22,633 matches
-
explicate aici măcar în linii generale. Prin autonomizare, Petru Creția înțelege acordarea de statut autonom unor texte pe care Perpessicius l-a socotit o simplă versiune anterioară a unor poezii date ca forme finale în ediția sa. E cazul, de pildă, al Odei către Napoleon, mult prea diferită de Oda (în metru antic) pentru a-i putea fi subordonată. Comparația e cît se poate de convingătoare. Cel de-al doilea procedeu propus de Creția, reconstituirea, seamănă cu restaurarea vechilor monumente: „S-
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
ce face, zăpăcind în neștire conținutul unor dosare deja arhivate, frizează Codul Penal” trebuie citită la modul metaforic. Dar că pe traseul Arhivele SRI - CNSAS se „zăpăcesc” dosare, e dincolo de orice dubiu. O dovedesc atâtea exemple relevate de presă. De pildă, dizidentul Dan Petrescu, urmărit și interogat ani de zile de Securitate, a primit din partea d-lui Pintilie un răspuns zăpăcitor: „N-aveți nici un dosar!” Or, o știm dintr-o declarație a aceluiași Mihai Pelin, Dan Petrescu avea un dosar de
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
extremelor - oamenii sunt în permanență compuși din absolut și relativ. Absolutul îi apropie de cunoaștere și Dumnezeu, relativul îi ajută să trăiască în această lume, îl folosesc pentru a-și face vilă și pentru a-și cumpăra Jeep. Nietzsche, de pildă, era fan declarat al absolutului (“Melancolia mea vrea să se odihnească în... lumea perfecțiunii...”). Cu toate acestea, teoreticianul geniului - cum îl numește Tudor Vianu - se revolta și împotriva religiei și împotriva științei, singurele care l-ar fi putut apropia de
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Massachusetts Institute of Technology dă, în cursul său de filozofie, exemplul legilor de circulație; ceea ce în Marea Britanie constituie o regulă (condusul pe partea stângă), în SUA este contravenție și reciproc. Mergând însă ceva mai departe putem observa că furtul, de pildă, este condamnat și pedepsit în toate culturile - în Islam și în Israel, în Orient și în Occident aproape la fel. Cu toate acestea există civilizații în care hoții sunt, nu numai tolerați, ci promovați în fruntea societății; participă la talk-show-uri
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
a avut noroc cu carul. În 2000, a primit pe tavă o țară care îndeplinea un criteriu pe care echipa sa de mafioți nu l-ar fi obținut niciodată: cel politic. A profitat și de simpatia unor lideri (Berlusconi, de pildă) prost văzuți pe continent, și prin urmare ahtiat după alianțe cu „viitoarea Europă”. N-a avut decât să întindă mâna, pentru a și-i apropia pe spaniolul Aznar și pe britanicul Blair, „voci” transatlantice care se visează soliste pe scena
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
materializată la intersecția mai multor conștiințe critice. Modul în care s-a construit această colecție, neîncheiată, dar rău începută, arată ambițiile și ușurătatea gândirii critice care îi stă la bază. Desigur, dacă s-ar fi numit fără pretenții altfel, de pildă, „Micromonografii”, colecția (fostă „Canon”) nu ar fi suscitat și justificat aceste discuții. Dar, dacă se recomandă, extrem de aventuros pentru dotarea precară pe care o are, ca un „canon”, această colecție cu destinație didactică de la Editura „Aula” nu poate să trezească
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
cu o femeie căreia îi spui pe nume într-un jurnal. Obsesia care îl bântuie neîncetat și pe care o consemnează zi de zi ca pe un memento ar fi lipsa de caracter, ceea ce, în general, puțini inși recunosc...De pildă, notele din același august românesc: “27 august (Iași)... O zi grea, păcătoasă! Mai important decât orice pentru mine este să scap de lene, de irascibilitate, de lipsa de caracter”. 17 august (Tecuci)...” Seara m-am lăsat dus de visare și
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
României literare, de altfel. În realitate, Luceafărul și România literară au primit cele mai mari subvenții (și, încă, în rate, așa că cu greu au înțeles ceva din ele!) din toată presa culturală. Cu mult mai mici decît publicații lunare, de pildă, cu cheltuieli incomparabil mai mici. Tot restul e zvon sau, vorba d-lui Tupan, virgulă între subiect și predicat. * Într-un număr anterior al Luceafărului, dl. Tupan explicase bizara situație într-o scrisoare către APLER. Se pare că nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]
-
