1,106 matches
-
pune întrebări, dinspre interogații de genul ce este postmodernismul? către interogații de tipul care este miza acestei dezbateri, ce face acesta?, cui se adresează și cum?329. Întreaga secțiune care se încheie acum a încercat să dea contur unui fenomen plural, aflat în mișcare și pentru care contradicția pare a fi o trăsătură internă. Multiplicitatea abordărilor pe care le-a demonstrat orice încercare teoretică legată de clarificarea trăsăturilor sale a contribuit la alegerea unei "definiții" operaționale care este pe deplin potrivită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de adulter" capătă un sens fatidic, de parcă ar fi scris post rem. 253 Fasti, ibid., v. 841-844. Gândiți-vă la efectul aluziv pe care asemenea versuri îl puteau avea asupra celor care se opuneau regimului lui Augustus. 254 Trebuie remarcat pluralul regnis, care pare a servi nu atât de figură poetică, ci pentru a sugera că acea faimoasă zi (illa) a pus capăt tuturor regimurilor (tuturor tiraniilor), s-ar putea spune ideii înseși de tiranie, se înțelege, în realitate sau virtualiter
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
date; Material didactic: imagini/jetoane, lista de cuvinte, fișa de lucru; Elemente de joc: surpriză, aplauze, întrecerea, stimulente. Desf\[urârea jocului: Elevii vor lucra în două echipe. Fiecare membru va manipula un jeton și va exprima formă de singular sau plural (o cană, două mașini, flori). Cealaltă echipa va spune repede formă opusă (dacă prima echipă precizează singularul, a doua echipa specifică pluralul). Cele două echipe formulează propoziții pornind de la cuvântul dat. Complicarea jocului: Se poate cere elevilor găsirea unor însușiri
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ca și cea latină. S-a afirmat de altfel, tot în această zonă, că începutul culturii europene datează, de fapt, de la Conciliul de la Niceea, din 325, continuat în alte șase reuniuni până în anul 1787. În orice caz, nașterea Europei este plurală, policentrică. Roma și Bizanțul sunt, în perspectivă europeană convergente și complementare. La fel parisul și Atena. și alte centre. Se poate chiar spune că centrul actual al Europei este oriunde se ia o inițiativă sau se realizează o convergență și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
încheia alianțe electorale cu celelalte partide politice franceze. Frustrat de aderența socială, pe de o parte, și de incapacitatea politică autoimpusă practic, pe de cealaltă parte, Marchais a ajuns la concluzia că PCF trebuie să devină parte a scenei politice plurale a celei de-a cincea republici (vezi Bernard: 1990, 63; Brown în Schwab: 1981, 92-99). Cu un an înaintea conferinței mai sus amintite, desfășurată câteva luni mai târziu, la care li s-a adăugat și Partidul Comunist Spaniol (PCS), PCF
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
economice și sociale"" nu din exterior, așa cum își propuneau regimurile leniniste est-europene. Așa cum am putut observa, PCF și PCS subscriau la rândul lor la această nouă abordare a problematicii "luptei revoluționare" împotriva capitalismului, iar comuniștii japonezi considerau de asemenea democrația plurală drept ""un produs al victoriei umanității"" (Cioabă: 1988, 190). Fidel mijloacelor democratice de cucerire a puterii, PCIt se pronunța în favoarea alianțelor politice, dublate de un consens social profund, apt de a antrena progresiv transformări majore în interiorul structurii capitaliste a societăților
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unor partide pretins proletare cu sistemul politic de tip capitalist, menținând și legitimând astfel un "mod de producție", pentru a folosi o expresie marxistă, inechitabil și opresiv. Idealul comunist rezida însă în surmontarea capitalismului prin utilizarea propriului mecanism politic, democrația plurală, așa cum afirmă, fără echivoc, liderul PCS: "Lupta pentru o democrație politică este o parte din drumul nostru spre o democrație politică și socială, spre o societate fără exploatați și explatatori (Documente ale Partidului Comunist din Spania: 1976, 11-12, 30-31; Leonhard
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru socialism, totul pentru popor, totul pentru patria noastră socialistă Republica Socialistă România!"" (Națiunea socialistă: 1972, 141). "Poporului muncitor unic" nu îi putea fi propriu altceva decât "patriotismul revoluționar socialist", iar aceasta din urmă nu putea fi exprimat în termeni plurali. Analizând, în spiritul "Programului PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate..." la care s-a făcut trimitere mai sus, Elena Florea ajungea la concluzia că [...] în România socialistă s-a pus capăt pentru totdeauna relațiilor de asuprire socială și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care nu le-a făcut niciodată, menționându-le doar ca idealuri cu rol orientativ în viața de zi cu zi, nu ca realități a căror fezabilitate este dincolo de orice îndoială. Toleranța ca atitudine socială și componentă a filosofiei politice plurale nu are nicio șansă de a fi reconciliată cu intransigența revoluționară tipică regimurilor leniniste. Este esențialmente "contrarevoluționară" deoarece slăbește coeziunea "monolitică" a partidelor leniniste, unitatea lor de "granit", și permite astfel inamicului ideologic să câștige teren prețios, o eroare care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
