2,329 matches
-
și ei s-au gândit că-i mai bine să-mi facă o absorbție și asta mi-au făcut. Da’ care-i problema? Doar nu ți s-o părea că-s nebun? Pari În cea mai bună formă. — E o plictiseală a dracu’ odată ce ești declarat țicnit. Nimeni nu mai are vreodată Încredere-n tine. M-aș culca puțin, Nicolo. Aici nu-i genu’ de comandament general cu care suntem noi obișnuiți. Așteptăm doar să fim retrași. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În artă, În minunata și subversiva artă, devine vizibil ceea ce reușește să iasă la suprafață În ciuda constrângerii sau tocmai datorită ei. Arta disprețuiește platitudinea și suprafețele regulate. Fără artă, m-aș fi Înecat Într-o baltă a neputinței și a plictiselii. Cât despre Wendy Brookhyser, pentru ea platitudinea nu era În nici un caz o opțiune. Venise În Birmania cu o obsesie În minte și o pasiune arzătoare În inimă. Voia să lupte pentru drepturile birmanezilor, pentru democrație și libertatea cuvântului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sosește un nou grup. Și nu te plictisești niciodată? Întrebă Roxanne. Să fii nevoită să ai tot timpul grijă de oameni ca noi, cred că e o mare bătaie de cap. —O, nu. Voi ați fost buni, nici o problemă. Nu plictiseală sau bătaie de cap. Ești tu prea drăguță, spuse Bennie. Care a fost grupul cel mai dificil pe care l-ai avut? — Nimeni nu prea dificil, spuse ea cu diplomație. Dar apoi oftă și lăsă capul În jos: —O, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cititorului ideal - Marlena, da, de ce nu? Își imagină chipul ei pătruns de adorație În timp ce-l ascultă, sinergia cuvintelor lui către mintea ei deschisă, cum ar transforma-o gâdilându-i sufletul și Înfiorându-i organele sexuale, dând naștere unei imense, imense... plictiseli. Of, Doamne, erau numai tâmpenii. Își imagină Încă o dată chipul Marlenei - cât de impenetrabil și rece i se arătase noaptea trecută. La ce dracu’ folosea adaptabilitatea umană dacă oamenii nu erau dispuși să se schimbe? Nu din cauza asta nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am găsit Căminul Cultural, unde trebuia să aibă loc acțiunea. Conform așteptărilor mele, bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc aiurea de colo-colo, pentru că înflăcărarea și elanul patriotic de care eram cuprins nu reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pot să-mi închipui, ce triste si anoste ar fi talk- show-urile și forumurile de pe Internet, unde tipi care în lipsă de altceva îl fac, bucăți-bucățele! Nici nu vreau să mă gândesc acum, de groază că aș putea intui plictiseala generală și ucigaș- toropitoare ce ar cuprinde România asta, într-o asemenea eventualitate. De cine s-ar mai lua poporul acesta, atât de iubitor de bășcălie, încât de dragul acesteia, uită până și de faptul că i se ia pâinea de la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
supărarea ei, frigul care o răzbea și nu știam cum s-o liniștesc. Voi fi iubind-o!" Privind-o întreagă, simțeam că mi-e dragă. Am promis la urmă ca s-o îmbun: "Fac tot ce vrei!" Și apoi iar plictiseală și îndoieli. I-am repetat: - "Nu mă voi însura, dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Când o simțeam mai mâhnită, căutam s-o entuziasmez asupra frumuseții naturii cu teorii fantastic de naive: "Ești o intelectuală, vom citi, vom
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca ea să nu simtă plictiseala și indiferența mea, când voiam să părăsesc camera după o oră, eu, care înainte de a intra, dorind-o, îi promisesem că vom sta patru ore împreună. Cugetam minciuna pe îndelete, și printr-o jumătate de vorbă reflectam că ceasul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar aș începe să mă plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu mine această plictiseală? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu mine această plictiseală? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și trudă inutilă. Vreau să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la grădină, era bătut de toți cu confeti, pe jumătate ironic, el răspundea tuturor grațios merci, și își lăsa confetile pe haine, pe pălărie și în urechi. Când cineva îi atrăgea atenția să se scuture, schița un gest de supremă plictiseală, se peria vag cu mâna de câteva ori și adăuga: - Închipuiește-ți, mon cher, nu știu ce să mă mai fac! Și apoi, la prima ocazie, iarăși merci! Acest "fleac" purta în el o tragedie autentică. Inima lui mică, probabil și ea grațioasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă vindec de tine, dar văd că nu se poate". Bineînțeles, totul intra în normal, dânsa mereu îndrăgostită, iar eu din când în când dorind-o, iar restul timpului petrecîndu-l cu ea, uneori din afecție, alteori din milă sau din plictiseală și mereu cu impresia că-mi sacrific tinerețea în mod neinteresant. Mintea ei capabilă de a uita imediat s-a trădat mai ales atunci când a trebuit să se mute cu familia ei în provincie. Cred că acest eveniment a produs
