18,065 matches
-
ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena, adică de la capă tul pămîntului. A istorisit pe larg cum o găsise el la servi ciile de imigrare din port și cum făcuse ea dop la sticla cu apă de băut din plicul cu adresa bărbatului ei. L-a lăudat pe un domn, de asemenea irlandez, de la Chicago la care lucrea ză bărbatul femeii, a cerut confirmarea celor spuse de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar fi prins rădăcini, nici nu era greu după aria lui de răspîndire, și În Pennsylvania. Am aflat asta În mai 2013 dintr-o scrisoare primită de la o casă de avocatură din Londra. Curios Însă că nu mi-au trimis plicul pe adresa de acasă, ci pe cea de la birou. Eram informat că inginerul Darren Ruba din Phila delphia a trecut la cele veșnice la vîrsta de 87 de ani, În ziua de 13 septembrie 2012, și, neavînd moștenitori cunoscuți, a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
formară din nou ciorchini În jurul ei. PÎnă În vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi erau retrimise de părinți, numai prin ei puteau să țină legătura. Mai căpătă un plic după aprinderea războiului. Pomean se arăta tare necăjit, temător de viitor și cu Încrederea În soartă mult slă bită. Nu-și dădea seama Încotro Îl va mîna focul. Nădăjduia, ca toți ceilalți, că-i vor frînge iute pe sîrbi și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ea pînă la sfîrșit. De fiecare dată cînd ajungea la oficiu, lăsa cîte o scrisoare pentru ai lui. La eliberare, Împreună cu roșii, a ținut să dea și pe la centrul poștal. Au căutat, au răscolit. A găsit acolo multe din plicurile lui marcate, nedesfăcute, neexpediate nici spre Pișcari, nici spre Chicago. Le-a luat cu sine pe toate, În drum spre casă, și vreme de vreo trei luni, cînd cu trenul, cînd pe jos, mai lucrînd pe la cîte un gospodar, mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
privind Însușirea inelului, vom apela la serviciile organelor În drept. Pentru aprecierile făcute la adresa pacientului, vom hotărî În cadrul 61 60 conducerii spitalului ce sancțiune i se va aplica doctorului Cuc - a concluzionat directorul. ― Doctore Cuc, depune inelul aici, În acest plic, la care vom atașa și procesul-verbal privind modul cum l-ai obținut de la proprietar și predarea către noi a obiectului. Acestea vor fi depuse la Direcțiunea spitalului. Dumneata mergi În clinică și așteaptă desfășurarea evenimentelor - l-a informat profesorul... După ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și predarea către noi a obiectului. Acestea vor fi depuse la Direcțiunea spitalului. Dumneata mergi În clinică și așteaptă desfășurarea evenimentelor - l-a informat profesorul... După ce au fost Îndeplinite aceste formalități, directorul a plecat, Însoțit de doctorul Gruia, care purta plicul cu pricina... Ceasul arăta ora prânzului. Telefonul a sunat prelung. „Cine poate fi la ora asta?” - s-a Întrebat directorul ridicând receptorul. ― Alo! La telefon colonelul Zdup. Directore, mâine, la ora opt, să fii la mine. Îl iei și pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-te În pat. Voi veni și eu Îndată ce termin de scris. ― Abia aștept să te simt lângă mine, scumpo... A doua zi, În zori, Gruia și-a luat mapele cu lucrările de specialitate despre care i-a amintit profesorul și plicul cu scrisoarea către cei dragi. A sărutat-o pe Maria, așa cum spun bătrânii - pe copii să-i săruți doar când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te bucuri de răul altuia, prietene” - l-a apostrofat gândul de veghe, tocmai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în plic. De când îl știu a fost un om bun și cinstit... De-abia aștept să-l văd... Mda, e mult de când nu l-am mai văzut, vorbi cu jumătate de gură Ticu. Bine-ar fi dacă nu s-ar mai băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Încrezător în perspectivele sale de viitor, Virgil sperase să obțină transferul la secția financiară din Vidra mai înainte de sfârșitul anului și, când într-una din zilele lui decembrie, poștașul îi aduse la serviciu, împreună cu ziarul la care era abonat, un plic albastru de la tatăl său, el se bucură copilărește, crezând că lucrurile erau pe cale să se aranjeze, așa cum își tot făcuse socoteala. Spre surprinderea și dezamăgirea sa, scrisoarea nu conținea nici un fel de referire la chestiunea cu transferul. În cuprinsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne mai vedem capul! vorbi el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și făgăduind să revină cât de curând într-o nouă vizită. 5 După întoarcerea de la băi, Stelian îi scrise lui Virgil o nouă și destul de lungă epistolă, ca să-i relateze, cu amănunte, cum petrecuse la Herculane. Ba mai mult, în plic el îi puse și o poză făcută în stațiune, unde apărea într-un decor hibernal și montan, cu statuia unui Hercule înarmat cu măciucă în spate împreună cu un grup de pensionari, mai mult sau mai puțin întineriți și revigorați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la tine, dar degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putem face față de un pacient oarecare. Minute și minute în șir profesorul păstrează aceeași nemișcare și nu scoate nici un cuvânt. Alindora mai adaugă atunci : Să știi că Dumnezeu există ! Înainte de a ieși din cabinet, privirea Alindorei cade involuntar pe un plic de clișee radiografice pe care este scris, cu litere mari și bine vizibile, numele lui Justin și adresa Spitalului pentru tinerii cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia. Alindora tresare. Este același oraș cu cel scris cu litere tremurate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
