1,548 matches
-
actor care se vrea sacerdot al ritului său dramaturgic. Vrei să acționezi direct asupra spectatorului, să-l subjugi chiar agresîndu-l, să-l silești să creadă și să trăiască în scenariu. El, care se crede protejat în fața televizorului, privindu-l în pijama pe Hamlet. Trezește-te! Nici Elena și nici eu nu sîntem spectacolul tău! Într-o zi ai să ajungi să-ți scrii un spectacol sacrificial și să pui la fript un spectator, doi, acolo...“ Doctorul supraveghează pe rînd monitoarele. Temperatura
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
foarte serios că nimeni nu dormea în pielea goală sub acoperișul ei. „Dacă izbucnește un incendiu?“ și „Poate că așa se face la Londra, dar acum nu ești la Londra“. Așa că am avut de ales între a îmbrăca una dintre pijamalele colorate ale lui tata sau să împrumut una dintre cămășile de noapte ale mamei, care erau enorme, cusute în stil victorian, lungi până în podea și cu guler înalt, căptușit cu lână și imprimate cu flori. Cum de reușise femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
italian de cincisprezece ani. Până îndepărta cu succes kilometrii de material și ajungea să dezvelească ceva din carnea femeii, orice bărbat ar fi fost mult prea extenuat ca să mai fie în stare de altceva. Am ales cămașa de noapte în detrimentul pijamalelor tatei deoarece cantitatea enormă de material din care era compusă cămașa de noapte mă făcea să mă simt foarte subțire și delicată, slăbănoagă și dulce. În timp ce pijamalele tatei erau alarmant și deprimant de strânse pe corp. Am hotărât că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să mai fie în stare de altceva. Am ales cămașa de noapte în detrimentul pijamalelor tatei deoarece cantitatea enormă de material din care era compusă cămașa de noapte mă făcea să mă simt foarte subțire și delicată, slăbănoagă și dulce. În timp ce pijamalele tatei erau alarmant și deprimant de strânse pe corp. Am hotărât că toate sentimentele sunt relative. Comiteam o greșeală simțindu-mă grasă. Nu era nimic în neregulă cu mine. Problema era că toți ceilalți oameni erau mult prea slabi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după ce pentru singura dată În viața mea m-am angajat Întinzînd mîna după bani, am plătit gestul cu asupra de măsură, nu trebuia s-o fac, doar sînt scriitor, ăștia trebuie să sufere, să mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
electorală. E-te, bă, ăștia era curajoșii! A rîs lumea ca la balamuc, că asta și era, mai ales cînd l-au auzit pe individul acela mai slab ca niciodată care-a mărturisit c-a fost „păzit de securiști În pijamale”. Distracție desăvîrșită. Au urmat reacțiile presei impetuoase precum micțiunea. Mai Întîi, la Uni Fan, unde s-au năpustit asupra microfonului cîțiva oameni subtili ca ciocîrliile, dintre care unul era și medic. A punctat decisiv, pomenind științific de Bunavestire. În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mickey Cohen jr., care Îi Încălzește picioarele, În timp ce contabilul lui, Davey Goldman, condamnat tot pentru evaziune fiscală, Încălzește o celulă pe același hol. Activitatea crimei organizate s-a bucurat (a suferit?) de o stranie acalmie după ce Mickey și-a Împachetat pijamalele pentru a merge În Puget Sound, iar noi, cei de la Hush-Hush, pe baza unor tainice surse din interior, pe care nu le putem deconspira, avem o teorie despre ce se pune la cale. Ascultă cu atenție, iubite cititor: este neoficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ferestrele cărora apar din când în când funcționarii cu fețe indiferente, fumând cu o mână, în timp ce cu degetele celeilalte trag de elasticul bretelelor. Aude zgomotele străzii și ghicește numai ce se întâmplă. Nu-i place. Așa încât preferă să stea în pijama la biroul masiv de stejar încrustat, din camera cealaltă. De la fereastra din fața biroului se poate uita în stradă prin fruzișul acum rărit al arborilor, stând pe scaun, fără nici un efort, numai puțin aplecat înainte peste tăblia lustruită, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate ale celorlalți și ale lui furișate către ei. Până când intra în camera cu biroul din stejar sculptat, tot în pijama, ca și cum ar fi uitat cum e îmbrăcat sau nedând importanță, purtându-se ca un convalescent care nu vrea să fie deranjat, își aducea cu gesturi la fel de încete și precaute telefonul cu fir foarte lung lângă el, îl muta de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mâine am să vin mai devreme. Cumpără-mi o sticlă cu lapte. Nu-l fierbe. Mâine poți să vorbești și tu.