literatura actuală a tinerilor scriitori și amîndouă ieșite de sub mantaua optzecismului) - pe de o parte realismul minimalist, a obsevării cotidianului, pe de alta experimentul literar, exersarea mai mult sau mai puțin pe față a unor tehnici textuale (cum e, de pildă, autoficțiunea). Extrem de interesant e, astfel, efectul în planul literaturii al unei realități așa-zicînd statistice: foarte mulți dintre absolvenții de filologie, de la Brașov ori de aiurea, ajung să predea, româna sau o limbă străină, în școli generale și licee. Pentru majoritatea
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
de o imposibilă alegere, adeseori considerată o experiență intermediară, bîntuită de spectrul ratării. Viața tînărului profesor în lumea anchilozată a școlii românești e nu doar un pasionant subiect de sociologie, ci și o temă literară la fel de generoasă. Anca Andriescu, de pildă, și Katalin Szilágyi scriu despre absurdul și meschinăria vieții de cancelarie, cu o oarecare doză de umor, dar cu și mai multă disperare, în vreme ce un alt subiect frecventat este mica istorie a pulsatoriei societăți românești (Irina Grădinariu-Măgdălinoiu, Cristina Podoreanu), urmat
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
intrare prea timpurie în canon a unor nume, a unor scriitori care nu au cristalizat încă sau nu au încheiat o operă, care să se apropie de instalarea temeinică (nu neapărat definitivă, căci asta se întâmplă foarte rar, ca de pildă cu Eminescu și Caragiale) în conștiința publică. Nu e aici în discuție valoarea în devenire a scriitorilor șaptezeciști sau optzeciști, ci doar aspectul de neterminat al propriei opere ce uneori nu a trecut departe de premise, fără îndoială dintre cele
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
accesibile, Prinsele-n ispită. Greu, în slăbiciunea lor, Se menesc salvării; Cui să rupă-i fu ușor Lanțul desfătării? Pasu-alunecînd nu-l simți Pe-un teren oglindă? Glas, ochi nu te scot din minți, Cînd și suflu-alintă? Corus mysticus Pururi-vremelnicul Pildă e numai; Aici neprielnicul Faptă acuma-i; Aici își dă plinul Tot ce-i de nespus; Etern-femininul Ne trage în sus.
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
un record cu acest interviu. Aglaja nu voia să vorbească românește. Avea complexe. Se temea că n-o să fie la înălțime. Se trezise actorul din ea. Ezitările, căutarea cuvintelor, bucuria, cînd prindea din zbor colacul de salvare - un “giusto”, de pildă sau un “capisco” -, o făceau atît de autentică și cît de precis, de exact, de economicos gîndea în cuvinte înfricoșător de puține pentru un scriitor. Cît profesionalism și ce acuitate a observației, ce inteligență a instinctului, cînd spune aproape în
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Dietrich - nu. Stînjenitoare - mai ales în “recitalul” final - devine încercarea de suprapunere a imaginii actriței bucureștene cu modelul marelui star hollywoodian, tensiunea scade, timpul devine lung, spectacolul își iese din matca sa rătăcind pe teritorii impure. Momentul Lili Marlen, de pildă, reluînd de fapt ceea ce se spusese mai înainte într-un monolog “antifascist”, mijloacele unei retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al imaginației autoarei, dincolo de tirania unui personaj real, Aurora Leonte în rolul unei artiste fără
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
datorită Întrebuințării lor tot mai accentuate și flexibile. Ele Încorporează o stare, o acțiune, un proces care - sedimentate de-a lungul timpurilor, au trecut În noi forme de comunicare : aforisme, maxime, sentințe. Mai nou - parabole. Toate degajând o Învățătură, o pildă. Povestea vorbei, a lui Anton Pann, a pătruns până departe În Țările Române, ca și culegerea de folclor În cele 10 volume a lui Iuliu Zanne (apreciată de Eminescu și Lucian Blaga). Dată fie puterea de sinteză pe care o
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Însuși. Brâncuși „susținea, potrivit unei credințe mai vechi, că orice idee, odată scrisă, Își pierde caracterul oral, viu, de circulație permanentă și șlefuire continuă, devine un lucru Închis , mort, În zidul de cărți, din bibliotecă”. Cum multe dintre aforisme - adevărate pilde de viață și cugetare - erau rostite de Brâncuși În diferite ocazii pariziene; și cum capitala Franței devenise centrul cultural al Europei Încă de pe vremea iluminismului, În lumea artiștilor din toată, lumea vorbele de duh ori de Înțelepciune ale lui Brâncuși
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