menținerea unui climat economic echilibrat și corect) nu pot exista în absența democrației politice, adică în absența asigurărilor de libertate de asociere în scopuri civice sau pentru profit economic, a căror garanție nu poate fi oferită decât de către un regim plural (vezi Sartori: 1999, 36-37). Ideologii PCR erau conștienți de apatia și pasivitatea populației în raport cu ideologia oficială tocmai de aici "tezele din iulie" și atenția specială acordată de Ceaușescu acestui capitol dar sperau ca, în timp, populația să fie atrasă de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cer lăsată de o stea căzătoare” A fi terapeutul unui pacient muribund ne face să fim conștienți de unicitatea fiecărui individ, în imensa mare a omenirii”. Excursul pe care l-am realizat în problematica bolii, ne-a dezvăluit semnificația ei plurală. Instalarea unei maladii, cu predilecție a celor grave, poartă un mesaj care trebuie decriptat, deoarece simptomele sunt în esență, o deghizare a lipsurilor noastre majore, pe care le ignorăm. Oximoronul despre care vorbește B. Cyrulnik (2006), constituie și amprenta oricărui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
reflectă, fie și fragmentar, nu doar istoria, ci și imaginarul colectiv; precum în oglinzi aflate față în față, este posibil să surprindem în ea liniile directoare care îl traversează și care ordonează memoria colectivă. Astfel înțeleg imaginarul, drept un fenomen plural de creație, rezultat al efortului comunității de a-și reprezenta în forme coerente experiența de viață, gândirea și existența în ansamblu, prin discursul colectiv și individual despre sine și despre ceea ce numește și descrie a fi alteritatea sa (cu ajutorul arhetipului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
importante dedicate imaginarului medieval s-au desfășurat în cadrul generos al istoriei mentalităților. Datorită modelelor generale oferite de Marc Bloch, Fernand Braudel, Georges Duby, Jacques Le Goff (printre mulți alții), cercetarea fenomenului din perioada la care ne referim a fost tratată plural, la răscrucea mai multor domenii umaniste, cărora le-au fost adăugate metode și concepte din științele sociale și politice. Practic, generație după generație, școala de la Annales a oferit studii ample de analiză a civilizației și a mentalităților (medievale); un subiect
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
coexistă), care se poate baza până la un punct pe formele deductive ale argumentării logice, nu are loc în interiorul unei filosofii a justificării (context of justification), construite pe concepția clasică a adevărului (unic și privilegiat), ci al unei filosofii a cunoașterii plurale a obiectului științific (Topolsky 20). Reluarea în cadrul școlii de la Annales a temei culturii spirituale și relativa îndepărtare de cea a culturii materiale de tip economic, agrar etc. au dus la apelul către clasicii unor discipline și la reevaluări importante ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unei micro-narațiuni (spre exemplu, vânătoarea), al unui "complex" verbo-iconic corelativ (numele și însemnele heraldice), al unei imagini enigmatice (un prinț străin sau un animal fantastic) − și un simbolizat (respectiv sacrificiul animalier într-un nou teritoriu). Se obține astfel o suprastructură, plurală, ce combină mai multe componente încadrate la rândul lor simbolic (precum mitul întemeierii unei țări - cazul Moldovei). Modul de simbolizare este polisemic, este o răscruce a sensurilor multiple; el solicită un efort de interpretare (Thomas 25), într-o înlănțuire, posibil
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
complementaritate (pe linie verticală) sau de contrarietate (pe orizontală). Între forțele lor non-congruente care se înfruntă, sursa de sens - puterea voievodului − este complet golită de timp. Chiar ea, monograma "Io", indestructibilă, părăsește centrul (careului), pentru a-și urma, tăcută, măștile. Plurală în reprezentare, este în același timp forma unitară de expresie pentru semnificatul puterii. Generator și pavăză în același timp, cod ce însoțește numele propriu al voievodului, monograma se dispersează ea însăși în spațiul textului, tot așa cum vocea Personajului său se
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe marginea dimensiunilor nonmateriale ale globalizării sunt împărțite între conversaționaliști și culturaliști. Autorii primei grupe sugerează dezvoltarea graduală a unei societăți internaționale și a unei culturi globale, ceea ce nu înseamnă însă impunerea occidentalizării la nivel global, ci emergența unei culturi plurale de tip hibrid în care se recunosc distinct elementele specifice ale fiecărei națiuni, religii sau civilizații, într-un spirit de ecumenism cultural. O versiune a conversaționalismului o constituie așa-zisa paradigmă a consumului creativ, de inspirație antropologică și care statuează
