3,551 matches
-
Închisorii, iar gardianul respectiv Îi debarca unul câte unul În diferite zone a orașului, urmând ca fiecare norocos să se descurce după puterile materiale. Tony Pavone, savura bucuria libertății. Ar fi dorit să strige, să stea de vorbă cu fiecare pieton să-i explice monstruoasa nedreptate ce i se făcuse. Hainele lui ce stătuse În custodie la Închisoare le Îmbrăcase incredibil de mototolite, fiind atât de caraghios Încât nu putea rivaliza nici cu cel mai mizerabil cerșetor. Cum cei dela Închisoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
expuse sunt protejate ori nu...! Iar În afară de asta, cum să nu privești cu gura căscată...!” Orașul Frankfurt pe Main, escala temporară a celor doi evadați din raiul comunist, Îți Încânta privirile În timp ce curățenia străzilor era atât de perfectă Încât toți pietonii ar fi trebuit să circule În, papuci de casă...! Absolut, peste tot locul unde Întorceai capul, balcoanele locuințelor erau ornamentate cu trandafiri Înfloriți iar alții având bobocii În curs de expandare, În general predominând culoarea roșie, oferind vizitatorului imaginea unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
jefuit și chiar omorât sub privirile lor impasive de parcă eram un obiect ce urma să fie aruncat la gunoi...! A doua zi dimineță, am revenit În Canal Street, zonă fierbinte a orașului și unde agresorii pot fi amestecați În mulțimea pietonilor ce căscau gura la vitrinele burdușite cu obiecte aurifere și pendulând și căutând cu privirea un polițist În uniformă care să avertizeze un potențial agresor, mi-am pierdut vremea...! După informațiile primite dela un cunoscut, poliția New York-lui, nu patrulează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Shebei i se părea că înghite așchii. Încet, cum după-amiaza înainta, s-a lăsat o ceață înghețată. Farul de la bicicleta Shebei nu funcționa, iar ea a început să meargă, pe cât posibil, pe trotuar. Din când în când se întâlnea cu pietoni - figuri vălătucite care se pierdeau îndată în supa cenușie. O femeie i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și a înjurat-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mașină de numai 20 de cai putere. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe, probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
schimbau brusc direcția și-o luau În sus, apoi pluteau orizontal, se lipeau de vreo mașină și alunecau Încet În jos, rămînÎnd țintuite sub ea. După ce pleca mașina, dispăreau și ele. Traversau neobservate strada și mergeau ca niște cățeluși În urma pietonilor. Normal că odată cu ele se scurgea și se Învolbura și un praf nisipos, astfel Încît aveai impresia că vîntul e făcut dintr-un fel de dantelă fină. Se asorta oricum cu mașina mea, care Îți sărea În ochi de murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nou pe stîngul. Panta era prea abruptă. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos, deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted din beton nu-ți asigura stabilitate și șănțulețele antiderapante nu erau de nici un folos pietonilor. Trebuia să-mi mențin echilibrul prin Îndoirea și Întinderea picioarelor. Zidul protector, ce se mută acum În dreapta mea, devenea din ce În ce mai Înalt și jos, la poale, luminile fuseseră deja aprinse. Pe un stîlp prinseseră o plăcuță cu numele orașului: litere albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
orașul care dispăruse constituia acum o problemă, ci tocmai această porțiune care a rămas și nu s-a evaporat. Cred că pentru mine, cafeneaua aceasta Înseamnă chiar mai mult decît mi-aș fi Închipuit. Femeia care-i chemase Înapoi pe pietonii de pe străzi dispăruse și ea... N-aveam de gînd să mă las cu nimic mai prejos, așa că mă uitam și eu atent la femeie. Deoarece fereastra-oglindă era prea Întunecată și farurile autobuzelor care treceau fără Încetare mă Împiedicau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o să mă crezi.” La toate astea mă gândeam când așteptam seara autobuzul să mă aducă înapoi la Cluj. Era întuneric și frig, autogara, pustie. Ieșise bancul ăla cu „Cetățeni ai orașului, nu deschideți geamurile apartamentelor că iese frigul și mor pietonii pe stradă!”. Mă gândeam că, dacă mai ține mult așa, o să apară primele mutații în fenotip: o să avem ochii tot mai mici, o să ne crească păr mare pe față, să ne putem încălzi, o să devenim ierbivori, să putem trăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi, atunci mergem noi la ei.” Asta am zis și-am plecat dinspre piață spre trotuar. Acolo ne-au surprins și fotografiile care s-au făcut (cine știe din ordinul cui, dar au apărut în Paris Mach), aproape de trecerea de pietoni. Dar tot atunci a venit și formațiunea aceea de soldați și s-a desfășurat în fața noastră, în semicerc, cu spatele spre Continental. Cei de pe trotuare au început să-i huiduie. Am prins curaj. Călin a început să se dezbrace și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un înger dacă te așezi unde trebuie sau unele roșii de neon pe care scrie „Alegeți