2,404 matches
-
TRECEREA VREMII... Nori albi și negri se perindă pe cer. PREZENTATORUL: Anii zboară și generații după generații se perindă pe Terra... Au trecut veacuri... EXT. / VILA DINTRE MUNȚI / NOAPTE ...Undeva în Carpați trăiește un bătrân uitat de scurgerea anilor, cu pletele și barba albe până la piept, dar cu ochii și mișcările agere. Acesta își duce viața ca un pustnic într-o vilișoară. De după creasta muntelui luna inundă întinderile cu lumina sa. Bătrânul stă pe o bancă înconjurat de arbuști și flori
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
amirosind a leandri venețieni și a codri voievodali, te văd sub risipire de galbene frunze de aur, pe sub mesteceni subțiri, îngândurat precum corăbierul scăpat din furtună, cu fața biciuită de vânturi sălcii, de brize sărate, de doruri sfărâmate în larg. Pletele mele de coaptă secară pradă le las mângâierilor tale, mâinilor tale de bărbat, ce-o viață întreagă-a purtat scutul de aramă și paloșul pe câmpiile de la Termophile ori de pe Eufrat. Lacrimile se rostogolesc pe Calea Lactee, pașii tăi în urmă
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
re-împlinirea în cerc), din Luceafărul, pot fi considerate, dacă nu reminiscențe, cel puțin coincidențe de viziune arhetipală, între viziunea eminesciană și cea a lui Faustus Maniheeanul. Pentru răscumpărare, trebuie evitată procreația. În Luceafărul, a) cuplu cătaților-regăsiți devine cuplul copiilor “cu plete lungi, bălaie” - ei înșiși devin proprii lor copii, pentru a evita creația multiplicatoare, prin care se blochează mântuirea b) asceza Luceafărului-Hyperion, prin autoblocare în cercul de sus al Spiralei-Arbore, este o altă cale soteriologică: între cercurile spiralei nu există contactul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Referință Bibliografică: Ca tine iarnă! / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CA TINE IARNĂ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341925_a_343254]
-
nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt și aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simțea amețită de la băutură. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PARCUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului PARCUL Pe alei cu pietricele astăzi albe, Aduse de undeva din munte, Trec bătrâni cu plete dalbe, De ani trecuți, acum cărunte. Pe bănci vechi, îmbătrânite, Din parcul cu eternii platani, Se așează pe scânduri obosite, De geamantanele pline cu ani. Copiii, viitorul care visează, Se joacă cu multă inocență, Nimeni și nimic nu-i deranjează
PARCUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341981_a_343310]
-
iubești vrei să te-odihnești la umbra deasă dulce... de tei. Eminescu-i oriunde pe pământ unde frunza de plop mai tremură în vânt ... Eminescu va fi aici acolo oriunde... cât luna și stelele cu chip de fecioare își văd pletele în lacul albastru iară și iară... Scrisoare către Moș Ioan Roată Îți scriu moș Ioane cu toc de istorie pe apa de Milcov într-o ramă de icoană despre alegeri parlament dreptate... vremuri au trecut ne amintim de tine... Îți
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
PE EMINESCU Ningea cu flori de tei - fluturi aurii pe bolta Iașului - când revedeam (pentru a câta oară?!) coroana solară a teiului eminescian. Arborele respira ritmic , precum versul eminescian, în timp ce risipea parfum. Își purta coama înflorită ca un tânăr cu pletele-n vânt, răspândind viață. Era în murmurul acela ceva din versul eminescian, „cu frunza-n freamăt” din Făt - Frumos din tei”, când „în mijloc de codru” am zărit o pereche de tineri. Întotdeauna mi-a plăcut să-i iau cu
ÎN IAŞI L-AM CUNOSCUT PE EMINESCU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342421_a_343750]
-
sau comunicând banalități sau nimicuri, care nu interesau pe nimeni. La un moment dat, în urma mai multor tehnoredactări făcute în acel moment, după plecarea acestuia, i-am propus să se angajeze lui Lucian Oprea. Cu aspect de tânăr rebel, cu plete, atitudine și comportament aproape de boem, poate că unii dintre colaboratori au fost la început neîncrezători în ceea ce privește selecția pe care o făcusem. am observat, chiar la început, o anumită atitudine reținută în relațiile directe cu mine, urmând să aflu ceva mai
