelles", criticul belgian Schmit precizează similitudinea, gradul de rudenie a compozițiilor artistei în raport cu cele ale pictorului francez. Faptul a putut stârni și respingere, un critic precum scriitorul Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se distanțează de tradiția romantică a mitului țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile lumii moderne. Subiectul este izolat și eliberat de contigențele care-l înscriu ca subiect istoric, ca model romantic sau ca tribut adus modei. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck pot fi de oriunde, pictorița încearcă să creeze adesea pentru ele un cadru exotic, pictura sa are legătură cu o căutare a originilor, a surselor unei vitalități misterioase, a unei frumuseți arhaice care rezidă în mudrele sau hieroglifele propriei lor gesticulații 521. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale arborilor sau frunzele de culori ireale, albastru-bej, care au dobândit aspectul unui țesut animal. Alteori, Cecilia Cuțescu-Storck își situează țigăncile într-un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile grotești ale unui carnaval exotic, din pictura ei lipsesc elementele clar trasate ale unei mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locuri ale locuinței cuplului Storck și este greu de crezut că ele au doar un rol pur decorativ, iar sculptorul să nu fi avut o minimă cunoștință asupra semnificației lor. Pe această filieră este posibilă o altă deschidere a operei pictoriței către un fond ezoteric al lumii orientale evocate, lumea hindusă, care devine cunoscută publicului român și prin romanul lui Mircea Eliade, Maitreyi, publicat în 1933. Nu știm în ce măsură artista era la curent cu scrierile teozofice ale lui Madame Blavatski și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și arborii sau animalele din mediul înconjurător"526. Tabloul care poartă chiar titlul Țigancă, (ulei pe pânză, 0,705 x 0,700 cm, nedatat 1908-1913, inventar 7510/69570) oferă datele esențiale a manierei în care Cecilia Cuțescu-Storck abordează tema. Pictorița inserează portretul de femeie în rama unui decor de vegetație tropicală, luxuriantă, cu albastruri intense, un spațiu floral dens, grăsos. Țiganca Ceciliei ține o ceașcă cu flori în mână, la încheietură are o brățară roșie cu galben. Chipul indică un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină de sugestii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subliniază o dimensiune esențialistă a acestei picturi de reflex vizionar, din care este eliminat orice reziduu anecdotic și care reprezintă o concentrare idealistă a condiției umane, care include maternitatea printre cele mai profunde taine ale sale. În Tripticul cu țigănci, pictorița precizează structura simfonică a compoziției, relațiile stabilite pe portativul intrării fiecărui instrument sau grup de instrumente urmărind o armonie a ritmurilor. Această simfonie este transcrisă printr-un procedeu sinestezic la nivel iconologic, gestual; personajele preiau încărcătura emoțională, o transferă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o armonie deplină. Întreaga pictură se centrează în jurul unei femei îmbrăcate într-un veșmânt diafan, de culoare albă, deasupra căreia se închide o arcadă formată din corolele și lujerii florii-soarelui, către care ea ridică mâinile într-un gest de vot. Pictorița nu urmărește o activitate reală, acțiunea fiecărui personaj este menită nu să reprezinte o ocupație, ci să sprijine o armonie de ansamblu prin gestualitate, prin eleganța corpului împrumutată, parcă, dintr-un ritual hindus, precum dansurile oficiate de dansatoarele din Insula
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu să reprezinte o ocupație, ci să sprijine o armonie de ansamblu prin gestualitate, prin eleganța corpului împrumutată, parcă, dintr-un ritual hindus, precum dansurile oficiate de dansatoarele din Insula Bali, ilustrând fragmente din Ramayana. Ceea ce se impune în tabloul pictoriței ține de misterul vieții, al cărui fruct este prețuit parcă în gestul personajului din mijloc, o laudă a creației. X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent Compozițiile lui Nicolae Vermont (1886-1932) având ca temă țigăncile se remarcă prin nota clară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pastel pe carton). Este un bun prilej de a observa, prin utilizarea acestei recurențe tematice, amprenta unei alte sensibilități informate cultural în abordarea unui subiect cu o sinuoasă istorie culturală, circumstanțiat însă decadent în mediile secesioniste pe care le frecventase pictorița în Germania, dar și în spațiul de cultură franceză, unde a cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau personajul ca pe un recipient
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilități informate cultural în abordarea unui subiect cu o sinuoasă istorie culturală, circumstanțiat însă decadent în mediile secesioniste pe care le frecventase pictorița în Germania, dar și în spațiul de cultură franceză, unde a cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau personajul ca pe un recipient deopotrivă al frumuseții și ororii, o femme fatale. Aerul de fatalitate imanentă al Salomeei, dublat de fascinul erotic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personajului tincturat decadent în reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În Fresca unei vieți, volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, pictorița circumstanțiază anecdotic reacția stârnită unei audiențe selecte de alegerea temei. Principesa Știrbey, care o vizita din când în când la atelier, apare însoțită de o contesă belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorița circumstanțiază anecdotic reacția stârnită unei audiențe selecte de alegerea temei. Principesa Știrbey, care o vizita din când în când la atelier, apare însoțită de o contesă belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței. Făcând abstracție de aceste teatrale sensibilități contrariate, Cecilia Cuțescu-Storck diminuează oroarea progresiv, prin eliminarea oricărui reziduu de senzualitate din atitudinea Salomeei. Tema captase din plin atenția pictoriței, care o reia în multiple variațiuni, marcând distanța deliberată față de modelul biblic, rodul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței. Făcând abstracție de aceste teatrale sensibilități contrariate, Cecilia Cuțescu-Storck diminuează oroarea progresiv, prin eliminarea oricărui reziduu de senzualitate din atitudinea Salomeei. Tema captase din plin atenția pictoriței, care o reia în multiple variațiuni, marcând distanța deliberată față de modelul biblic, rodul unei conștiințe estetice ce-și definește clar particularitățile. "Am mai lucrat o serie de pastele și picturi cu subiectul "Salomeea cu capul Sfântului Ioan", motiv de care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care le poartă, pieptănătura complicată, diferită de cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot în fundal se pot vedea vârfurile unor chiparoși, arbori simbolizând moartea, făcând parte din recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată familiaritatea pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la Cecilia Cuțescu -Storck nu este sursă a senzualității, cu toate că în context ea reprezintă simbolic păcatul, gesturile confirmând acest fapt, numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Macedonski, socotit și fondatorul școlii simboliste în literatura română și patronul unui cenaclu de poezie, Alexandru Bogdan-Pitești, patron al artelor, la rândul său poet și unul dintre cei mai importanți colecționari de artă de la finele secolului al XIX-lea și pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, printre puținele femei acceptate în societatea Tinerimea artistică pentru talentul său remarcabil. Cele trei personalități emblematice pentru finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ilustrează și o viziune asupra rolului pe care arta și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]