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exquises, Je te les ai desaprises Je les regrette à prèsent. (Știam că pagina va fi citită de Irina, astfel că poezia era socotită să fie o mică răutate și să-i facă un mare necaz. Reprezenta și un adevăr: plictiseala pe care o simțeam, cunoscînd-o prea bine. Dar, de fapt, la o judecată dreaptă, versurile erau o laudă pentru ea, însemnau că cel puțin o dată am prețuit viața noastră. Ceea ce nu e adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și a trebuit să mă răzbun: " Dar nu vezi că înnebunesc aci de plictiseală?" S-a îndoit, ca și cum vorba mea ar fi fost de un material care ar fi lovit-o. Eram prea înfuriat ca s-o împac. De altminteri, simțeam așa. Îmi plăcuse timpul petrecut acolo, dar două săptămâni ajungeau și mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atâta pagubă! E cea mai bună ocazie să scap de ea, așa cum aș fi vrut deseori. Ea mi-ar face numai încurcături: renunțări, clevetiri de ale publicului, greutatea de a mai continua sau de a mă ascunde. Și chiar uneori plictiseală. Atâta pagubă! N-are nici bani, nici frumusețe, inteligența ei este așa de puțin personală că se mulțumește numai să-mi repete observațiunile mele. E deseori comună și găsește plăcerea între cei comuni. Neîntreagă la minte, uită, se încurcă, greșeste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puși la punct de surâsul ei egal, cu care nu știu ce să vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl poartă după dânsa, îi vorbește cu același farmec și nu-l părăsește noaptea târziu înainte de a-și fi luat angajamente pentru a doua zi. Eu cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
totuși pe stradă salută uneori un cunoscut sau, traversând, așteaptă să treacă un automobil ca să nu fie călcat, dacă nu cumva nu știusem nimic. Și iarăși discuția continuă neînsemnată, vorbe ce nu pot fi reținute și, uneori, tăceri nesemnificative, aproape plictiseală. Ne-am despărțit fără să ne mai promitem o întîlnire, căci nu-i vedeam necesitatea. Curiozitatea mea și scrupulele ei fuseseră satisfăcute, nu mai rămânea decât să mă deprind cu noua stare de lucruri. Când s-a depărtat, am putut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv - de a varia atmosfera portului și de a vizita Cavarna. Alerg la totfelul de șiretenii ca să plec, îndelung pregătite, stângace, căci nu sunt naturale, și vizibile perfect pentru firea bănuitoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în toate detaliile, ca a devenit importantă în viața trecută, cu toate că s-ar fi putut să aleg o altă scenă și să degajez tot atâtea vibrații, căci viața între noi n-a fost niciodată banală, și chiar și clipele de plictiseală au avut un sens. O luptă neîncetată în care am întrebuințat toate armele, răutate pe față, ironia, șiretenia, tortura. Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc. Ca să-mi replice, Ioana nu-i niciodată obosită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exact în starea de dinainte de despărțire. Eu neputând pleca, dar plictisit, avid să-mi câștig libertatea, ea torturată de indiferența mea, pe care o simte oricât aș nega-o. Aș avea, desigur, mai multă experiență, mi-aș spune în momentul plictiselii: dacă m-ar părăsi sau m-ar înșela, aș suferi imens, deci trebuie să iau toate precauțiile și să nu-mi fac iluzia că mi-aș putea reface viața altfel. Asta nu-nseamnă că m-aș plictisi mai puțin. Aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la lucrurile vii, simple și fundamentale. Într-o țară de leneșă reverie, muzicală pierdere de timp - Salazar muncea 16 ore pe zi, și îi îndemna, îi silea, pe contemporanii săi să muncească. Fără muncă, spune el, "oamenii ar muri de plictiseală într-o atmosferă de viciu" (26 mai 1936). "Viața e serioasă", le amintește el altădată (28 aprilie 1934). Asta nu înseamnă, evident, "tristețe, pesimism, descurajare". Înseamnă, pur și simplu, că "lucrurile serioase trebuiesc tratate cu seriozitate". Iar revoluția este un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
opt secole, nu mai există proces care ar putea fi revizuit, dezbatere care ar putea fi redeschisă, parte de suveranitate sau bucată de pământ care ni se pare prea grea și pe care am fi dispuși s-o cedăm din plictiseală sau din scepticism". Cât de departe ne aflăm de generația de la Coimbra, care milita pentru o uniune iberică, de un Oliveira Martins care blestema ceasul când Portugalia a hotărât să colonizeze teritoriile noi, descoperite, de atâția ideologi și apologeți republicani
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-i lași în viață pe oamenii aceia, faima îndurării tale se va răspândi pretutindeni și vei fi amintit nu doar ca un războinic de valoare, ci și ca un om drept și îndurător. Balamber făcu din mână un semn de plictiseală: — Oho! Toate astea sunt aiureli. Cu cine îți închipui că stai de vorbă? Oamenii mei au dus în dimineața asta o lungă bătălie și pe drept vor să fie răsplătiți: le e foame și sete. La noapte o să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prezentară motivând alte obligații profesionale Însă totuși, opt-zece delegați În majoritate milițieni și Banca de Învestiții rămaseră pe baricade...!! Dar În ciuda celor Întâmplate, comisia era suficient de numeroasă și, după alte patru-cinci zile de măsurători, de consultări reciproce, căldura excesivă, plictiseala, Înțelegând stupiditatea falimentară a sondajului, nu erau interesați decât de trecerea timpului pentru a pleca acasă. Șeful Șantierulu, cu diplomația lui caracteristică, reuși să antreneze pe ce-i rămași În discuții și glume de o așa manieră Încât reuși să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]