3,494 matches
-
studiere, a studia, studențește etc., sau de gradul II: substantiv masculin/feminin, verb personal/impersonal etc.; b. coordonate categoriale de gradul II, prin care se dezvoltă sensuri gramaticale categoriale, cu originea numai în opoziții interne, la nivel morfologic (numărul singular/plural) sau cu originea în opoziții interne determinate de intrarea unităților lexicale în relații sintactice sau de poziția lor în plan deictic (diateza activă/pasivă etc.; persoana I/a II-a etc.). c. coordonate funcțional-sintactice, prin care unitățile lingvistice primesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sensuri). Morfemul există și își realizează funcția semnificativă numai prin cuvântul din structura căruia face parte și numai prin intermediul unei opoziții (fixată în planul paradigmatic al limbii) în interiorul categoriei gramaticale care-i determină sensul; morfemul - i are sensul de plural, pe care-l atribuie substantivului elevi, de exemplu, prin intermediul acestui cuvânt, și în opoziție cu dezinența Ø de la singular: elev + Ø. Orice activitate de comunicare lingvistică implică intersectarea a două axe1: emițător-receptor și cod-referent între anumite coordonate spațiale și temporale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea factor introduce diferențieri mai mari în interiorul vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă și mai omogenă a cuvintelor în clase lexico-gramaticale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
student-a, studenți-i. studente-le și, prin aceasta, marcă distinctivă a sensului lexico-gramatical de gradul I - ‘substantivitate’: bătrânu-l, bolnavi-i, frumosu-l etc. Morfemul articol prezintă forme diferite după gen și număr și variază în funcție de caz: Masculin - Neutru singular Masculin plural N.Ac. -l, -le studentu-l, frate-le, -i studenți-i, frați-i lucru-l G.D. -lui studentu-lui, frate-lui, -lor studenți-lor, frați-lor lucru-lui Observații: Cele două variante de masculin-neutru singular ale morfemului-articol sunt în distribuție complementară, în funcție de structura fonetică a substantivului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează substantivele terminate în -e: părinte-le, nume-le. La substantivele terminate în consoană sau în postconsonatic intervine vocala de legătură u: student-u-l, pui-u-l. Când substantivul se termină în semivocala ®? (le®?), acesta devine vocală: (leu-l). Feminin singular Feminin Neutru plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor, becuri-lor Amalgamarea morfemelor conjunctetc "Amalgamarea morfemelor conjuncte" Din motive fonetice, morfemul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticale distincte își fixează identitatea specifică în legătură cu termenii corelativi ai diferitelor opoziții categoriale: dezinența -i exprimă persoana a II-a singular, în flexiunea verbală, în opoziție cu -ă sau -e de la pers. a III-a (cânt-ă, merge/cânți, mergi) și pluralul, în flexiunea nominală, în opoziție cu -Ø, -e, -ă, -u, de la singular: student/studenți, codru/codri, țară/țări, carte/cărți. Morfemele omonime care intervin în organizarea aceleiași categorii gramaticale generează neutralizarea unor opoziții categoriale: dezinența -e, de exemplu, în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țară/țări, carte/cărți. Morfemele omonime care intervin în organizarea aceleiași categorii gramaticale generează neutralizarea unor opoziții categoriale: dezinența -e, de exemplu, în structura substantivelor feminine formate cu sufixul -toare, din câmpul semantic al umanului, caracterizează deopotrivă și singularul și pluralul acestora: învățătoare, directoare, ceea ce duce la neutralizarea opoziției de număr. Opoziția se restabilește prin introducerea altor morfeme; articolul-morfem al determinării dezvoltă, în aceste structuri, o dublă funcție; exprimă sensul de ‘determinare definită’ și precizează sensul de număr al substantivului: ‘singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la mijloc de codru /la mijlocul codrului. Dintre morfemele libere, derivate, unele s-au diferențiat de elementele lingvistice primare: auxiliarul a avea diferă de verbul predicativ prin formele de la persoana a III-a singular și persoanele I și a II-a plural: El a luptat./ El are o idee.; Noi am crezut./ Noi avem un gând.; Voi ați plecat / Voi aveți planuri mari. Auxiliarul a vrea se realizează în forme specifice ca morfem al potențial-optativului; formele aș, ai, ar, am, ați, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 16), „Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor.” (M. Eminescu, P.L., p. 10) Numărul se impune ca marcă distinctivă prin natura sa semantică directă, obiectivă; forma de plural, de exemplu, a substantivului reflectă lingvistic existența în pluralitate a „obiectului” extralingvistic denumit prin cuvânt: „Dintre sute de catarge,/Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Categoria gramaticale a cazului are origine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt reperabile, decât dacă articolul nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor semantic-lexicală; pluralul prostii caracterizează substantivul concret prostie cu sensul de ‘fleacuri’ sau de ‘fapte nechibzuite’: „Am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor semantic-lexicală; pluralul prostii caracterizează substantivul concret prostie cu sensul de ‘fleacuri’ sau de ‘fapte nechibzuite’: „Am făcut mai multe prostii în viața
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor semantic-lexicală; pluralul prostii caracterizează substantivul concret prostie cu sensul de ‘fleacuri’ sau de ‘fapte nechibzuite’: „Am făcut mai multe prostii în viața asta...”. Substantivul abstract prostie, întrebuințat numai la singular, absolutizează noțional o trăsătură intelectuală de sens negativ, ‘lipsă de inteligență’: „Viclean