barul“, în caz că îți doreai să locuiești în Williamsburg 2. Taxiul m-a lăsat de cealaltă parte a străzii și, în timp ce așteptam la trecerea de pietoni, am văzut un bărbat pe care-l cunoșteam și l-am salutat mecanic. Apoi mi-am dat seama că nu reușeam să-mi amintesc de unde-l știu și m-am temut că am recunoscut un VIP. Rachel pățise o dată asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New Yorkul de rușine. Cred că plângeam pentru că, la intersecția de la Times Square, o fetiță m-a arătat cu degetul și a zis: —Uite, mamă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice se izbeau bâzâind de capota limuzinei la neagra întindere de apă de lângă La Guardia. Interzis pietonilor, Parcarea interzisă, Interzisă trecerea Liniei Albe, Respectați Cu Strictețe Regulile De Circulație, respectați-vă Banda, Pantă - Mențineți Viteza. Trebuie Să I Se Spună Șoferului Meu Toate Lucrurile Astea? N-ar trebui ca ȘOFATUL să-l ducă de mână? Am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
detaliat. — Taică-tu e peste tot. — A jurat să-ți rupă picioarele. — Mai Întîi va trebui să afle cine sînt. Și, atît timp cît le am Întregi, alerg mai repede ca el. Bea mă privea Încordată, uitîndu-se peste umăr la pietonii ce alunecau prin spatele nostru În adieri cenușii de vînt. — Nu știu de ce rîzi, zise ea. El vorbește serios. Nu rîd. SÎnt mort de frică. Însă mă bucur să te văd. Un zîmbet pe jumătate, emoționat, fugar. — Și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi indice că nu-l deranja deloc faptul că Îi observasem prezența. Lumina unui felinar Îi cădea pe chip din profil. Trăsăturile Îmi păreau familiare. Înaintă un pas și, Încheindu-și pardesiul pînă sus, Îmi zîmbi și se Îndepărtă printre pietoni, spre Ramblas. L-am recunoscut atunci pe agentul de poliție care mă ținuse În timp ce inspectorul Fumero Îl ataca pe Fermín. CÎnd am intrat În librărie, Fermín Își ridică privirea și Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Ce-i cu fața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a străzii și mă privea. Era al treilea polițist, Palacios. Un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
loc îi sancționăm. Elev I Sunt unii care habar n-au Să circule pe trotuare Și merg tot pe drumul mare Parcă-s turma de mioare. Elev II Ia priviți, vă rog, acum Tocmai pe mijloc de drum Trece-un pieton distrat. Toți Vai, elevul Mateică din clasa a-IV-a. Elev I Parc-ar fi preocupat De probleme importante Cu un talent ridicat Devine disciplinat Elev III Ce e, ce s-a-ntâmplat? Pentru ce m-ați fluierat? Elev II Un talon
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
parte din mersul firesc al vieții... Idei și fapte 13 ianuarie 2007. O zi însorită încă de la primele ore ale dimineții, cu aspect primăvăratic, deși calendaristic ne aflăm în mijlocul iernii. Fiind sâmbătă, zi nelucrătoare, pe Copou circulă puține mașini iar pietoni, ici și colo câte unul. La ora 10, spre blocul cu cinci nivele din strada Titu Maiorescu nr. 4 se îndreaptă în grupuri mici persoane vârstnice, bărbați și femei. Sunt invitații profesoarei Veronica Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se scurge în rigole este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ci una socială, adică perisabilă. Prin urmare, îl voi pune pe țăran să se folosească de bunurile create prin muncă reunită: să locuiască într-un bloc cu două sute de apartamente sau să se plimbe pe un bulevard cu mii de pietoni și sute de automobile. Nimeni atunci nu va mai putea spune „aceasta e proprietatea mea”, ci „aceasta e proprietatea noastră”. Iată așadar cum se naște simțul colectiv. De-a lungul generațiilor, el trebuie perfecționat. Atunci imaginea bunicilor ce-au rupt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ne ținea pe loc? După ce-am mai urcat două trepte, am văzut cu ochii mei: un bărbat adult, îmbrăcat cu un carton publicitar în formă de sandwich și cu o bonetă de copil mic pe cap, împărțea fluturași tuturor pietonilor pe care reușea să-i convingă să îi accepte. M-am simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au încleștat pumnii. — Așa e, oameni buni, Buy Buy Baby a deschis sezonul anual de vânzări cu reduceri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui. După care mi-am simțit corpul mișcându-se, îndepărtându-se de tendă și de Luke, mergând în jos, pe Madison Avenue, trecând printre oameni și pe lângă magazine ca printr-o ceață, și am simțit căldura zilei încorporându-se printre pietoni. Aveam nevoie de timp ca să mă gândesc. Aș fi avut nevoie de vreo cinci ani, pe o insulă pustie. Totul mi se părea atât de încâlcit, de confuz, de... — Claire! Era Luke - alergase după mine. — Ascultă, nu pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Atâta trecuse, doar o jumătate de oră fusese veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii de peste drum, unde abia fusese, acum o mie de ani. În ceața și ploaia nopții auzea, în jur, forfota, vocile, graba pietonilor, rutina înlocuitorilor gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]