6,847 matches
-
luăm în considerare cantitatea imensă de noxe din marile orașe și nivelul foarte mare al poluării fonice? În București, de exemplu, nu există nici măcar date oficiale, întrucât stațiile de măsurare s-au defectat după o investiție imensă. Ce ajunge în plămânii noștri, după o risipă de aproape 2 milioane de euro, se întreabă stirileprotv.ro, aici. Sau cum poate fi interpretată inițiativa parlamentarilor de a îmblânzi legislația anti-tăiere a pădurilor într-o țară în care se defrișează masiv chiar și în timp ce
Avocatul întregului popor. Atunci când pistele de biciclete nu sunt de ajuns () [Corola-blog/BlogPost/339230_a_340559]
-
mai face față... Cu medicamantele, în primul rând... o îndoapă, ca pe gâscă... - Nu îmi vine sac red... - Nici mie... d ace să fac... cât am analizat... cât m-am documentat... - Și? - Are gut ă... Dar o tratează de: inimă, plămâni, ficat, rinichi... nu cred că a scăpat ceva netratat... Și ceva, de achitat... - Și la cam cât se ridică tratamentyele astea? - Știu eu... așa... la o analiză absolut nesmenificativă... cel puțin 1000 pâini - 12000- 17000 milioane pe lună... Cu deplasări
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]
-
mea pâine cu apă. Și totuși, nu puteam avea copii. Și mama ta mi-a spus: lasa-te de fumat. Am citit eu că oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se stingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat
Liviu Florian Jianu: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE () [Corola-blog/BlogPost/339328_a_340657]
-
oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se stingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine. 26 noiembrie 2013 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Liviu Florian Jianu: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE () [Corola-blog/BlogPost/339328_a_340657]
-
mea pâine cu apă. Și totuși, nu puteam avea copii. Și mama ta mi-a spus: lasa-te de fumat. Am citit eu că oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se tingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat
Liviu Florian Jianu: Gânduri () [Corola-blog/BlogPost/339455_a_340784]
-
oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se tingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine. Dumnezeul nostru, în care am fost botezați, a spus: “Lăsați copiii să vină la mine, și nu-i opriți
Liviu Florian Jianu: Gânduri () [Corola-blog/BlogPost/339455_a_340784]
-
la rugămintea soției lui, care voia să îi facă un bine, despre cum am reușit în cele din urmă să mă las de fumat. Din nefericire, nu am tehnoredactat acea scrisoare. Poate, s-a pierdut. Îmi aduc aminte. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Intrăm într-o Biserică, trecea preotul, cu cădelnița, eu, aplecat, cu nasul la pământ, trăgeam fumul de tămâie pe nas. Ba, mă bucurăm și când mă atingea, fără să vrea, preotul, cu pantoful. Ieșeam afară eliberat de
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
țigară. Intrăm într-o Biserică, trecea preotul, cu cădelnița, eu, aplecat, cu nasul la pământ, trăgeam fumul de tămâie pe nas. Ba, mă bucurăm și când mă atingea, fără să vrea, preotul, cu pantoful. Ieșeam afară eliberat de arșiță din plămâni. Dar am început prin a ma spovedi. Cam tare. Unui preot bătrân. Din Basarabia.El. săracul, mi-a dat un canon atât de mic, că îi era milă că îl și fac: să spun, când îmi aduc aminte, niște rugăciuni
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
știi că pe masura ce vei înainta în vârstă, îți va reveni memoria. Nu mi-a venit să cred. Acum îmi dau seama că știa ce spunea. Uneori, ceream țigări de la colegi. Alteori, culegeam chiștoace de pe jos. Limba se făcuse de iasca, plămânii mă ardeau într-una, banii curgeau pe fumuri, gâfâiam, oboseam, ziceam că o țigară mă liniștește, sau fumam ca să mă ambalez, la ce urma să fac. Fumam din neputința de a face mai mult. De ciuda pe lume? Pe mine
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
în Paris (n. 2. IX. 1852, în Amiens); 25. XII. 2000 - a murit W. V. Quine (n. 25. VI. 1908, în Ohio). Tristan Tzara - gigantică lepră albă a peisajului sarea se grupează în constelație de păsări pe tumoarea căptușelii în plămânii săi stele de mare și bolduri se echilibrează microbii se cristalizează în palmieri ai leagănelor de mușchi salut fără o țigară tzantzantza ganga bouzdouc zdouc nfoùnfa mbaah mbaah nfoùnfa macrocystis perifera să îmbrățișeze bărcile chirurg al bărcilor curată umedă cicatrice
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339616_a_340945]
-
au fost armele chimice ale lui tata mare. Bunică-mea ne strângea sub braț și ne ducea în adăpost - orice altă cameră, unde blocam ușa și deschideam ferestrele. În UK, primul terorist a fost ăsta micu'. Suflet egocentrist de român, plămâni englezești, urla după atenție. Ziua îl scoteam cu orele la plimbare, îl tăvăleam pe iarba din parcuri, ca să poată dormi vecinii noaptea. Eu sterilizam sticle de lapte, mânca câte puțin, din jumătate în jumătate de oră. Până la 8 ani a
Eu și teroriștii din UK: „- A explodat conducta de gaze?” „- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival” () [Corola-blog/BlogPost/339679_a_341008]
-
ghimpată, uniformă neagră, croită și călcată impecabil, o țigară cu krmml între degetele de oțel ale mîinii stîngi protezate, degetele înmănușate în negru ale mîinii drepte, protezate, zvîcnind spre marginea cozorocului într-un salut perfect, torsul discret al motorașelor din plămîni, care alimentau răcnetul brobdignagian al colonelului. „Pe loc repaus. Ascultați aici. Sînteți oameni - precum și alte lucruri - culeși bob cu bob din toate lumile civilizate ale galaxiei. Șase milioane patruzeci și trei de cadeți au intrat în primul an de antrenament