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme precum: un lapte, o brânză, o libertate nu sunt posibile decât dacă articolul nedefinit dezvoltă anumite valori stilistice: „Am găsit o brânză!...” (= Am găsit brânză de foarte bună calitate sau foarte proaspătă.) b. Nu cunosc opoziția singular-plural; întrebuințarea la plural a acestor substantive reflectă schimbarea statutului lor semantic: substantivele devin substantive discontinue, cu sensuri lexicale diferite de substantivele continue omonime la singular: substantivul continuu apă denumește la singular materia ca atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivele continue omonime la singular: substantivul continuu apă denumește la singular materia ca atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie.” (M. Eminescu, I, p. 94); în formă de plural, substantivul înseamnă ‘râuri’: „Peste flori, ce cresc în umbră,/ Lângă ape, pe potici,/ Vezi bejănii de albine.” (M. Eminescu, I, p. 100) Substantive individuale și substantive colectivetc "Substantive individuale [i substantive colective" Obiectele denumite de substantive pot fi entități finite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
odată.” (M. Eminescu, I, p.158) sau metonimic: „Am cumpărat un Grigorescu.” (= un tablou de Grigorescu). În interiorul categoriei gramaticale a numărului, substantivele proprii se situează, sau pe poziția singularului: Andrei, Toma, Maria, Florența, Oltul, Spania, Africa etc., sau pe poziția pluralului: Iași, București, Bucegi, Alpi etc. Observații: Substantivele proprii, nume de orașe, cu formă de plural, realizează uneori opoziția singular-plural dar numai în planul expresiei; numai forma de singular corespunde conținutului semantic obiectiv; fiind expresia lingvistică a unor obiecte individualizate, substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Grigorescu). În interiorul categoriei gramaticale a numărului, substantivele proprii se situează, sau pe poziția singularului: Andrei, Toma, Maria, Florența, Oltul, Spania, Africa etc., sau pe poziția pluralului: Iași, București, Bucegi, Alpi etc. Observații: Substantivele proprii, nume de orașe, cu formă de plural, realizează uneori opoziția singular-plural dar numai în planul expresiei; numai forma de singular corespunde conținutului semantic obiectiv; fiind expresia lingvistică a unor obiecte individualizate, substantivele proprii exprimă „obiecte” într-un singur exemplar: „Bucureștiul este un oraș imposibil.” CLASE MORFOLOGICE DE
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestor substantive, la termeni ajutători: fluture mascul - fluture femelă. Substantivele înscrise în categoria arhigenului 7 au formă distinctă de substantivele corespunzătoare înscrise în opoziția de gen: sau au aceeași formă cu unul din substantivele înscrise în opoziția de gen: La plural, substantivele denumind animale se înscriu de obicei în clasa arhigenului: cai, lupi, oi etc., ca și substantivele pluralia tantum, de tipul bovine, ovine etc. Ambigenultc "Ambigenul" Substantivele denumind ființe umane pot reprezenta, la plural, categoria arhigenului: oameni, copii etc. dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înscrise în opoziția de gen: La plural, substantivele denumind animale se înscriu de obicei în clasa arhigenului: cai, lupi, oi etc., ca și substantivele pluralia tantum, de tipul bovine, ovine etc. Ambigenultc "Ambigenul" Substantivele denumind ființe umane pot reprezenta, la plural, categoria arhigenului: oameni, copii etc. dar pot constitui și clasa ambigenului, când pluralul nu corespunde direct singularului ci rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obicei în clasa arhigenului: cai, lupi, oi etc., ca și substantivele pluralia tantum, de tipul bovine, ovine etc. Ambigenultc "Ambigenul" Substantivele denumind ființe umane pot reprezenta, la plural, categoria arhigenului: oameni, copii etc. dar pot constitui și clasa ambigenului, când pluralul nu corespunde direct singularului ci rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele trei genuri se manifestă în planul expresiei printr-o serie de deosebiri fonetice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
colț-Ø pl.: niște templ-e tablo-uri sigili-i scaun-e colț-uri un num-e lucr-u condei-Ø ou-Ø seminar-Ø niște num-e lucr-uri condei-e ou-ă seminari-i Masculinele se disting de neutre la nivelul dezinențelor de număr; substantivele masculine variabile după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condei-e ou-ă seminari-i Masculinele se disting de neutre la nivelul dezinențelor de număr; substantivele masculine variabile după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de i semivocalic, la neutre: seminar-seminarii. Deosebirea dintre substantivele feminine, pe de o parte, și substantivele masculine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de i semivocalic, la neutre: seminar-seminarii. Deosebirea dintre substantivele feminine, pe de o parte, și substantivele masculine și neutre, pe de alta, se face, numai în parte, la nivelul dezinențelor de număr, cu o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest-e fete, stele, nuiele, basmale, vremuri, zile etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale care combină cele două serii de dezinențe, în sensul combinării unei dezinențe de tip masculin la singular: -Ø cu o dezinență de tip feminin la plural: -e sunt neutre, adică nici masculine, nici feminine: acest-Ø tron, templu, atu, tablou, consiliu, careu, nume acest-e tronuri, temple, atuuri, tablouri, consilii, careuri, nume Înscrierea adjectivului determinant în opoziția de număr specifică genului feminin marchează apartenența la clasa substantivelor feminine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]