2,913 matches
-
ni se pare acum, în ce privește felul hainelor, ce ne-a plăcut acum zece ani și ce ne va plăcea înainte de alți zece, îmi dau seama că obișnuința și exemplul sunt mai convingătoare decât orice cunoștință, oricât de sigură, și că pluralitatea părerilor nu 1. în franceză, Discours de la méthode (1637). este o probă care să valoreze cine știe ce pentru adevărurile oarecum greu de descoperit, din cauză că este mult mai verosimil ca ele să fi fost descoperite de un singur om decât de un
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Statele nu (re)acționează însă la fel. Poate și pentru că modelele nu mai sunt doar cele propuse de neoliberali, de comuniști, de americani sau de ruși. Însă nu vine "sfârșitul istoriei "80 din cauza aceasta. A existat și va exista o pluralitate de traiectorii politice naționale 81. Se înmulțesc demersurile descentralizatoare, se împrumută practici ale sectorului privat și ale celui asociativ. Administrațiile par mai sensibile la partenariat, la abordări coparticipative, par mai atente la e-guvernare82. Dar mondializarea nu a erodat specificul național
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
implică, căutând să surprindă cu o anumită certitudine corelarea. Ipoteza trebuie să fie verificabilă (la capătul cercetării, o vom confirma sau infirma). Este de preferat să cautăm date care s-o invalideze, să căutăm ipoteze rivale, contraipoteze. Sociologii sănătății acceptă pluralitatea metodologică. Metoda inductivă surprinde dinamicile microsociale, analizele calitative dau seama de procese în desfășurarea lor, analiza discursului permite construirea reprezentărilor realității, toate fiind la fel de legitime ca și statisticile etc. Sociologia este "supusă unor reguli cărora se supun și alte științe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
judecăți, atitudini, comportamente caracteristice socioculturii naționale). Într-un stat democratic, sistemul educațional asigură unificarea și diferențierea oamenilor (unificare dar nu nivelarea vizată de către comunism prin îndoctrinare sistematică și transformarea oamenilor în masă de manevră; diferențiere dar care să presupună inter-culturalitatea, "pluralitatea lumilor" în unitate). Orice politică educațională pleacă de la o anumită concepție despre om și despre societate. Aceste concepții sunt numeroase, deci o problemă crucială rămâne aceea de a opta pentru tipul de societate și tipul de om de (re)format
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
alethice, diverse grade de complexitate și, dincolo de faptul că este un sistem general și abstract, poate lua forme variabile, în funcție de contextul în care se manifestă și de ceilalți factori prezenți în cadrul social respectiv. Dintr-o astfel de perspectivă, care revendică pluralitate conceptuală, "ideologiile sunt contexte de bază ale cognițiilor sociale, împărtășite de membrii grupurilor sociale, constituite din selecții relevante de valori socio-culturale și organizate de o schemă ideologică ce reprezintă autodefinirea unui grup. Dincolo de funcția lor socială de a susține interesele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apare în toată originalitatea lui tocmai la nivelul caracterului semnificant, mutual orientat și socialmente integrat al acțiunii"135. Având în atenție acest aspect, Paul Ricoeur sugera, în cazul analizei ideologiei și a relației acesteia cu știința, aplicarea tezei aristotelice a pluralității nivelurilor de științificitate, care presupune să luăm în considerare o serie întreagă de elemente: "(...) că politica are de-a face cu lucruri variabile și instabile; că raționamentele au aici ca punct de plecare fapte în general adevărate, dar nu totdeauna
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoriei politice, fiecare având însă un domeniu delimitat de studiu, în contextul căruia sunt produse asumpții ce dețin o validitate egală. Revenind, în scrierile mai recente asupra acestei idei, Freeden identifică prin ideologie o "practică de gândire" care, la nivelul pluralității sale, se regăsește în "combinații complexe și mănunchiuri de concepte politice redate în modele sustenabile", ceea ce face ca studiul ideologiei să însemne "studiul gândirii politice actuale gândirea concretă a comunităților politice și din interiorul comunităților politice"402. Prin această abordare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
contextul unui set particular de credințe politice, și de a face acest lucru în scopul cunoașterii și, de asemenea, din rațiuni instrumentale"405. În al treilea rând, plecând de la argumentul anterior, orientarea spre fenomenele empirice din spațiul socio-politic implică recunoașterea "pluralității" ideologiei. Aceasta înseamnă asumarea, dincolo de delimitarea generală a ideologiei ca subdomeniu al teoriei politice, a existenței multiplicității, diferențierii, pluralismului și flexibilității conceptului, ceea ce permite și justifică implicit folosirea sa la modul plural. Vorbind despre "ideologii" ca reprezentare plurală a conceptului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
