1,400 matches
-
Ortansa de la coafor ? Se rotește iar cu scaunul spre vecinul din stânga. Îl cercetează pro vocator, imprudent. Lucian e cocoșat peste hârtii, cu rigla de calcul în mână. Gesturi puține, scurte. Răspunde rar și concis întrebărilor la telefon, în scurte convorbiri plictisite. Gongul îl prinde strângându-și hârtiile, planurile. Adună, grăbit, creioane colorate, rigla de calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate-miu, doctorul ? se aude vocea schioarei. Primește cadouri, ca toți. Țigări, cafea, băuturi, dar și brânză și carne. Suntem ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pași nerăbdători se amesteca în gemetele vântului stăruitor... ― Doctore, doctore, durează mult? șopti Apostol Bologa, agățîndu-se de brațul medicului, care se zbătea să-și deschidă trecere printre soldații îngrămădiți. ― Ai să vezi... acuma nu-i vreme de... răspunse docrorul plictisit. Puțin loc, hei, ce Dumnezeu... Faceți-mi loc, băieți! Bologa izbuti să se strecoare, pe urmele medicului, până la picioarele gropii, în fața spânzurătorii. Gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă. Se simțea mulțumit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
arde lui acuma de fugă... Unde să mai fugă? Apostol zâmbi recunoscător și se gândi să-i spună să fie liniștit și fără grijă că de-acuma s-a sfârșit... Dar aghiotantul își strânse gulerul mantiei la gât, zicând iar plictisit: ― M-ai sculat din somn pentru... Om fără suflet!... Ei, noapte bună la toți! Locotenentul Varga rămase încurcat un răstimp. Se gândea c-ar trebui să pună câteva întrebări prizonierului, să-i afle intențiile... Îi fulgeră chiar prin creieri că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trabucul. Ce dracu ` sunteți așa de proști și credeți toate balivernele? Noroc, că e ziua noastră, iar nevestele s-au dus drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
meu, al înțeleptului Tefnaht, s-a prăbușit la pământ pentru că piatra a căzut cu greutate și a împins văzduhul dimprejur. Pietrele găsite de robul tău erau prea mici ca să împingă văzduhul și erau căzute din ajun... - Știu, îl întrerupse Tefnaht plictisit. Și tu știi bine că chiar de le-ai fi pipăit fără să leșini, tot n-ai fi aflat nimic. Mulțumește-te cu ce poți cunoaște. Ești frământat de steaua cea necunoscută. Poate va cădea și ea, ca piatra de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la marea de sclavi care se sculaseră și tălăzuia în valuri negre și roșii și galbene pe coasta muntelui, spre pisc. Luntrea îi urmări tot drumul în largi rotocoale. Drumul dură câteva ceasuri, însă nimeni din luntre nu se simți plictisit. Priveliștea fusese măreață, chiar pentru ochii obișnuiți cu toate minunile ai oamenilor veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc. Auta însuși, care văzuse atâtea mii de robi purtați în corăbii pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Păsările nu păreau speriate, și parcă intraseră în jocul lor fiindcă, deși alergate, nici gând să-și ia zborul. Se fereau, până când copiii renunțau, plictisiți. Auzi: - Hotelul ăsta select este o bijuterie a arhitecturii, știi de ce? Fiindcă structura lui de rezistență este realizată din metal, de către Effel, inginerul care a făcut turnul din oțel din capitala Franței. Știai? Celălalt bărbat nu știa, iar Ionică era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu aromă de slănină, de rămas bun, n morții mătii. Problema ei e ca stat prea mult fărun futai ca lumea. Asta Întotdeauna schimbă perspectiva femeilor. Serviciile sociale ar trebui să plătească o mică rentă câtorva armăsari șomeri, tineri și plictisiți, să senvârte prin jur și aibă grijă să le fute ca lumea pe pizdele astea bătrâne. Atunci n-ar mai suge atâta bănet din cauza bolilor lor Închipuite. De fiecare dată când mă duc să-mi consult doctorul despre iritația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care atârnă piun umeraș, nu? Doar dacă ești vreun puțoi patetic ca tovarășul