răsucindu-se În scaun: - Părinte, ce-nseamnă Epifania? Dumneata trebuie să știi. - Cum să-ți spun, domnule Preda - am Încercat eu să evit cuvântul «revelație» -, epifania este o descoperire năpraznică, un fel de inspirație... asta e!, inspirație, așa că atunci când, de pildă, scrii un roman, trebuie să inventezi un personaj intermediar, la care nu te-ai gândit, n-ai nici o idee despre cum ar fi sau cum să-l cheme, și de-odată ideea Îți vine, așa, din senin... tocmai când Îți
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
tipărită „În Întregime” etc.), trăirile paroxistice, ieșirile vitriolante (intolerant, acuzator-pedepsitor dar și pătimitor) i-au creat adversități trainice. Chiar dacă, declarativ, credea că „adversitățile fac bine”, poetul, speriat de ideea literei tipărite și a sa poezie insubordonata (față de un Nichita, de pildă, „oficializat”), au suportat consecințele. Încît „eliadistul” Cezar, Înființînd la Pitești orchestră Baad și-a asumat calvarul christic: „! cine vrea mă scuipa,/ scuipa cine vrea/ eu mereu tot urcu/ urc pe Golgota”. Într-un splendid portret (Maître de la clarté, În „Contemporanul
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
chintesența operei respective”. Beneficiind de largi deschideri În orizontul liricii universale, George Popa este capabil să facă unele apropieri memorabile care sporesc valoarea poetului nostru, deși comparația nu are propriu zis acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Dinescu. Ai mai curând afinități ori puseuri de distanțare față de aceștia? - Cu primii cinci, anume Anton Pann, Cilibi Moise, Caragiale, G. Topîrceanu, Păstorel, am unele afinități, pesemne, fără să mă bat, cu ei, pe burtă, - ca Marin Sorescu, de o pildă, cel familiar, chiar "văr", cu toată lumea: Ovidiu, Eminescu, Géricault, Bruegel (cel Bătrân), prorocul Iona, Mehmet al II-lea, The Raven (al lui Poe), Les Chaises (ale știm cui), iproci, iproci. Cu Dinescu, în postura-i de Păcală, n-am, de
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
majoră, La Lilieci, spiritul căreia e unul (cum s-a mai spus) moromețian... În paranteză fie spus (nu fără pietatea cuvenită unuia ce nu mai este printre noi): s-ar putea să n-am "organ" pentru Sorescu (simplitatea căruia, de pildă, e, uneori, numai simplism) și/sau să fi rămas, din consecvență (și dintr-un parti-pris idiosincratic), la recenzia mea (din "Orizont") la cărțulia-i de Poeme, de prin 1966, care, fără să fie un encomiu, era, cred eu, îndeajuns de
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de prin 1966, care, fără să fie un encomiu, era, cred eu, îndeajuns de justă. Cum, atunci (și ani de zile după), Sorescu era cel mai dorlotat dintre poeții noștri juni, în țară și peste hotare (la Europa liberă, de pildă, unde, în epoca predecembristă, se făcea mereu, de el, vorbire), e inutil să spun cam ce efect va fi avut recenzia mea asupră-i. Neconsiderându-mă, pesemne, la fel de important ca tine, Gheorghe, nu m-a ciupit decât pe ici, pe
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
total imprevizibile sunt și consecințele acestui transfer, ca și reacțiile celui ce se încarcă cu povestea despre rău. Acela care primește în felul acesta povara răului e în stare de orice gest, inclusiv să vrea să stopeze răul, nu? De pildă, îi poate trece prin minte să slăbească o roată de la căruciorul lui Tiberiu Naumescu sau Corneliu Golam și seara, când acesta iese din casă și se deplasează mânuind căruciorul său sofistificat până la magazinul din apropiere să-și cumpere apă minerală
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
nezărit de nimeni, să-i facă vânt, iar acesta să sfârșească împotmolit, sufocat în mâlul scârbos, urât mirositor... E o datorie pentru fiecare dintre noi să stopăm răul. Dar ai dreptul să stopezi răul, comițând tu însuți un rău, de pildă, luând viața cuiva? O, nu, nu trebuie să te așezi tu pe scaunul judecătorului și al gâdelui. Și dacă totuși ești pus în situația să te așezi, curmând răul, luând viața celui locuit de rău, atunci nu se cheamă că
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Și există oare în viață întîmplare sau cineva din înalt te așează, ca pe un pion, pe o tabla de șah, la începutul unei partide cu final deschis? * Uneori te-ar putea include în joc chiar cineva din apropierea ta , de pildă, în cazul de față, Radu Olaru, de ce nu? Ca secretar cu propaganda în BOB, el ar fi putut să o treacă pe convocator pe veșnic chiulangia Letiția Arcan, care mereu se fofilează de la sarcinile obștești, să-și piardă și ea
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]