2,058 matches
-
ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și e străjuit de o piatră ce seamănă cu Tatăl din Cer. Of, of. Mirosea a apă și a pășune. Era rece. Era senin și vedeai departe, tare departe, până În locuri pentru care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăpșanul din fața peșterii iernii, numai că părea să nu se termine nicăieri. Întinderea aceea era acoperită, cât vedeai cu ochii, de copaci Înalți. Cum puteam să merg prin locuri din astea? Nu se vedea nici o culme, nici o stâncă și nici un pisc mai Înalt care să-mi arate unde mă aflu. Abia atunci am Înțeles de ce Moru Îmi spusese să mă țin după soare: spre Miazăzi până ce dau de o apă nemaivăzută și apoi, mereu, către Apus. Era prima noapte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale noastre, am spus atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu trecu mult și cei ce veneau dinspre Miazăzi ne văzură și ei. Își dădură lucrurile jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întrebat-o Încotro s-o luăm. - Uite Într-acolo, ne arătă ea cu mâna undeva către un vârf de gheață ațintit spre cer. - Știi tu că Într-acolo e Apusul? Iar ea: - Apusul nu mai e nicăieri. Dar Înspre piscul ăla trebuie să mergem noi. Tu ai fi Întrebat-o de ce, numai că noi nu știam nici cuvintele astea, nici cum se leagă ele de alte cuvinte, și nici cum se intonează cumsecade o asemenea Întrebare. Așa că n-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cam cât să Îmbucăm o masă mai acătării, dar chiar și așa, ne-am spus că era un semn bun. 32. Kikil avea cei mai buni ochi dintre noi toți, așa că pe el l-am trimis pe cel mai Înalt pisc care se ridica În fața noastră. Soarele a asfințit de două ori Înainte ca mărunțelul să se Întoarcă. - Pământul ăsta se Întinde către Miazănoapte cât vezi cu ochii. Departe-departe de tot, se lăbărțează către Răsărit, dar către Apus nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai puteam să răsuflăm omenește. Auzisem de la Moru de asemenea piscuri Înalte, care se ridicau deasupra cerului, acolo unde nu mai era nimic. Nu ajunseserăm chiar atât de sus Însă - deasupra noastră Încă se vedea soarele, iar noaptea nu trecuse niciodată fără să nu vedem luna și stelele. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă nemulțumirea venea de la vreo biboanță din Centrală. Și vicepreședinta de la femeile pe țară îl trecuse la onorare, după ce-i arătase niște poze parșive făcute de Vasilică Urdinare. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei. Anchetau cazul la urgență și mare discreție, în mai mare secret chiar decât rezultatele campaniei agricole de vară, când aproape că dublaseră cantitatea de grâu scoasă la hectar. Pozele acelea cu vicepreședinta ajunseseră să circule până și printre muieraticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o conferință județeană a organizației de femei fotografiase tot ce-i ieșise în cale. De la centru venise vicepreședinta sau chiar președinta și îi pozase și ea lui Vasilică. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei . O fotografiase chiar pe 6 mai 1971, ziua în care Ceaușescu a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Ordinul „Victoria Socialismului“, instituite în aceeași zi. I-a arătat pozele lui Burtăncureanu, ba chiar i-a dat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în discuție. Totuși, spre surprinderea mea, Janey nu mă bătu la cap să-i dau detalii, așa cum ar fi procedat în mod normal. Poate că necazurile mele în amor păreau niște fleacuri când le priveai de pe nou cuceritele și amețitoarele piscuri ale angajamentului față de eterna infatuare. În mod clar, slujba asta nouă a ei o schimba. Plusul de responsabilitate i se urcase la cap. Speram numai să-i treacă: o voiam înapoi pe Janey a mea, chiar dacă asta însemna să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
omenesc n-a văzut-o...!” îi șopti rar mintea. La aceste cuvinte Iorgu se înfioră, prin minte trecându-i câteva versuri... nu mai știu unde le-a citit... Suflete, fii gata să urcăm, Taborul Soarele și luna au orbit în piscuri. Când, atunci, splendoarea și-a vărsat zaporu Peste spăimântate, negrele lor discuri. Ci pe noi, schimbații mai presus de îngeri, Vipiile sacre slobozi azi ne lasă... Doar atât să spunem, tari, fără de-nfrângeri: Noi copiii Slavei, ne’nturnăm acasă... ” - Ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe care el Însuși, pentru prima dată În lume, Într-o revistă a Societății Britanice de Studii Asiatice, Îl localizează ca aflându-se Între 45 și 50 de grade latitudine nordică, dincolo de Jaxartes ? mi l-am imaginat pe Kórösi colindând piscurile Înzăpezite ale Himalayei În căutarea Shambhalei, amânându-și planurile lingvistice, poate chiar și visul patriotic de a descoperi originile neamului unguresc În Urali, cum greșit Își Închipuia, pentru a Șaman 31 se dedica În Întregime planului de a deveni om
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
