1,077 matches
-
fi teama de a fi lăsați singuri în momentul cel mai dramatic al vieții lor, astfel încât să aibă de-a face cu suferințe tot mai insuportabile. Le-am putea replica celor care văd în eutanasie un „act de caritate” că pietatea și caritatea față de bolnavii terminali nu constă în a-i ucide, ci a-i ajuta ca, prin intermediul tratamentelor paleative și printr-o asistență iubitoare, să trăiască în modul cel mai demn ultimele momente din viața lor. O altă întrebare care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
element într-un sentiment total și să înarmeze bine sufletul pentru a întîmpina ceea ce poate aduce viața în continuare. Spinoza socotea un rîs proaspăt și sănătos ărintre lucrurile bune ale vieții, accentuînd puternic opoziția ssa față de demersurile gîndirii ascetice și pietate (Ethica, IV, nota 45). El făcea doar o singură deosebire, aceea între rîsul involuntar (risus) și rîsul batjocoritor (irrisio). Deîndată ce rîsul găsește un anumit obiect, el devine pentru Spinoza o expresie a batjocurii, aflîndu-se în opoziție cu înțelegerea, care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de manifestări religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane respectabile, bărbați de toate rangurile și tineri de ambele sexe se dedau exceselor. Noaptea, în timpul ceremoniilor inițiatice, vinul și muzica dezlănțuiau pasiuni vinovate. Autoritățile se temeau de ravagiile produse de această pietate îndoielnică. Represiunea a fost nemiloasă. La Roma și în toată Italia, arestările se numărau cu miile. Titus Livius povestește în De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita libri) că execuțiile bărbaților și ale femeilor erau mai numeroase decât încarcerările. Teroarea domnea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
până într-acolo încât, în aceeași regiune viticolă, pentru a beneficia de o protecție generală contra tuturor obstacolelor naturale din calea obținerii unei recolte bune, sfântul cinstit primea asistența unui sfânt "secundar" pentru a rezolva cutare sau cutare problemă particulară. Pietatea populară aștepta de altfel o protecție reală și eficientă din partea sfântului tutelar. Nu era ceva neobișnuit ca acesta să suporte represalii dacă nu-și îndeplinea cum trebuie funcția. În acest caz, viticultorii îi aruncau statuia în apa râului celui mai
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
liceu, câțiva, este adevărat, complet agramați. De la un moment încolo, este dificil să înțeleagă de ce nu mai iau notele mari de pe vremea liceului. Dialogul devine anevoios și foarte obositor. Apoi, îi văd cum se apropie de valori îndoielnice, "pro-vidențiale", cu pietate. Îmi dau seama că nici nu este vina lor pentru această situație! Liviu Antonesei: Bineînțeles că nu este, cel puțin nu în primul rând... dar și vina lor e limpede. Oricum, dacă în 17 ani am produs clasa politică pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Dumnezeu. Mizând pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a celor îndrăgostite, prostituatele sunt ființe prin definiție schimbătoare care trec de la neîncrederea cea mai nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă Herrera: Trebuie să redevii Torpila. Fii zburdalnică, risipitoare, șireată, fără milă pentru milionarul pe care ți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
umple și în prezent toate teatrele de echivocurile cele mai grosolane cu care au fost vreodată infectate urechile creștinilor. Nu mă obligați să le repet: gândiți-vă numai dacă ați îndrăzni să susțineți în fața cerului piese în care virtutea și pietatea sunt totdeauna ridicole, corupția totdeauna apărată și totdeauna plăcută, iar pudoarea mereu ofensată sau mereu în pericol de a fi violată prin cele mai josnice agresiuni; vreau să spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
religie (produs pur și simplu uman, social, cultural, istoric) și ceea ce aceasta pretinde să fie (realitate fondatoare și justificatoare a societății, a culturii, a istoriei): diferență pe care „rațiunea” Încearcă să o umple și să o Întoarcă În favoarea sa, În timp ce „pietatea credinciosului” o apără și o păstrează cu orice mijloc. Așadar, chiar În ireductibilitatea acestei diferențe rezidă și consistă paradoxul distinctiv al religiei: dacă religiile provin de la o ființă supraumană și conduc la aceasta - oricare ar fi mai apoi numele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorice tind să indice o evoluție a practicilor funerare independentă de cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți este o acțiune mai ales igienică, funcțională, generată de bun-simț și de repulsie, nu mai puțin decât de oroare sau pietate. Întrebările relative la această realitate și mai apoi gesturile suplimentare inspirate de protejarea corpului sau de preocupările din sfera supraumanului sunt, În mod verosimil, printre vestigiile apariției comportamentului religios, dar nu ne putem aștepta ca discernerea Între acestea și simpla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valea de planul deșertic mai Înalt. Prin Îndepărtarea de ierarhia centralizată, templele locale dobândesc o sarcină specială, devenind punct de sprijin al autorității civile care, după cum am mai spus, preia În mod oficial controlul asupra funcției sacerdotale. Ca semn al pietății lor, regii acordă templelor terenuri al căror venit acoperă cheltuielile cultului și ale personalului aferent. Analele vremii oferă o imagine clară a generozității În această privință: În afară de rațiile În vite, regele Userkaf din cea de-a V-a dinastie declară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat de tămâia altuia, Își celebrează noua condiție și Își arată pietatea jertfind zeului pe care, atunci când era sărac, nu-l cunoștea. Se regretă timpurile În care „prescripțiile erau Împlinite cu credință, erau respectate sărbătorile lunare, iar cei de condiție umilă care intrau În rândurile preoților erau ținuți departe”. Despre unele repercusiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământeană a gesturilor și cuvintelor. Cu alte cuvinte, există o intimitate cu divinul, scoțându-se În evidență o Înrudire fundamentală a acestuia cu umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta un nou mod de apropiere de zeu: pietatea. 