7,636 matches
-
Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea picături de apă Ce alunecau ploaie Peste sânii uscați. Un abur argintiu Învălui trupul mărului Lipit de cel al Savetei Si-l ridică Fluturi fosforescenți În jurul luminii. * Alt Petre Pierit cândva într-un râu Îi aștepta Privindu-și oasele Spice de grâu...
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
Ianuș Floarea de Foc Când gerul își trecuse firii, când iarna și-a țesut cojoc, Aiudul împletit în jale a cunoscut Floarea de Foc. Era ”Alba” o celulă a morții, zisă ” Frigider” - în ger cumplit țin temnicerii acolo oameni care pier. La poarta de fier, scrâșnită și mușcată de-al morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și cătuși, Părintele Daniil și un om. Au fost împinși acolo ca să le piară cuvintele în gerul acela îngrozitor, neomenesc, dar Părintele se
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
Frigider” - în ger cumplit țin temnicerii acolo oameni care pier. La poarta de fier, scrâșnită și mușcată de-al morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și cătuși, Părintele Daniil și un om. Au fost împinși acolo ca să le piară cuvintele în gerul acela îngrozitor, neomenesc, dar Părintele se azvârli pe jos îndată, cu brațele deschise, în toată zloata murdăriei închipuind o cruce. ”Așează-te pe mine!” - acum, ca două cruci de oase, cei doi ”bandiți” ai Lui Hristos stau
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
cunoscut Floarea de Foc. Floarea de Gând Tot împletind cununi de spini, și flori de gând, și flori de ceară călugărul zicea plângând în mintea sa a mia oară : ”O, Doamne, nu lăsa în mine nimic din ceea ce-o să piară!” Treceau prin mintea sa străinii, ai tinereții ani nebuni... ”O, Doamne, eu îmi merit spinii și-aș merita să mor acum!” Așa spunea bătrânul bun... Aș merita ca niciodată Tu fața să nu mi-o arăți! Aș merita cu mii
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
de trupul amintit, prin cămări cu umbre, prin odăi unde pătrund lumini depărtate, o să-mi aduc aminte, ca și cum aș trăi din nou, trupul viu, prin lumini moi, trupul viu va fi trup amintit și nu va mai fi sortit să piară, și timpul, da, timpul se va face bun, se va umple de dragoste și va cînta cîntece de pieire, cum numai timpul știe să cînte, cînd se simte îndrăgostit Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată, în spaima
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
poveste pornește un șir de povești se desfac în curte în zori cum o coadă de păun sclipesc ne iau ochii după care se-ntorc la loc strîngîndu-se-n penajul primei povești iar în dimineața următoare se desfac altele (unde-au pierit poveștile dintîi?). Serile În drum spre seara asta sînt alte seri vechi mai libere cumva mai dezinvolte de parcă nu ne-ar mai cunoaște care ne-ațin calea cînd ne-ntoarcem spre casă ar vrea parcă să ne spună ceva sofisticat
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
celălalt diacon, pe Anton Pann. Noroc că tocmai atunci trecea pe-acolo, pe măgăreața sa înaripată, sfântul Spiridon; unul, intratabil, chestiunea sexuală fiind pentru dânsul de mult rezolvată. Cu degetele sfinte, Spiridon face un semn de cruce, de care fug, pier toate năluce... Combatanții se trezesc ca dintr-un vis. Ca și când n-ar avea nici o putere, Slăbesc din mâini și răsturnații, Să scoală, minunându-se de aceasta, Iar mai vârtos cum pieri nevasta?... Copila adică; obiectul încăierării. Toți cu Gherontie împreună
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
Spiridon face un semn de cruce, de care fug, pier toate năluce... Combatanții se trezesc ca dintr-un vis. Ca și când n-ar avea nici o putere, Slăbesc din mâini și răsturnații, Să scoală, minunându-se de aceasta, Iar mai vârtos cum pieri nevasta?... Copila adică; obiectul încăierării. Toți cu Gherontie împreună Cunoscură cum că a fost ispita Sătanei pe dânșii de samă bună, Pentru că și fratele Nichita Povestea cumcă, nu odată, I s-a arătat în chip de fată. Arghezi, curat... Ori
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
și au să se ducă la fund fără ca măcar să-și dea seama. În fine, consolările ce ni se cuvin, și doresc să fie aceleași, ne vin din alte locuri, de departe. Cel care se slujește de frânghie, de frânghie va pieri! L-am văzut ieri cu plăcere pe Ivan Stanciov. Dar pe dumneavoastră aș vrea să vă revăd aici curând și des, poate chiar duminica asta. Sper să mă simt bine către sfârșitul săptămânii. Mii de scuze și păreri de rău
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
Comșa... Iată, de pildă, interpretând universul orwellian cu vorbele-mi prezente... Primul meu gând care-mi vine acum în minte e că după sute de milioane de ani de evoluție a organismului unui membru al speciei umane, dupăce el a pierit... a murit, cum se zice, probabil... probabil, dacă permiteți... vor urma alte câteva sute de milioane de ani, unii zic lumină, fie și lumină!... când, având în vedere prefacerile inimaginabil de complicate ale materiei în lucru, din care suntem făcuți
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
s-au născut ereziile lumii sau simplele eresuri ale superstiției umane. Au fost interzise, condamnate și repudiate, dar au reușit cel mai adesea să reînvie sub altă formă. Într-un cuvînt, au fost persistente, maleabile și viguroase, altminteri ar fi pierit cu totul din memoria noastră. Gnosticism, alchimie, astrologie, arte divinatorii, doctrine cabalistice, practici magice sau învățături medicale neconvenționale - toate aceste chipuri de manifestare ale gîndirii umane au avut de înfruntat o redutabilă și copleșitoare autoritate instituțională: Biserica creștină. Iată de ce