“ A doua zi ședea în capul oaselor, într-o margine a patului îngust, sprijinită pe perete, învelită într-o pijama a lui Andrei, pe care și-o petrecuse peste piept. „Vasăzică, domnule ziarist sau redactor sau ce naiba ești, ne vedem din nou... Aș putea să-ți spun că mi-a fost dor de tine, că te-am așteptat, că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă pijamaua pătată cu ou. Cine ești? spuse el. — Mă cheamă Phoebe, răspunse ea. Sunt o prietenă a fiului dumneavoastră. Mortimer pufni, indignat. Și sunt asistentă medicală. V-am auzit din camera mea și m-am gândit că aș putea să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un os rupt. Ar trebui să luați niște analgezice. — Sunt niște pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Erau zeci de donații făcute În numele Mirandei pentru diverse organizații caritabile, o nesfârșită listă care părea a conține sute de sticle de vin și șampanie, opt sau zece poșete Dior, câteva zeci de lumânări parfumate, câteva vase orientale din lut, pijamale de mătase, cărți legate În piele, produse pentru baie, batoane de ciocolată, brățări, caviar, pulovere de cașmir, fotografii Înrămate și un număr suficient de aranjamente florale și ghivece cu flori cât să poată decora una dintre acele festivități gigantice, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pielii, sau o haină Dior stil aviator? În Dulap. Rafturile cu accesorii ocupau cei doi pereți mai Îndepărtați și cantitatea În sine de mărfuri - nu vorbim de prețurile lor - era incredibilă. Stilouri. Bijuterii. Așternuturi. Mănuși, manșoane și glugi de schi. Pijamale. Cape. Șaluri. Birotică. Flori de mătase. Pălării, așa de multe pălării. Și genți. Gențile! Erau acolo sacoșe și genți de bowling, rucsacuri și poșetuțe cu bratelă scurtă, genți de umăr, unele enorme, altele miniaturale, poșete-plic și genți de voiaj, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rău, spuse ea Încă o dată. Auzea clănțănitul dinților În creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se Întinse lîngă ea și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și, În plus, era epuizată. Stătu cu ochii deschiși, strînsă lîngă Julia, Încă simțind căldura membrelor ei, felul În care Îi urcă și-i coboară respirația. Dar cu timpul, Își schimbă poziția și se depărtă. CÎnd mîna Îi alunecă peste pijamaua de bumbac a Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care Îi urcă și-i coboară respirația. Dar cu timpul, Își schimbă poziția și se depărtă. CÎnd mîna Îi alunecă peste pijamaua de bumbac a Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei: cea mai frumoasă pijama, Îi părea acum, În timp ce stătea singură și intactă În Întuneric, lîngă Julia; cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
CÎnd mîna Îi alunecă peste pijamaua de bumbac a Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei: cea mai frumoasă pijama, Îi părea acum, În timp ce stătea singură și intactă În Întuneric, lîngă Julia; cea mai frumoasă pijama pe care o văzuse vreodată. Duncan venise de la serviciu În seara aceea și Încălzise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei: cea mai frumoasă pijama, Îi părea acum, În timp ce stătea singură și intactă În Întuneric, lîngă Julia; cea mai frumoasă pijama pe care o văzuse vreodată. Duncan venise de la serviciu În seara aceea și Încălzise un ibric cu apă, apoi Îl luase În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei: cea mai frumoasă pijama, Îi părea acum, În timp ce stătea singură și intactă În Întuneric, lîngă Julia; cea mai frumoasă pijama pe care o văzuse vreodată. Duncan venise de la serviciu În seara aceea și Încălzise un ibric cu apă, apoi Îl luase În camera lui, Își dăduse jos maioul și se spălase pe mîini, pe față și pe păr... Încercînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de unde veneau și cui aparținuseră. În seara asta se uită la ele fără mare interes. Luă pentru scurt timp bucata de pipă de lut pe care o găsise pe plajă, lîngă cîrciuma de pe malul fluviului, atît. Se Îmbrăcă Încet În pijama, Încheindu-și nasturii de la bluză, apoi vîrÎnd-o ordonat În pantaloni. Se spălă pe dinți și se mai pieptenă o dată - altfel de data asta, lăsîndu-și părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
duce să-l găsești. Dacă ai fi un băiat ca lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani. Și nici măcar șaptesprezece. Avea douăzeci și patru de ani, și putea face tot ce poftea. El avea douăzeci și patru, iar domnul Mundy... Domnul Mundy, Își zise el brusc, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la strada lui Fraser. Știa chiar și casa În care locuia, pentru că trecuse cu Fraser pe la capătul străzii și i-o arătase! În clipa aceea, Începu să se miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În care locuia, pentru că trecuse cu Fraser pe la capătul străzii și i-o arătase! În clipa aceea, Începu să se miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ți-a dat voie domnul Mundy? — Domnul Mundy nu mă poate opri! zise Duncan pe un ton sforăitor. Am luat-o pe străzi. Fraser Îl cercetă, uitîndu-se la haină, și se Încruntă din nou, dar apoi zîmbi. — Ești Îmbrăcat În pijama! — Ei, și? spuse Duncan, atingîndu-și gulerul cu timiditate. Ce-i rău În asta? O să economisesc timp. — Ce? — O să economisesc timp mai tîrziu, cînd o să mă duc la culcare. Ești nebun, Pearce! — Tu ești ăla nebun. Miroși a băutură. Puți groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]