meu Bladesey. Oricum, o să le-aduc pe curviștinele astea pentru un pic de interogatoriu special În stil Bruce Robertson. Dacă ooo privigheetoaaare ar putea cântaaa ca tineeee. Plictisit ca un rahat pe aici. Mai răsfoiesc puțin hârtiile, dar imaginea Sylviei și a Estellei nu mi se formează În cap, așa că-l sun pe Bladesey la birou. — Interior patru-zero-unu-șapte, Cliff Blades la telefon. Cu ce vă pot fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o să ți le șterg. Se aplică aceleași reguli șoptesc eu dulce. În clipa asta aud un clinchet din buzunar. Îi arunc o privire dezamăgită. — Foxtrot cheamă pe Z Victor BR, răspunde BR, terminat. — Înțeles Foxtrot, terminat, gem pe un ton plictisit. — Specifică-ți locația, terminat. — Twelve Carrick Glen Gardens, Corstophine, terminat. — Vino te rog la sediu, terminat. — Înțeles Foxtrott, sunt pe drum, terminat și Închei transmisia. Și asta am și făcut după ce am futut-o pe Bunty În dormitor. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
domina psihosomatic), avea un umor cazon§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§, nu zîmbea decît arareori (Sailors on duty don't smile, pretexta el), era teribil de timid, nu avea nici un farmec și nici un fel de magnetism (ca Eduard), nu era un raconteur ca acesta, părea plictisit și era plicticos, într-un cuvînt avea toate defectele pe care britanicii le exprimă sintetic prin cuvîntul dull**. Pentru cititorul român familiarizat cu profilul psihologic al regelui Ferdinand, George părea în anumite privințe o copie nereușită a acestuia, cu diferența
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
rafinată și inventivă, dar nu există (nici în România, nici altundeva pe glob) nici măcar unul în care bucatele „specific românești“ (adică acelea suficient de românizate încât originea lor să fie depășită creativ) să fie tratate altfel decât cu un respect plictisit. Sub zodia unei abordări tradiționalist kitschiste, un local „românesc“ înseamnă în primul rând un decor: blănuri de urs roase de molii, puse peste scaune incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
noapte înainte. Își lăsă bărbia în palme și își întinse coatele de masă, închizând ochii cu gândul la o problemă tehnică pe care unul dintre clienți i-o adusese la cunoștință și pe care trebuia să o rezolve. —Obosită? Sau plictisită? Sau amândouă? Aceste cuvinte o smulseră din gândurile cărora le căzuse pradă și ochii i se deschiseră brusc. Dar nu era numai din cauza cuvintelor. De fapt, era din cauza glasului. — Salut, spuse ea. Își simțea inima bătând gata să-i spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
văzut de mult. Darcey se miră cât de puternică era strânsoarea lui. Ba chiar se tulbură când acesta îi reținu mâna o secundă mai mult decât ar fi fost nevoie. Așadar, vorbi Marcus cu accentul lui american, tărăgănat. Obosită, sau plictisită, sau amândouă? — De fapt îngândurată, spuse ea repede. N-am treabă cu oboseala. Și plictisită nu sunt niciodată. Bărbatul râse. Îmi pare bine de cunoștință... Domnișoară... Privirea lui șovăi între Darcey și Neil. —McGonigle, spuse ea repede. Sunt managerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tulbură când acesta îi reținu mâna o secundă mai mult decât ar fi fost nevoie. Așadar, vorbi Marcus cu accentul lui american, tărăgănat. Obosită, sau plictisită, sau amândouă? — De fapt îngândurată, spuse ea repede. N-am treabă cu oboseala. Și plictisită nu sunt niciodată. Bărbatul râse. Îmi pare bine de cunoștință... Domnișoară... Privirea lui șovăi între Darcey și Neil. —McGonigle, spuse ea repede. Sunt managerul pe probleme de dezvoltare a afacerilor. —Darcey McGonigle, zise Neil. — Aa, exclamă și Douglas. Încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmări din priviri pe furiș, până când bătăile inimii îi deveniră din nou regulate. Și-ar fi dorit să nu o fi văzut stând acolo cu ochii închiși. Indiferent ce le spusese după aceea despre cum nu era niciodată