2,544 matches
-
un număr egal de plicuri și coli de hârtie de culoare violetă destinate următoarei operațiuni poștale, sau deces-prin-poștă. Moartea adăugă la listă numele persoanei căreia Îi era destinată scrisoarea care se Întorsese la punctul de plecare, sublinie cuvintele și așeză pixul În suport. Dacă ar fi avut nervi, am fi putut spune că era ușor incitată, și nu fără motiv. Trăise prea mult ca să considere returnarea scrisorii ca pe un episod fără importanță. E ușor de Înțeles, ajunge un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lucru, însă ea gâjâie, asta presupune că mâine la ora asta voi fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este ușor, oftez, indiferența ei mă deprimă, deși lucrurile au mers ușor, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doi copii cu părul tuns scurt, împletindu-și degetele mâinilor într-o cameră micuță, îmi amintesc cum îmi scriam numele pe lobul urechii lui și de fiecare dată când literele începeau să se șteargă, le îngroșam din nou, cu un pix albastru, iar el râdea, nu este nevoie să faci asta, Noam, apoi își atingea urechea în locul acela, sunt al tău pentru totdeauna. Degetele mă dor atât de tare, încât le desprind de pe gâtul său, le las să cadă, îl urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
câștigi la go, cum să crești un bonsai, ce cuvântări se rostesc la nunți, cum se face sex, cum să te lași de fumat și altele de felul \sta. Mai avem și câteva articole de papetărie lângă casa de marcat: pixuri, creioane, caiete. Asta-i tot. Nu tu Război și pace, nici Ființe sexuale 1 sau De veghe în lanul de secară. Așa arată librăria Kobayashi. Ce naiba e de invidiat aici? Tu mă invidiezi? — Îmi imaginez cum arată. — E așa cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primesc un telefon important. Ce-ai zice de o invitație la prânz? Fac eu de mâncare. — Ți-aș fi chiar recunoscător. Midori a rupt o foaie din caiet și mi-a desenat traseul până la ea acasă. Apoi a scos un pix roșu și a marcat cu un „X“ casa respectivă. — N-ai cum să te rătăcești. Scrie mare LIBRĂRIA KOBAYASHI. Te aștept pe la douăsprezece cu masa gata. I-am mulțumit și am băgat hârtia în buzunar. I-am spus că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la masa din bucătărie. Berea era atât de rece, încât aveam senzația că stătuse la frigider jumătate de an. Pe masă se afla o scrumieră mică, albă, un ziar și un recipient cu sos de soia. Am mai văzut un pix și o foaie de hârtie pe care erau notate niște cifre, păreau a fi niște socoteli de la cumpărături și un număr de telefon. — Termin în zece minute, a spus ea. Mai reziști? — Bineînțeles că da. — Sper să ți se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu relația dintre mărimea creierului și inteligență. Până ne-am mâncat feliile de soia prăjită, multe ne-au auzit urechile despre dimensiunea creierului lui Bismarck și cel al lui Napoleon. Și-a dat farfuria la o parte, a scos un pix și niște hârtie și ne-a schițat creieri. Începea un desen, renunța la el, spunând că nu e bun, și făcea altul. Așa s-a întâmplat de câteva ori. După ce-a terminat, a băgat cu grijă hârtia care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
creieri. Începea un desen, renunța la el, spunând că nu e bun, și făcea altul. Așa s-a întâmplat de câteva ori. După ce-a terminat, a băgat cu grijă hârtia care mai răm\sese în buzunarul halatului alb și pixul în buzunarul de la piept. Avea în buzunarul acela trei pixuri, creioane și o riglă. După ce a mâncat, mi-a spus ce-mi spusese și cu o zi înainte: — Iernile sunt frumoase aici. Să vii neapărat la iarnă. Apoi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e bun, și făcea altul. Așa s-a întâmplat de câteva ori. După ce-a terminat, a băgat cu grijă hârtia care mai răm\sese în buzunarul halatului alb și pixul în buzunarul de la piept. Avea în buzunarul acela trei pixuri, creioane și o riglă. După ce a mâncat, mi-a spus ce-mi spusese și cu o zi înainte: — Iernile sunt frumoase aici. Să vii neapărat la iarnă. Apoi a ieșit din cantină. — Individul e doctor sau pacient? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Tu te duci la cămin, nu? Nu ai de ce să te scuzi. Masa a fost excelentă, am spus eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel. Chelnerul a adus cartea de credit și Nagasawa a semnat cu un pix după ce a verificat suma. Ne-am ridicat toți trei și am ieșit. Nagasawa a vrut să ia un taxi, dar Hatsumi l-a oprit. — Îți mulțumesc, dar nu mai vreau să stau nici o clipă cu tine astăzi. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zorilor. M-am întors în bucătărie, mi-am mai turnat niște coniac și am continuat să citesc Sub roți. Când am terminat de citit, se luminase deja de ziuă. Mi-am făcut o cafea, am căutat o hârtie și un pix și i-am lăsat lui Midori un bilețel: „Ți-am băut din coniac și am cumpărat romanul Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bancă în parc și am vorbit - sau mai bine zis Midori vorbea, iar eu o ascultam. Când mi-a spus că îi e sete, am dat fuga și am cumpărat două Cola. Când m-am întors, ea scria ceva cu pixul pe o foaie de hârtie liniată. — Ce scrii? am întrebat-o. — Nimic, zise ea. La ora trei și jumătate m-a anunțat că trebuie să se întâlnească cu sora ei în Ginza. Ne-am dus împreună până la stația de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunete slabe și nu prea clare. —Jim, zice Ben după un timp. Jim? Și apoi, aproape poruncitor: Jim, stai puțin, da? Venim la tine. Jim? Unde stai? Ben se uită în jur disperat. Înșfac o foaie de hârtie și un pix și el mâzgâlește ceva. —OK, ai grijă - Jim, ce se întâmplă acolo? La naiba! Se uită la noi. Cred că s-a întrerupt... Formează încă o dată numărul, dar nu-i răspunde nimeni. —Trebuie să mergem acolo numaidecât, zice el. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre și o sticlă de rachiu Drobeta de fiecare dată când veneau în vizită. Atât. Plus că mai avea de ascultat și Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