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
este susținută de Manzini și Savoia (2007: 198), care arată că, în multe dialecte italiene din centru și sud, essere 'a fi' și avere 'a avea' alternează ca auxiliare aspectuale, în funcție de persoană: essere la persoanele 1 și 2 singular și plural, avere la persoana 3. Kayne (2000: 116) explică astfel acest fenomen: în italiană, AgrS participial este inert; subiectul tranzitivelor și al inergativelor se deplasează în Spec,DP, trecând peste Spec,AgrS fără niciun efect; după ce ajunge în poziția netematică Spec
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Dialect al BASCEI. GUMBAYNGGIR Limbă australiană, vorbită în sudul New South Wales. Pentru pronumele de persoana 1 dual și persoana 2 singular și pentru nume, S este marcat ca O, dar diferit de A; pronumele de persoana 1 singular și plural și cele de persoana 2 dual și plural au forme diferite pentru S, A și O. GUNYA Limbă australiană aproape stinsă. Reflexivul este un sufix de detranzitivizare și o sursă pentru marca antipasivă. GURINDJI Limbă australiană. Partiție ergativ/acuzativ determinată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3 000 de vorbitori; INUKTUN, vestul Canadei, 4 000 de vorbitori; INUKTITUT, estul Canadei, 21 000 de locuitori; KALAALLISUT, Groenlanda, 47 000 de vorbitori. Numele și pronumele au marcare de tip ergativ−absolutiv, cu excepția pronumelor de persoanele 1 și 2, plural și, acolo unde există, dual, au formă unică pentru S, A și O. La singular, ergativul și absolutivul diferă: primul este marcat cu sufix, al doilea este nemarcat. Absolutivul și ergativul, argumentele principale, se acordă cu verbul, cu excepția infinitivului. Cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcție pasivă (posibilă atât pentru construcțiile acuzative, cât și pentru cele ergative) formată din verbul hatin 'a veni' și infinitivul verbului de conjugat. 2 cazuri, direct și oblic, numeroase adpoziții, 2 genuri (masculin și feminin) și 2 numere (singular și plural). În NP, centrul se află pe prima poziție. Atributele (adjectivale, posesive, prepoziționale, propoziții relative) urmează după centru și nu se acordă în caz, gen sau număr cu acesta. Atributele sunt legate de centru cu ajutorul unei mărci (engl. linker), a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
papua, vorbită în Noua Guinee. 1 000 de vorbitori. Limbă ergativă la nivel morfologic, nu și sintactic. Partiție ergativă complexă, determinată de semantica grupurilor nominale: pronumele de persoana 1 dual au paradigmă de nominativ-acuzativ, cele de persoana 1 singular și plural și de persoana 2 au sistem tripartit (A, S, O sunt marcate diferit), iar cele de persoana 3 au paradigmă de tip absolutiv/ergativ. Într-o altă interpretare, sistemul de acord este de tip ergativ și se supune EPP: subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se dovedește totuși destul de trainică și în această privință: grupuri destul de largi de oameni, chiar europeni, văd în religia lor o trăsătură identitară, un factor de solidaritate și de acțiune publică. Dar nici religia nu mai este în societățile noastre plurale un bun împărtășit de toată lumea, iar cei care îl împărtășesc nu o fac la fel. Omul democrațiilor europene gîndește, lucrează, se mișcă într-o structură de realitate întemeiată pe refuzul monopolului, pe discreditarea unității care în lipsa verticalei transcendente e concepută
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
iar ea este atacată pornind de la materialul pestriț al profilurilor individuale. Problemele noastre sînt probleme ale diversității: pe de o parte, neliniștea pricinuită de atomizarea care amenință atît cunoașterea, cît și societățile tîrziu moderne; pe de alta, idealul acelei unități plurale, problematice, mereu de construit, care e consensul. Toată cartea lui Marcel Gauchet La religion dans la démocratie e dedicată mutației care, de la polul universalului politic, al unității națiunii, al transcendenței statului față de indivizi, conduce în ultima parte a secolului XX
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
plan politic sau economic, ci și cultural; cooperarea între oameni vizează toate domeniile. Deviza adoptată " Unitate în diversitate" dezvăluie tocmai importanța colaborării, a unității oamenilor, dar în același timp respectarea și aprecierea diversității: "Pluralismul cultural implică acceptarea celuilalt, toleranța, coexistența plurală, dar cu șansa afirmării pozițiilor proprii"31. Termenul de percepere a diferenței culturale ne face conștienți de diversitate, fie ea a limbajului, a gândirii, a obiceiurilor sau a stilului. Conceptul de "diversitate" este perceput în variate moduri de la o țară
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]