2,526 matches
-
îndoiau de acest fapt. Dar ce anume au dăruit cei doi soți mănăstirii? În zapisul întocmit de paharnic și soția sa „Așea scriia... cum dumnealor, singuri,... au dat... cinci dughene gata și cu dzece locuri de dughene nefăcute și cu pivniță de piiatră în capul dughenelor din deal, ce sintu pre Ulița Chirvăsăriei... care dughene și locuri sintu și dumilorsale cumpărături... drept 30 lei bătuți... Așijderea, alt loc de casă cu loc de ogradă pre Ulița Chirvăsării... drept 55 lei bătuți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
m-aș opune n-ar fi lucru cuminte, așa că mai bine să amintesc că această danie ar fi cea din 24 iulie 1786, făcută de „Bălașa soție răposatului Andriiu”, care a miluit mănăstirea Trei Sfetitelor cu o dugheană și o pivniță de lemn, pentru a fi „grijită” după a sa moarte... Când am sfârșit de spus toate acestea, călugărul a rămas pe gândur, dar cu zâmbet ștrengăresc pe buze... Nu știu dacă ai băgat de seamă că soarele nu ține deloc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu vecini... cu patru roți de moară și cu zece pogoane de vie la... Nicorești; la ținutul Tecuciului, și zece sălașe de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu Iașii, ce este în Târgul de Gios, cu pivniță de piatră.... Așijdere am mai dat svintei mănăstiri și alte dughene... ce sântu în dosul cărvăsăriei Vămii cei domnești... și o pivniță cu dughene și case denapoi”. Iată că la 3 iunie 1695 (7203) și Doamna Anastasia, soția răposatului Gheorghe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu Iașii, ce este în Târgul de Gios, cu pivniță de piatră.... Așijdere am mai dat svintei mănăstiri și alte dughene... ce sântu în dosul cărvăsăriei Vămii cei domnești... și o pivniță cu dughene și case denapoi”. Iată că la 3 iunie 1695 (7203) și Doamna Anastasia, soția răposatului Gheorghe Duca voievod, dăruiește mănăstirii Bârnova nici mai mult nici mai puțin decât 36 de țigani robi. Bieții țigani! Erau tratați ca niște
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dări zece pogoane de vie de la Odobești și pe 12 poslușnici. Încet-încet, averea mănăstirii crește. Una din dovezi este și cea de la 23 iunie 1741 (7249), când frații Toader și Velicico, împreună cu nepotul lor, Miron Cuza, dăruiesc mănăstirii Dancul o pivniță de piatră pentru a fi trecuți în pomelnicul cel mare. Mai rămăsese o treabă grea pentru țărani și trebuia să fie pusă la locul ei. Asta o face Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 19 noiembrie 1741 (7250), când spune că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gât... Care-i mitropolitul, dragule? „Gavriil, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop și mitropolit al Moldovei”. N-ar fi primul mare ierarh care să facă cărți „de blestem”... Dar de unde până unde ajunge mitropolitul să blesteme? Apoi mănăstirea Dancul „are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1761 (7269), am aflat că pe lângă alte venituri s-a vândut și vin pe care s-a încasat 180 lei și 75 bani „pe 2 buți de vin”, apoi 20 lei pe „un poloboc de vin din dejma Cotnarului”. În pivnița mănăstirii au mai rămas două poloboace cu vin de Copou. Era și firesc, dragule, să se scoată bani și pe vinul mănăstiresc. Asta-i drept, părinte, dar uite ce se spune mai departe: „3 poloboace ce s-au băut, bez
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nițel cam egoist. — A, am intervenit, nu cred că Jackson a fost egoist. Numai că nu a perceput oportunitatea asta la fel ca mine. Deci, îți place vinul? a schimbat Randall subiectul. Tata ține tot timpul câteva sticle excelente în pivnița de aici. Apropo, Claire, mama deja mă presează să te duc la casa din Southampton într-unul din weekend-urile următoare. știi că se pare că ea și mama ta erau de nedespărțit în timpul facultății, așa că acum moare de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână și îl conduceam până la hotelul Existența. Nu avea importanță în ce țară mă afam. Belgia sau Franța, Polonia sau Italia, Olanda sau Danemarca - hotelul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în aceeași zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai are o închisoare, dacă deținutul se poate furișa pe fereastră, nu? Apoi, cu multă amabilitate, iubitul meu soț a adus sus toate lucrurile pe care le depozitaserăm în pivniță după Edictele de Duminică ale reverendului Bob. Televizorul, aparatul de radio, CD player-ul, cărțile. Nu e împotriva regulilor? l-am întrebat. Ba da, mi-a răspuns David, dar am vorbit cu reverendul azi-dimineață după slujbă și el mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și e înconjurat de o pădure de bambus. A fost pe vremuri casa lui Andehai, eunucul-șef și mâna dreaptă a împărătesei Ci-xi, în timpul dinastiei Ching. Casa e păzită de o companie de soldați. În casa lui Kang Sheng, în pivniță, în mijlocul colecției sale de sculpturi din piatră, își dezvăluie el secretul. Părerile și capcanele sale. Demonstrează focul și metalul din caracterul său și îmi arată ce trebuie să învăț și de ce anume trebuie să mă dezvăț. Și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e slujba mea. Ești bine, Jiang Ching. Navighezi lin. Ai trecut oceanul și nu te afli foarte departe de țărm. Afară, frunzele uscate zgârie pământul. Jiang Ching a plecat înapoi la Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit să o umple. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta se ocupase boierul informator, cât mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din păcate, draga mea, nu mai pot rămâne. Am de scris niște scrisori importante... Dar se opri deodată, cu o expresie de supremă surpriză. Liniștea și clipele de desfătare din casa marelui boier Filipescu... Vinurile gustate direct din buțile stivuite... Pivnița boltită... Răcoarea... Ambrozia savurată din ulcioare vechi... Lumina amețită a unui opaiț ținut în palmă de un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească. Se bucurau în tăcere de blândețea zilei. În pivnițele casei, erau vinuri din recoltele anilor 1748, 1726, 1719 și chiar din 1706. Pentru a sărbători evenimentul revenirii nepotului său, domnița Ecaterina pregătise o sticlă de cristal fin lucrat, în care vinul acela vechi de un secol avea să strălucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parter. Aroma minunată a mâncării pregătite în casă i-a asaltat nările. Avea de gând să așeze masa și să aprindă lumânări pentru atmosferă, în vreme ce James va alege un vin alb, bun, din răcitorul pe care-l instalaseră special în pivniță. Apoi o să se așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dat la iveală o taină bine păzită, apoi se alătură procesiunii, lăsându-mă singură cu acest nou cuvânt. Deci așa se numește această nouă femeie din viața lui, paralizie conversivă, gust fiecare literă, mirosuri grele se degajă din ele, mirosurile pivnițelor în care oamenii erau torturați pe vremuri, strigătele celor înfricoșați, obligați să se convertească, strigătele acelor maranos 1, renunțând la religia lor, acceptând forțat un crez străin, dar ce înseamnă asta, de fapt, și câtă vreme va dura și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
povară pentru el. Când ajungeam la ea, ura se risipea, îmi era mai ușor să o urăsc de la distanță, decât de aproape, chiar și acum, când doarme în camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi permisesem lui Noga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
loc pentru fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare totală, ce legătură am eu cu el, ce legătură am eu cu discursul acesta electoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Grand Via. Ungurul rămĂsese să-și mai pună o dată discurile noi. Mi-era foarte foame și mîncarea de pe Gran Via era jalnică. Cei doi operatori mîncaseră deja și acum se apucaseră să repare camera stricată. Restaurantu’ Ăsta era Într-o pivniță și, ca s-ajungi la el, trebuia să treci de un șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai trebuia să cobori niște scări. Și era o păcĂleală. Aveau supă de mei, orez galben cu carne de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la Chicote, tipi de la cenzură, care pe atunci Își avea sediul În palatul telefoanelor de peste drum, și-n rest, tot felu’ de cetățeni pe care nu-i recunoșteai. Restaurantul era condus de un sindicat anarhist și aveau numai vinuri din pivnițele regale, iar pe etichete era trecut anul. În cea mai mare parte era atît de vechi, că fie era Înfundat, fie i se dusese pur și simplu orice gust. Or, nu poți bea etichete, așa că a trebuit să refuz trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era deja mai bine și, după ce plecă valetul, Helena spuse: — Nu fi dezamăgit, dragul meu. Te rog. E minunat. — Speram să fac rost de un aparat cu aer condiționat. Nu prea poți dormi cu așa ceva. Parcă ai fi Într-o pivniță. Așa e foarte bine. — Am fi putut Încerca și la celelalte două. Da’ acolo mă știe lumea. Acum o să ne știe și aici. Cum ne cheamă? — Domnul și doamna Robert Harris. — Minunat nume. Va trebui să Încercăm să ne ridicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ea În pat. Tot iarna trecuse și cu David, și atunci Își stabiliseră cartierul general În restaurantul Ăla prin care nu treceau turiști - va trebui să Încerce să dea de el din nou. Din cîte ținea minte, era Într-o pivniță, iar mesele și scaunele erau făcute din lemn tropical de tek. Însă probabil că nu era așa, era ca Într-un vis și nu-și mai amintea cum se numește și nici pe unde era - parcă bănuia că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eroare nu-i și nu e adevăr. Mă făcu să tresar o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea el. „Primul experiment Într-o pivniță În 1851, pe urmă la Observatoire și apoi sub cupola Panteonului, cu un fir de șaizeci și șapte de metri și o sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855 e aici, În format redus, și atârnă din gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ea și-a lăsat fluidul inspirației În acele spirite capabile să o primească. (Victor Emile Michelet, Le secret de la Chevalerie, 1930, 2) Avea o figură ca de prin anii ’40. Judecând după niște reviste vechi pe care le găsisem În pivnița casei, prin ’40 toți aveau o Înfățișare de genul ăsta. Poate din cauza foamei din timpul războiului: ea făcea ca fața să fie suptă sub pomeți și ochii arătau parcă cuprinși de febră. Era un chip pe care-l văzusem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]