De fapt nu-l ținea propriu-zis în brațe pe el, ci o scândură pe care băbuțele păreau lipite cu aracet. Făcu click pe butonul de zoom in și, mărind imaginea, putu vedea că pe muchia exterioară a scândurii scria cu pixul: Chilot. Cățelul ședea pe labele din spate. Avea forma unui G de tipar. Hm! L LVIII În așteptarea nunții, ne-am retras la București. Taică-meu s-a retras și el la Arad, nefericit că nu reușise să împiedice proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
COCOȘUL NEBUN”și pe nerăsuflate bem câte una moartă. Plec cu unii din amicii mei spre casele noastre, alții au mai rămas în parc. Ajuns acasă, la sfârșitul campaniei, fac inventarul: patru tricouri, patru eșarfe, patru șepculițe și alte prostioare: pixuri, inimioare magnetice pentru lipit pe frigider, postere cu candidați și tot ce am putut aduna. Le voi ține bine, că s-ar putea peste timp, nepoții mei să le vândă la licitație, să scoată și ei vreun profit din munca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de un foarte subțire inel de culoarea mierii. Dar, în loc să văd chipul meu în pupilele întunecate, l-am văzut pe al ei . N-am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult murdărește decât scrie. Mâinile mele sânt într-un hal fără de hal. Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin care se rotesc ochii ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci - cine a scris? Nu mai am mult. În câteva zile termin. Și apoi voi lăsa teancul ăsta de pagini pe masă, căci n-am mai multă pudoare decât Lavița. Poate să citească oricine, poate să-și închipuie oricine orice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
faldurile fustei, doar la o palmă de gleznă. Puia avea pantofiori cu toc, din piele de șarpe. S-a așezat pe tron și a tras din faimoasa pălărie un bilețel pe care scria "camion". Apoi și-a primit și obiectul: pixul acela ciudat, care pentru noi, obișnuite cu tocurile de la școală, era o minune. Prin corpul de plastic perfect transparent, hexagonal în secțiune, se vedea pasta din interior, neîncepută. Capătul ei era din metal arămiu și în vârf avea o mică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care pentru noi, obișnuite cu tocurile de la școală, era o minune. Prin corpul de plastic perfect transparent, hexagonal în secțiune, se vedea pasta din interior, neîncepută. Capătul ei era din metal arămiu și în vârf avea o mică bilă gălbuie. Pixul mai avea și un capac ultramarin. Ne-am dus spre locul tras la sorți de Puia. Între timp ne făcuserăm unghii multicolore din petale de flori lipite cu salivă. Ne fluturam noile gheruțe prin aer așa de fioros, că Gigi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am suit în remorcă, am tras-o cu chiu, cu vai și pe Balena și ne-am așezat pe marginile scorojite ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam poruncile reginei. Regina Verde tăcea, cu pixul între degete. Se uita țintă înainte, fără să ne audă șușotelile, căci noi începuserăm să jucăm telefonul fără fir. Puia deșurubase capacul pixului și se străduia acum să-i scoată și rezerva din interior. Reuși în cele din urmă să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam poruncile reginei. Regina Verde tăcea, cu pixul între degete. Se uita țintă înainte, fără să ne audă șușotelile, căci noi începuserăm să jucăm telefonul fără fir. Puia deșurubase capacul pixului și se străduia acum să-i scoată și rezerva din interior. Reuși în cele din urmă să păstreze numai tubul transparent. Cu el, ne spuse apoi, aveam să facem baloane de săpun. Era minunat. Ne-am repezit în casă și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîi ca de-un suflu interior, cum se opacizează până ajunge să pară dat cu var. După câteva minute aveam înainte un ou ca de reptilă preistorică, pe care Balena, ca să și-l recunoască, îl însemnă cu o steluță violetă. Pixul a fost preluat apoi de Ada, care reuși un ou identic cu primul, la capătul aceleiași metamorfoze. Desenă cu creionul pe coaja zgrunțuroasă o steluță indigo. Peste nici o oră, podeaua de scânduri a camionului se curba sub greutatea a șapte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și pică apoi, scânteietoare, pe cearceaf. Înainte să termine țigara, se ridică și deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de-acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite cu un scris mărunt. Le trântește pe pat, scoate un pix și începe să scrie cu înfrigurare în continuarea unei pagini rămase la jumătate. Scria deja de un sfert de oră, când, cu un trosnet de sfârșit de lume, coaja oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]