patriotic de a descoperi originile neamului unguresc În Urali, cum greșit Își Închipuia, pentru a Șaman 31 se dedica În Întregime planului de a deveni om. Am Început să visez la Îndepărtata Shambhală, acel tărâm magic și misterios de dincolo de piscurile Înzăpezite ale Himalayei, despre care se spune că ar fi locuit de iluminați. Numai gândul că un astfel de loc ar putea exista mă umplea de fericire și de Încredere. Și În gândul Ăsta mă simțeam și mai acasă decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe care el însuși, pentru prima dată în lume, într-o revistă a Societății Britanice de Studii Asiatice, îl localizează ca aflându-se între 45 și 50 de grade latitudine nordică, dincolo de Jaxartes ? Mi l-am imaginat pe Kórösi colindând piscurile înzăpezite ale Himalayei în căutarea Shambhalei, amânându-și planurile lingvistice, poate chiar și visul patriotic de a descoperi originile neamului unguresc în Urali, cum greșit își închipuia, pentru a se dedica în întregime planului de a deveni om. Am început
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și visul patriotic de a descoperi originile neamului unguresc în Urali, cum greșit își închipuia, pentru a se dedica în întregime planului de a deveni om. Am început să visez la îndepărtata Shambhală, acel tărâm magic și misterios de dincolo de piscurile înzăpezite ale Himalayei, despre care se spune că ar fi locuit de iluminați. Numai gândul că un astfel de loc ar putea exista mă umplea de fericire și de încredere. Și în gândul ăsta mă simțeam și mai acasă decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
regretul, ești un om pierdut. Toate animalele astea trebuie să se teamă de tine. Ca și oamenii, de șefii lor. Că, dacă nu se tem, nu-i poți domina și nu te poți menține deasupra lor. Nu poți fi, tu, piscul, altfel, dacă nu ești permanent dur, sadic, nemilos. Și copilului i-au rămas Întipărite În suflet, pentru totdeauna, aceste ultime cuvinte. Și ideile pe care ele le conțineau. Ei, bine, a hotărât, el, În mintea lui, de crud copil, ei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și de legendă ținut românesc. Ilustrul fiu de bani gata și unanim acceptat În rândurile titraților cu studii Înalte și cu lucrări personale, cuprinzând, chipurile, dintre cele mai răsunătoare idei și realizări de superioară performanță științifică, devenise un fel de pisc, un fel de aproape unic obelisc, În fauna celor pe care-i vizez, din acea parte a lumii noastre contemporane. Ca urmare, și-a și găsit, după nu prea insistente căutări, o mândră, cam pe măsură. Vorba aia: și-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prin iubire, prin cinste, prin fermitate, prin voință, prin hărnicie, prin prietenie, prin conciliere, prin simplitate, prin calm, prin drăgălășenie, prin iertare, prin neatac, prin neînverșunare, prin virtuozitate, prin luciditate, prin rapiditate, prin nepierderea ritmului, prin ațintirea privirii, permanent, spre pisc. Așa a traversat, ca un strălucit Înnotător, valurile vieții, că nu există viață fără valuri, deci, valurile școlii elementare, ale celei liceale de meserii, și ale celei superioare, ale facultății, vreau să zic, din care a plonjat, cu brio, taman
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mediocrități oneste. Ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este amărăciunea sau resentimentul, care ne-ar descuraja și ne-ar conduce spre abandon. Am visat și am greșit, trebuie să o recunoaștem cu umilință; nu trebuie să mai privim la piscurile care nu ne sunt accesibile, ci trebuie să ne mulțumim cu o mai bună gestionare a slăbiciunilor și a neputințelor noastre, pe care le cunoaștem destul de bine!». Nu este, oare, aceasta atitudinea noastră atunci când vârsta, experiența, încercările vieții ne determină
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fi făcut o căsătorie săracă îl strânse de gât acum, și, cu o demnitate foarte distinsă, începu să ocolească pe Aglae, venind ostentativ numai la moș Costache. Stănică simțea amărăciunile umui romantic în fața unui lac de munte, înconjurat de piscuri înzăpezite. El, omul bun, care aducea pe Lili ca să fericească un tânăr, care se interesa de afacerile Aglaei, deși vedea că sunt "imorale", sub demnitatea lui, el, care luase pe Olimpia pentru a înălța instituția căsătoriei, a o purifica de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până și în forme domoale. Nu poți fi vesel decât între oameni; nu poți cunoaște bucuria decât singur. Trebuie să fii vesel cu cineva; când n-ai pe nimeni, ești mai aproape de piscurile bucuriei. Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte... Vârtejul mortal ce unește viața și moartea dincolo de timp și de eternitate... Nu poți descoperi acest tainic unde, așezat în afară de vreme și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e mai ciudat să îndrăgești imperfecțiunea? Predilecția straniului salvează viața; moartea se scufundă în evidență. Nu există măreție în viață și nici chiar în moarte, ci într-un Nimic ce se ridică neutru și etern spre cer, asemenea Mont-Blanc-ului. Privind piscurile schizofrenice: curios că nu există singurătate decât spre cer. Munții nu-ți dau senzația de infinit, ci de grandoare. - Pentru infinit ne ajunge marea și nefericirea. Aș vrea să am o inimă la intersecția Alpilor cu azurul. Melancolia mă dispensează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri, soarbe-mă în tine, ucide-mi zvâcnirea spre zori și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi recolta de nădejdi ca, deșert în tine, lipsit de mine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]