1,180 matches
-
Am primit mai zilele trecute un reportaj simpatic, trimis de un prieten de-al meu care lucrează pe la Antena 3, dar naiba știe pe unde am pus CD-ul respectiv. Vai ce năluc mai sunt! Naiba știe unde l-am pitit, și el nici n-are gură să strige. N-am încotro, va trebui să fac apel iar la nevastă-mea. Până când apare ea, nu am decât să mă întreb și eu, mai puțin filosofic: „De ce oare bărbații nu se pot
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Oricum se plictiseau acasă. Noi doi eram niște norocoși - aveam unde să ne ducem. O țineam pe Sabina de mână, peste linia roșie care separa sexele în autobuz. Mi-o imaginam cu mine în pat, sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi doi, nu-i așa?. Am coborât la Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii la Inspectorat. Dacă ăsta nou, de geografie, e expeditiv? Mă frământ. Ajung. Plătesc două călătorii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noaptea-n cap, pe la 5, să fim primii la baie. Înainte de asta îmi făceam programul de gimnastică în fața oglinzii: stăteam în mâini și ridicam picioarele deasupra capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna o protejam ejaculându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mă gândesc la Adelina ca să rămân în erecție. Mergeam apoi împreună la baie, acoperiți de zgomotul tramvaielor care începeau să trăncăne. Eu făceam duș, ea făcea pipi. Îmi plăcea s-o privesc, chiar dacă se strâmba copilărește: nu te uita, Piti, lușine male, nu-i frumos. Ea la mine n-avea rost să se uite: pur și simplu mă blocam și nu era nimic interesant. Bărbații se împart în două categorii: în exhibiționiști și în pudici. Eu mereu am făcut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul camerei, indiferentă. Era teribil de slabă, capul îi era învelit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe Rex, câinele nostru lup luat de la poliție, vă mai aduceți aminte? Am dat iama printre găini. Tata a venit strigând după mine. Eu țuști în casă. Mama stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
forțat. De parcă avea zece ani. De fapt așa făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica la zdup. Înainte de a ieși pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-a șoptit la ureche: noi doi, Piti! noi doi, nu-i așa? C XXXVI Scăpărând un chibrit, Cosmin se gândi dacă Leo nu ar fi putut contacta și el un canibal internautic, căruia să-i doneze întreaga sa energie vitală. Pe de altă parte, Leo însuși mărturisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
chicotit cei doi. N-ai inghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă? — Drept să vă spun, Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti după un bulgăre de pământ. Of, dacă și la noapte o fi tot atât de frig, voi muri înghețat! Soarele auzind cu câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Așa că, de dimineața
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de pițigoi. Se aflau laolaltă mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate. Buburuza
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dă-i un telefon lu’ Garofița de la doamna Brezeanu, da? Vă rog, luați loc, serviți, vine imediat cu copilul, într-o clipă... Vă rog. Cine ar fi bănuit până în clipa aceea că sub înfățișarea pe oală a domnului Mihai se pitește un spirit atât de prezent? Iulia coboară pe scări până la cinci. Din spatele ușii verzi se aude o orăcăială generală. Doamna Brezeanu în sfârșit deschide. E o femeie cât un munte, cu părul castaniu și creț, căreia nu i se cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu. ─ Salutare, spune volubilă Martineasca. Pascal murmură și el ceva potrivit cu ocazia. Pictorul își invită oaspeții să șadă pe ce se poate. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
N-are nici o importanță, spuse zâmbind. Azi, în orice caz, nu mai e timp. Poate cu altă ocazie, când o să mai trec pe aici... - Da, interveni internul, dar cu vestonul ăsta atragi atenția și riști să fii urmărit... - Dacă se pitește bine în fundul mașinii, poate nu se observă... Două ceasuri în urmă, coborî în curte, întovărășit de doctorul Chirilă, cel care îi era mai puțin simpatic pentru că după ce-l surprinse ascuns în odaie, avea impresia că-l spionează tot timpul. Dând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă e o joacă... La un timp, ieșeanul capătă glas: Mâine ne așteaptă o podgorie de mare întindere, vere. La care podgorie te gândești? La cea pitită dincolo de mănăstirea Galatei. Știam că despre podgoria Miroslavei este vorba, dar... voiam să mai lungesc vorba pur și simplu. Știai că Miroslava de astăzi, la începuturi era formată din două părți? Se poate să nu știu? Una era Miroslava lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ai cale liberă. Ca și alte statui ale Iașilor, s-a aflat și aceasta pe punctul de a fi mutată din acest loc. În 1939, Primăria a hotărât chiar și locul unde trebuia mutată. Și unde voiau dumnealor s-o pitească? Iaca mai încolo spre deal, în rondul din fața Parcului Expoziției, dar... Locul n-ar fi fost nepotrivit. Dar ce s-a întâmplat de nu a mai fost mutată? A venit al doilea război mondial și la sfârșitul lui locul a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă pitită În umbra genelor... ― Să nu plângi, frate, că dacă nu ai plâns acolo, În gura Iadului, apoi aici nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De mâncat ai mâncat, de băut ai băut, acum hai să ne pregătim de drum, flăcăule. Un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Familia amuțise și Îi simțeam pe toți privindu-mă. Nimeni nu m-a salutat. Pe fete nu părea să le deranjeze că o persoană absolut străină se afla În apartamentul lor. În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele ușii și am reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îl cunoșteam personal pe Benji de ani de zile și eram sigură că nu lucrează În nici un fel pentru Miranda. Doar că nu eram absolut sigură. În fond, cum puteam fi absolut sigură? Și de unde să știu eu cine stătea pitit În spatele meu chiar În clipa aceea, trăgând cu urechea la fiecare dintre cuvintele mele răutăcioase? Repararea eventualelor daune produse până acum era imperios și urgent necesară. — Sigur, ea ESTE cea mai importantă femeie din lumea publicisticii și a modei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului. Zvârli haina ce-o ținuse în mâini parcă i-ar fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zis că ar fi mai cuminte să o ia cumva la sănătoasa, mai cu seamă când a văzut că a venit la priveghi Marioara, în care inima lui avea mai mare încredere. Ca să nu-l zărească cineva de pe afară, se piti după o perdea și de acolo întreba cu de-amănuntul pe Marioara asupra tuturor celor petrecute. Când auzi că țăranii au bătut și pe Leonte Bumbu, ba și pe nevastă-sa, și i-au cam prădat locuința, se gândi în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]