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ca să stea cu burta-n sus și să se lăfăie în neașteptata luxură a noilor efecte, ca să soarbă cafea decofeinizată, numită kafea și să fumeze țigările denicotinizate din rația reglementară, numite Denikcig de către producător și poreclite gîtuielnițe sau spărgătoare de plămîni. „Pasează-mi o gîtuielniță, Jax”, zise Oțel stînd tolănit cu mîinile sub cap și visînd la ce-l mai aștepta în magazia de efecte, acum, că va avea curînd cămila lui. „Au!”, icni cînd pachetul îl lovi în ochi. Luă
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
dreptul, nesimțiți și nu vor să muncească. Serviciile de taxi sunt praf, e plin de evazioniști și infractori, indivizi recalcitranți, violenți, care transportă clienții când au chef, cum au chef, dacă au chef. Bucureștiul moare sufocat între betoane, trăgând în plămâni plumbul din aer, între claxoane și înjurături. Locuitorii sunt ca-n experimentul acela despre care învăță copiii la școală: dacă pui o broască într-o oală cu apă clocotită, va sări și-și va salva viața la primul contact cu
Crima lentă, în imagini martor: ca să nu ziceți că v-a luat prin surprindere tragedia ce va veni () [Corola-blog/BlogPost/339153_a_340482]
-
Legați-o, băgați-o în peșteră și dați-i foc! - porunci însoțitorilor trântind-o cu piciorul la pământ. Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Micul Prinț, prefață de Eugen Schileru, București, 1962; • Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara, oamenii vineți, fără plămâni, scriau lapidar, cu ambele mâini, un cuvânt pe un petec de ceara. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără cei dinaintea lor. Ca un pumnal, condeiul se îndreptă spre pieptul tuturor, în locul plămânului sec, străpungându-l. Când oamenii vineți piereau, umbrele lor, aiurând, se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul osos se înăbușea murind cu plămânii, mai palida, uscata, pielea mâinii, pe ultimul pahar, tremura. Cei din urma prieteni, bacilii, scânceau lugubra melodie a ultimei toamne: acompaniindu-i, gura mea, Doamne, te înjura și ochii, demenți, râdeau. Mercurul termometrului spart se scălda în vinul închegat al
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
cu fructe date în pârg și cele două clădiri construite din lemn. Totul părea să fie un mic colțișor de Rai în care privirea se desfăta cu frumusețile din jur, cu spațiile verzi amenajate cu grijă și deosebit de curate, iar plămânii se alimentau cu aer curat, cu gust și miros diafan de foioase și conifere. Spațiile de trecere dintre clădiri și gazon erau pavate cu piatră de formă hexagonală având culoarea asortată la brâul de jos al clădirilor. Am lăsat grupul
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
ea cu un an de producție, în mizeria și mirosul unor ferme zootehnice, se comporta ca elevă din clasa a IX-a, îndrăgostită de diriginte sau de profesorul de geografie, niciodată de cel de matematică. Aici, în mijlocul naturii, își încărcau plămânii cu aer curat, plin de ozon și se comportau ca niște adolescenți. - Privește ce limuzină a apărut la poarta de intrare spre Foișor! - Cred că este cineva mare de pe la București. Pe ăștia de la partid i-a născut mă-sa în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
temerară întrecere de-a alergatul, cu picioarele goale, peste pământul lânced de la ploile din ajun: „...și...un, doi, trei...gata, fugim mâncând pământul, ținem brațele întinse și...zburăm pur și simplu, cel puțin asta credem în timp ce țipăm cât ne țin plămânii. Nu ne pasă de toate acestea pentru că nu le înțelegem. Nici nu vrem să le înțelegem. Ne trăim copilăria. Noi acum levităm. Privim de sus Dunărea pe care înaintează leneș în amonte un remorcher cu un coș mare și negru
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
groază ale clanului dictatorial se împletesc cu chiotele de bucurie și victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfășoară în cea mai voluminoasă construcție din lume, Casa Neamului! Brațe smulse din umeri zboară prin sală, picioare desperecheate, măruntaie, ficați, plămâni și inimi pe care vampiricele le savurează cu plăcere și-și ling cu delicatețe sângele de pe buze. Sângele țâșnește din trupurile sfârtecate, iar capetele pedepsiților plutesc prin sală de la unul la altul ca niște mingi. Un spectacol oribil se desfășoară
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
voi prelungi peste strigătul acestei iubiri respir...și dacă se va face frunză "unde mergi fătuca mea?" cu un gest încetinit o să-l pun in tivul seri alb îi rotunjesc colțurile ca iubirile s-o-ncapă cu același gest blajin plămânii să-i umple de căldură fără toiagul ei rugăciunile neputinției măsoară totul pe piatră Referință Bibliografică: Rugăciunile neputinței / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341790_a_343119]
-
stradă unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a frecat bine cu un șomoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștii să mânânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii plini. Din vârful căruței unde eram eu cocoțat se vedeau tiribombe viu colorate
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
Cu pași șovăielnici coborî de pe prispă, având o tigăiță mică în mână. Se duse undeva lângă o șură unde era o grămadă de crengi și buruieni. Aruncă niște resturi ale prânzului din tigaie peste gramada de buruieni. La fel de anevoios, cu plămânii șuierând a tuse, se-ntoarse boscorodind în bordei. Fu semnalul de năvală. Cioara, din departare, văzu prima mișcarea. Se repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]