anesteziei ? Există oare vreun sâmbure de adevăr în imaginile și gândurile care mă bântuie ? Sau a fost doar delirul unui creier agresat în același timp și de intervenție și de tranchilizante ?" Dintre hârtiile care îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar delirul unui creier agresat în același timp și de intervenție și de tranchilizante ?" Dintre hârtiile care îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează un grup de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când orologiul bisericii din apropiere îl aduce la realitate. "Dora ! A uitat de ea ! O fi mâncat ? Se simte oare bine ? S-o fi culcat ?" Dora a uitat și ea de timp. Nu îi este foame, nu îi este somn. Plicul cu cele două fotografii este bine pus de-o parte. Va coborî mâine în oraș să vadă dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sat din Nordul României împreună cu care tatăl ei fusese în lagărul de la... parcă Tușino și cu care ținuse legătura mult timp după întoarcere. Reia hârtiile deja triate și caută, caută cu febrilitate. Căutarea nu este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau drumul ascunzătorilor, ceea ce a trebuit să fac și eu cu Minodora. La un interval de două zile am primit vești despre frații mei. Pe plicul cu numele lui Alexandru era pus tamponul "mort la datorie", iar pe cel cu al lui Mircea "dispărut". De la părinți, emigrați cu ultimul val de români spre Sud, în patria mamă, nici un cuvânt, nici o veste. De la Simion nici un cuvânt, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Armatei Roșii. Sub cele scrise erau puse două semnături pe care eu nu le cunoșteam, dar pe care Gerhard le-a identificat pe loc ca fiind ale celor doi ofițeri de la "Goumzak", care îl ridicaseră pe Vasili. Mai era un plic destinat lui Gerhard. După ce l-a deschis și a răsfoit hârtiile pe care le conținea ne-a anunțat bucuros : "Ulitia, Ana și Olga sunt puse în libertate și vor fi conduse în localitatea unde Vasili urmează școala de ofițeri. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cred că am scris mai bine. Dora descifrează cu greu scrisul de pe pagina scorojită, atinsă de foc. Plantele de pe verso s-au transformat în scrum iar dintre denumiri se mai poate citi doar : "Sunătoare (Hypericum per...), ( Plantago lance...)"... Într-un plic mare sunt strânse bucățele de hârtie arsă pe care se pot citi cuvinte disparate ce par a fi mesageri ai unei alte lumi : "Bobițe ca cear...", "Axel...", "...împușcați", " Crăciun...". Dar, iată mai sunt câteva pagini pe care scrisul, devenit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care o adoptase oficial în Rusia. Au trecut câteva luni de la întâlnirea cu fiul domnului Walter, cetățean al Germaniei federale și prieten cu Gerhard Bosch. Într-o dimineață, chiar șeful postului de miliție din comună mi-a adus un plic cu însemnele consulatului RFG la Kiev. Peste alte două zile o conduceam pe Alindora la Kiev și o încredințam Consulului cu care fetița noastră prea mult iubită s-a urcat în avionul care pleca spre Frankfurt. Pe atunci legăturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-ar întoarce Dora ; de când a plecat nimic nu mai are nici un gust și casa este goală." Publicitate, nimic decât publicitate, își spune luând brațul de hârtii pentru a le arunca la coș. Dar iată că dintre ele alunecă un plic subțire, lunguieț. Adresă scrisă de mână, scris necunoscut. Expeditor de asemenea necunoscut : Ciprian Frunză. "Ciprian ? Cine o mai fi și ăsta ? Iar vreo cerere de donație, nu trece zi să nu aducă poșta vreuna..." Încremenește cu foaia de hârtie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoar de oameni, cineva din mulțime i-a strecurat discret în buzunarul de la zeghe un mic pliculeț cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
duci cât mai urgent acasă, că nu prea am timp pentru cazuri minore și să mi-l trimiți de unul singur la control peste exact o lună, când va fi vindecat și bine dispus. La bună vedere, domnule Geambașu. Păstrează plicul, doctore! Numaidecât formați-vă deprinderi de igienă personală, oameni buni!! Și i-a concediat fără alte explicații, doar prin a-și consulta cu atenție sporită cronometrul în semn de mare grabă. * * * Sărut mânuța, doamna doctor! A întâmpinat-o pacientul Geambașu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]