obosită sau plictisită, tot fusese imprudent. Oamenii de succes nu închideau niciodată ochii. Și numai Neil Lomond te puteai aștepta să facă genul ăla de remarcă despre plictiseală. Își pocni încheieturile degetelor de enervare. Telefonul sună. —Te-ai întors, zise Anna Sweeney. Sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dublu eficient, trebuia să recunoști asta. — Să tot fie șase luni, răspunse celălalt. Nu mai cumpăra Încă una, aici nu e societate de binefacere, doar știi. Probabil că spunea asta de mai multe ori pe zi. Umerașu’ clipi din ochi plictisit. — Vedeți? Ce v-am spus? Uitați, mergeți În altă parte, dacă credeți că ați putea obține mai mult pe ea. Numai că vederea banilor gheață fu prea mult pentru bătrân și el capitulă. Am pășit În față și am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Da’ rahatu’ ăsta ce e? — Știrile, deocamdată, i-am spus. Ei, ce-ai găsit? — Întâi trebuie să lămurim mica problemă de azi-noapte. — Îți dau cuvântul meu de onoare, Bruno, că nu l-am mai văzut niciodată pe puști. Stahlecker oftă plictisit: — Se pare că acest Kolb nu era decât un actoraș de mâna a doua. A făcut vreo două rolișoare În filme și a făcut parte din ansamblu În câteva spectacole. Nu era vreun Richard Tauber. Ei, de ce ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că Mercedesul nu era Încuiat. M-am așezat pe scaunul șoferului și am bâjbâit după butonul pentru faruri. Cele două lămpi uriașe au tăiat Întunericul ca reflectoarele de la un miting al Partidului la Nürnberg. Am așteptat. Au trecut câteva minute. Plictisit, am deschis torpedoul: o hartă rutieră, un pachet cu dropsuri mentolate și un carnet de membru de Partid cu ștampilele la zi. Reieșea că posesorul se numea Henning Peter Manstein. Manstein avea un număr de legitimație foarte mic, care contrazicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dragoste și de căldură animală nu se lăsa inhibată, 20 îmi martiriza corpul și-mi răscolea subteranele minții. Și în dimineața plecării în tabără stăteam la o parte și-mi exersam grimasa dezgustată, ignorat complet de colegii care, în grupuri plictisite, așteptau să vină mașinile, ironizîndu-se unii pe alții pentru țoalele de stradă, moderne și bătătoare la ochi, care le înlocuiseră veșnicele uniforme: tangaleji cu ținte și franjuri, cămăși "cu păr pe piept", fuste mini și pantofi "ortopedici" butucănoși. Unii dintre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Calvin erau oameni importanți. Ar trebui să o lăsăm să intre? l-a întrebat Barry pe Calvin, când a simțit că au lăsat să treacă destul timp. Nu au trecut decât douăzeci de minute de când am chemat-o, anunță Calvin, plictisit. Evident, Barry Hollingsworth nu își dăduse încă seama exact cât de important era el, Calvin Carter. —Scuze, credeam că a trecut mai mult timp. Poate îmi mai arăți o dată cum să îmi îmbunătățesc lovitura. —Desigur. Ține capul plecat și stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șocată. — Dar cum rămâne cu postul de redactor-șef adjunct la revista Manhattan? Barry și Calvin s-au uitat unul la celălalt. —Tia Silvano de la The New Yorker a fost candidatul care a avut cel mai mare succes, recunoscu Calvin plictisit. Lisa dădu din cap. Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. S-a ridicat țeapănă să plece. Până când trebuie să mă decid? întrebă ea. Barry și Calvin mai schimbară un rând de priviri. Calvin a fost cel care, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe dinți, cel puțin purta ruj. — Îți mulțumim, Ashling, păstrăm legătura. Ashling dădu mâna cu amândoi, având grijă să strângă din nou rana lui Jack Devine. Hei, mi-a plăcut de ea, râse Calvin Carter. —Mie nu, spuse Jack Devine, plictisit. Am spus că mi-a plăcut, repetă Calvin Carter, nefiind obișnuit să fie contrazis. E de încredere și are potențial. Dă-i postul. 4tc "4" Clodagh s-a trezit devreme. Nu era nimic nou în asta. Clodagh se trezește mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]