13. O SOCIETATE NOUĂTC "13. O SOCIETATE NOUĂ" Către anul 1 570, principii din Teba - cetatea care Îi dăduse deja pe regii Regatului de Mijloc - Întreprind o serie de campanii militare prin care Își extind dominația asupra Întregii văi a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oferă tămâie ca hrană zilnică, Stăpânul Răsăritului Învie (VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de rit, nu dorește manifestări de o intimitate excesivă (deși textul spune că există astfel de Încercări Într-un impuls de pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este apropiat de toți, cunoaște nevoile tuturor și se Îngrijește de ele. 16. CREDINȚELE FUNERARETC "16. CREDINȚELE FUNERARE" Această epocă inovează profund și În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a sa În templul lui Amonxe "Amon" pentru a interpreta pentru zeu dorințele și rugăciunile celor care merg În sanctuar 1. Acest rege-zeu a Înțeles vremurile În care a trăit și nu s-a dăruit numai cultului oficial, ci și pietății oamenilor de rând, născuți din experiența imperială și care fuseseră excluși la Tell el Amarna. Această regalitate nu trebuie să rupă legăturile cu templul, pentru că știe să se valorifice În alt plan. În orice caz, a reușit să-l controleze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof se formează o religiozitate filozofică specifică. Ea cuprinde venerarea fondatorului școlii (În special printre epicurei), cultul anumitor eroi sau zeități locale sau care au o funcție de program (Akkademos, Muzele), dar și o pietate mai spirituală și etică. Întrucât și istoria intelectuală (Geistesgeschichte) a religiei romane este influențată de dezvoltările acestui nou mijloc de reflecție și de comunicare umană, putem adăuga aici câteva referiri la persoanele și la doctrinele cele mai importante. c) Xenofan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de straturile sociale. Cicero postulează o legătură strânsă Între religie și morală, Îndeosebi atunci când meditează asupra modului de a instrui mulțimile neștiutoare: dacă zeii nu ar avea grijă de lume - așa scrie -, religia ar fi de prisos și, odată cu pietatea, ar dispărea toate orânduirile pe care se reglementează viața, ba chiar și „comunitatea neamului omenesc” (Cicero, De natura deorum, 1, 2, 3-4; cf. 2, 61, 153). Câteodată Își fac apariția motive „machiavelice”: dacă nu rațiunea, atunci religia este cea care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din rit public pentru salvarea comunității sociale În persoana celui mai mare reprezentant al ei, devine cu precădere un rit privat, cu scopul de a-l purifica și a-l mântui pe credincios, care, prin el, Într-un avânt de pietate personală, se poate recunoaște ca „renăscut pentru veșnicie” (CIL, VI, 510 din 376 d.Hr.). În sfârșit, În practica taurobolului, care În Grecia are un ecou slab, cercurile romane aristocratice din ultimii ani ai secolului al IV-lea Își vor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spunem așa, să le Învăluie uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele imagini și sensuri tainice și Înfățișări ale acelor isprăvi din vremea trecută, a consacrat pentru bărbații și femeile copleșiți de asemenea nenorociri o Învățătură de pietate și o pricină de mângâiere (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii” lui Osirisxe "Osiris", care Își recapătă propria suveranitate, fie și În regatul morților, a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esențial este că putem identifica elemente ale credinței precreștine chiar și din materiale din perioada creștinată. Din acest punct de vedere, istoria Sfintei Brigitta este chiar mai evidentă și mai utilă. Această sfântă a avut mereu un loc important În pietatea irlandeză: Împreună cu Patrick - În privința acestuia merită discutată importanța pe care a avut-o În evanghelizarea Irlandei, nu neapărat din punct de vedere istoric - ea este preamărită Într-un imn ca „unul dintre cei doi stâlpi ai Împărăției șCerurilorț”, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Acatiste și madrigale) și cartea intitulată Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Generalissimo 3. La aceasta s-a adăugat un nou cult al morților - „martirii” taberei victorioase În recentul război civil. În miile de spații publice dedicate victimelor republicanismului anticlerical, Biserica spaniolă a organizat nenumărate ceremonii și pomeniri. Un amestec abil de pietate, autoritate civică și comemorare a victoriei consacra monopolul spiritual și mnemonic al instituției bisericești. Franco avea nevoie de catolicism chiar mai mult decât avea nevoie Biserica de el (cum altfel puteau fi menținute legăturile destul de Încordate ale Spaniei postbelice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anticlericală din secolul al XIX-lea (În țări ca Franța, Italia sau Germania) se epuizase sau fusese canalizată În conflicte ideologice noi, Însă costul și calitatea educației rămâneau probleme care Îi mobilizau cu succes chiar și pe cei cu o pietate foarte sporadică. Dintre religiile tradiționale europene, numai catolicismul și-a Îngroșat rândurile În anii ’40 și ’50. Pe de o parte pentru că Biserica Catolică era singura care susținea formațiuni politice specifice (complet dependente de ea În unele cazuri) În Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]