UN HIDALGO CLUJEAN IN PRESA NORD-AMERICANA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342580_a_343909]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ATÂT DE PURĂ Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce te bucuri doar de-o vezi zburdând, Câmpii cu plete desprinse cutreierând, Între bălaie șuvițe mereu îi va fi un surâs, C-un zâmbet ce spre cer deja te-ai dus.. Dintre toate-i cea Frumoasă, cea mai pură, Numai o vezi ti-alungă cea din urmă negură, Te mângâie
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
sunt pline de candoarea unui copil, deși nu poate zbura, razele soarelui îi sunt aripi ce îl poartă pe culmi nemărginite. Mi-l aduc aminte și acum: eram copil. Într-o zi de vară toridă, în care soarele își vărsa pletele fierbinți pe pământ, mă ascundeam la umbra lui căci nu voia sa-mi fie prea cald. Dulce și divin sorbim un moment, respirăm un aer mai limpede ca orice gând și ne cufundăm într-o visare nepământeană. Ne aflam într-
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
grăbit ,oprindu-se din când în când să se asigure că o urmez. Și până la urmă,am ajuns. A sărit gardul ca să-mi descuie poarta. O casă bătrânească,c-o curte mare în care-o salcie își atârna cu greutate pletele nepieptănate peste pământul amorțit. A împins în ușă și a deschis-o într-o clipită. Și-a alergat direct în dormitor.... O femeie cam de vârsta mea, zăcea căzută la podea, lângă patul mare cu tablii din lemn masiv. Un
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
CE FEL DE FEMEIE... Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Dimineață spală cerul, cu un zâmbet visător, Iar pe soare-l ia de mână și îl face călător; Prin a sale plete negre, gânduri albe ușor zboară Și din zi ea face cântec și din noapte primăvară. Își împarte timpu-n clipe, clipele în veșnicie, Sufletul în mii de unde, undele în bucurie; Trupul într-un dans de șarpe, cănd e-n ziua lui
CE FEL DE FEMEIE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341712_a_343041]
-
-mi fericirea, și șansa pierdută, Zâmbește-mi și spune-mi cuvinte de-alint, Mă strânge în brațe gingaș! Voi fi mută... Și spune-mi doar vorbe... Chiar dacă mă mint! Sărută-mi obrazul! Nimica n-oi zice... Și-o floare în plete îmi pune de vrei, Privește-mă tandru, și fă-mă ferice Să cred că-s Regină-`ntr-atâtea Femei! 30.04.2010 .............................................. Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI SUFLET - versuri / Maria Ciumberică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 395, Anul II, 30 ianuarie
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340633_a_341962]
-
pentru că erau nemuritori, având viață veșnică. Morții țineau în mână anh-ul pentru a implora zeii să le acorde nemurirea. Anh-ul se mai numea și nodul lui Isis , cu acel soi de șiret care înconjoară ramurile și inelul crucii, asemenea unor plete răsucite, simbolizând viața și nemurirea, dar și legăturile cu viața muritoare și pământească și care trebuie deznodate pentru a deveni nemuritor. Semnalăm denumirea crucii în egipteană: anh care își are originea în Nem Anh . În citirea inversă, de la dreapta la stânga
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > A FOST ODATĂ....... Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În versu-ți tandru meșteșugit, Ai exprimat frumos dorința. Dar iarna-n plete a troienit, Și-n suflet ne-a sădit credința. Sclipirea ce în ochi aveam, Nu mai este ca odinioară. Nici visul ce-n taină îl trăiam, Nici sărutul furat pe seară. Astăzi anii maturi, serioși, În părul alb ni se
A FOST ODATĂ....... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341154_a_342483]
-
un an în urmă. O prezență diafană, de o eleganță sobră, într-un pardesiu negru croit parcă după formele sale corporale, un trup drept, zvelt, cu un mijlocel de fetișcană, o pălărie din fetru de culoare neagră, ce-i acopreau pletele ondulate, vopsite în culoarea mahonului, cu scânteieri strălucitoare al firelor ce se lăsau maiestuos peste umerii drepți și acoperiți de o eșarfă gen șal, cu desene orientale multicolore unde predomina negrul și griul, se prezentă la ușa vagonului meu în timp ce
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
Acolo voi mai plânge pe-o galbenă-amintire Când toamnele prin gene vor înflori povești; Pe ramuri desfrunzite, copaci fără iubire Voi căuta scrisoarea în care știu că ești... Te-am așezat să-mi scuturi pe umeri iarăși ploi Și-n plete să nu uiți că-aștept sclipiri de soare, Acunde-mă tomnatic în brumele din noi Și înflorește-mi dorul în flori nemuritoare ... Referință Bibliografică: Eu, galben mă adun / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013
EU, GALBEN MĂ ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341264_a_342593]