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea ar fi să construim în Kazahstan o biserică ortodoxă românească, care să fie subordo nata Patriarhiei de la București. Cu donații de la noi toti și cu ajutorul Departamentului Românilor de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este strădanie pierdută dare înapoi cresc fiori în profunzimi înșelătoare totul se întâmplă tuturor deopotrivă esență în funebra vale furtună fu esență în funebra vale ajuns rob pieri așa spune sabia care cerea să nu pătrundă nici-un străin prin peretele de lumină ce înconjura cetatea nu există nimic nu există nimic din cele existente. nu există nici primul nu există nici ultimul unicul e cauza tuturor dumnezeu se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
stele căzătoare, Visele-adunate-n prove Sparg furtunile de slove, Iar în somnul lor, matrozii Trec prin sabie irozii. Un poet în cart de câine Duce navă către mâine, Cu tăișul cârmei crapă Noaptea coborâtă-n apă, Adunând stelele-n turme, Bacii pier fără de urme, Cade-n val Calea Lactee, Născând pe-Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
crede filosof. Dar poate că VVM practică - precum dadaiștii - gluma fără poantă sau fără spirit, caută sistematic nonsensul, deși riscă să cadă în propriile capcane întinse cinic cititorilor. Cocktail e un fel de glumă suprarealistă, întinsă prea mult, până îți piere râsul. Lipsește în text un declanșator precis al umorului, fie el și negru. Cartea ar putea rămâne la ambiția, mărturisită într-un chenar publicitar, de a face ,gimnastica suedeză a Minții". S-ar fi putut intitula mai bine, mărturisește autorul
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
populate în exces cu temple musulmane și moschei islamice. Deși trece de ani buni printr-o perioadă de masochism la scenă deschisă, civilizația europeană, una bazată pe valorile creștine, nu se va cantona la nesfârșit - desigur, dacă nu vrea să piară - în defensiva, în non-combat-ul actual. O recentă carte a lui Jean Sévillia, Corectitudinea istorică, demonstrează că mistificările nu pot dăinui în eternitate. Vă aduceți aminte cu ce virulență s-a vorbit de modelul ,cruciadelor" atunci când americanii și aliații lor au
Cine are nevoie de cruciați? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10997_a_12322]
-
Ștefan Bănulescu pune o oglindă în fața crepusculului bizantin al Metopolisului. Narcisismul creației este dublat de narcisismul interpretării incluse în textul întemeietor. Act de multiplicare vicioasă a unei estetici decadente, dar și de salvare a unei lumi ce - altfel - ar fi pierit iremediabil.
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
grâu modificat genetic care ne duce spre un sfârșit canceros. Mai sunt pe lume oameni care și-au păstrat iubirea de aproapele lor, au rămas puțini, dar când îi întâlnești te fac să mai speri că speța umană nu va pieri. Din sacristie se aud hohote de râs bărbătesc, chicoteli de femei tinere și țăndări mai mari sau mai mici din glumele care sunt aruncate la grămadă cu miza unor afaceri, tot lucruri normale pentru un om normal și despre care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că agonia Europei a început cu agonia celor de la Stalingrad si că față de ceilalți asasini politici, comuniștii, “asasinii roșii” operează la scară mare: “de la milioane în sus” (v. M. Eliade, Jurnalul portughez, 2010, p.141). “Când îmi închipui cum vor pieri elitele românești, cum se vor suprima personalitățile, cum se vor desțăra sute de mii, poate milioane de români, ca să piară ghimpele român din marea comunitate slavă, mă apucă un fel de disperare”, nota Eliade pe 9 martie 1944 (p.204
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la scară mare: “de la milioane în sus” (v. M. Eliade, Jurnalul portughez, 2010, p.141). “Când îmi închipui cum vor pieri elitele românești, cum se vor suprima personalitățile, cum se vor desțăra sute de mii, poate milioane de români, ca să piară ghimpele român din marea comunitate slavă, mă apucă un fel de disperare”, nota Eliade pe 9 martie 1944 (p.204). Fete de soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Scrisorii III, de Eminescu, când poetul se referă nominal la liberali, dacă nu poezie politică sau chiar partinică? Geniul înfăptuiește minuni. Din nefericire, acest băiat teribil al românilor a plecat din viață la vârsta de doar douăzeci și unu de ani. A pierit într-un accident de circulație în 1956; cu doar patru-cinci ani înainte ca cei de o vârstă cu el să înceapă să treacă pragul panteonului poeziei românești. Cât de apropiat și, cu toate astea, cât de depărtat a fost Labiș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care a trecut (...). întâi și întâi erau trei feluri de ființe omenești, nu două ca acum, bărbatul și femeia, ci mai era al treilea fel, alcătuit din acestea două și de la care ne-a rămas numai numele, măcar că lucrul a pierit. Atunci erau și hermafrodiți, androgini, neam aparte... un amestec din partea bărbătească și cea femeiască. Acuma nu mai este, explică Aristofan, ci i-a rămas doar numele, și acela... de ocară. înfățișarea oamenilor de acest fel, spuse el mai departe, era
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]