spațiul social, rezultă că avem de-a face cu manifestarea unor ideologii fundamentale, fiecare dintre acestea regăsindu-se în cazul câte unei dileme sociale. Într-un astfel de model al raționalității, ceea ce se urmărește este maniera în care ideologia (sau pluralitatea "ideologiilor" fundamentale) reușește sau nu concilierea intereselor individuale și a celor colective. În acest cadru, la modul general, atitudinea politică rațională este îmbrăcată ideologic, problema fiind raportată la interesele urmărite în funcție de anumite repere axiologice împărtășite în plan social. Particularizată în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu mai apare ca reprezentând localizarea puterii ultime la nivelul unei comunități socio-politice suprapuse anumitor limite teritoriale; dimpotrivă, "suveranitatea însăși trebuie concepută astăzi ca fiind divizată la nivelul unor agenții naționale, regionale și internaționale, dar și limitată datorită chiar acestei pluralități"521. Mai mult, această "disipare" a suveranității este specifică mai curând lumii multicentrice implicate de procesul globalizării. Ca atare, a vorbi despre impactul globalizării asupra statului-națiune ca și cum ar fi vorba despre un proces unitar, ce ar avea aceeași formă la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și estetică de deschidere față de experiențe culturale divergente, o căutare a contrastelor mai degrabă decât a uniformității"551. Avem de-a face, aici, nu atât cu afirmarea existenței unui relativism cultural într-o lume globalizată, ci cu acceptarea unei reale pluralități a valorilor care trebuie integrate într-o cultură globală. Tocmai din acest punct de vedere, teoria cosmopolitanismului are un scop definit etic, acela de a face ca oamenii să conștientizeze, pe de o parte, că nu există alteritate (în sensul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cele din urmă incomprehensibil. Astfel, pentru el, abordarea apofatică este o salvgardare împotriva oricărei tentații de a gândi că Dumnezeu poate fi definit de vreun sistem, fie el pozitiv sau negativ. În schimb, el percepe necesitatea de a poseda o pluralitate a discursurilor. Nici un discurs prin el însuși, nici chiar suma tuturor discursurilor, nu va fi capabil să definească sau să surprindă realitatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acceptând această pluralitate a discursului, validitatea parțială a fiecărui discurs poate fi recunoscută
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
negativ. În schimb, el percepe necesitatea de a poseda o pluralitate a discursurilor. Nici un discurs prin el însuși, nici chiar suma tuturor discursurilor, nu va fi capabil să definească sau să surprindă realitatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acceptând această pluralitate a discursului, validitatea parțială a fiecărui discurs poate fi recunoscută Și valorificată. În ultimă instanță, chiar pluralitatea ne va păzi de pericolul de a gândi că Dumnezeu a fost deplin înțeles<footnote A se vedea Karfíková, op. cit., p. 196 Și
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
însuși, nici chiar suma tuturor discursurilor, nu va fi capabil să definească sau să surprindă realitatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acceptând această pluralitate a discursului, validitatea parțială a fiecărui discurs poate fi recunoscută Și valorificată. În ultimă instanță, chiar pluralitatea ne va păzi de pericolul de a gândi că Dumnezeu a fost deplin înțeles<footnote A se vedea Karfíková, op. cit., p. 196 Și a se compara cu M. Begzos, „Apophatische Theologie und Ekklesiologie”, în Verborgener Gott verborgene Kirche? Die kenotische
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
mod obișnuit, în opinia lui, spe ciile inteligibile nu sunt obiectele intelectului, nu sunt id quod ale intelecției, ci sunt cele în virtutea cărora cunoașterea are loc, quo-ul intelecției. În al doilea rând, speciile inteligibile sunt semne [token] mentale multiplicate în funcție de pluralitatea minților singulare, În fapt, Panaccio respinge aici argumentul identității for male care se instaurează între speciile inteligibile și quidi tatea obiectului, recurgând la trei contraargumente: A. din moment ce obiectul cunoașterii e quiditatea obiectului, iar specia inteligibila nu e obiectul cunoașterii, rezultă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că în exegeza tomista a fost ob ser vat faptul că, în jurul anilor 1259-1260, Toma din Aquino și-a schimbat doctrina despre concept cu scopul de a o adecva unor întrebări de factură teologica, referitoare la Tri nitate și la pluralitatea ideilor divine. Dar cum anume se dezvoltă doctrina conceptului și cum anume permite această dezvoltare interpretarea hibrida pe care o propun? Pentru a putea oferi un raspuns justificat acestor întrebări, voi clarifica mai întâi etapele prin care a trecut concepția
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Luzern), Maastricht (Maëstricht), Napoli (Neapole), Nicosia (Nicozia), Noua Guinee (Irlian), Nyasa (Malawi), Rwanda (Ruanda), Tesalia (Thesalia), Voievodina (Vojvodina). Cauzele țin de tradițiile fiecărei țări, de schimbarea contextului politic intern și internațional, de notorietatea încă vie a unor forme vechi etc. Pluralitatea formelor aflate în uzul curent se întîlnește și la numele de locuri greco-latine, a căror normare s-a schimbat cu timpul, admițînd în multe cazuri mai multe variante recomandate, cel puțin pînă la DOOM 1 (din 1982). Normele pri vitoare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sonor care denumește lucrul capătă valoare gramaticală de substantiv prin marcarea formală a două caracteristici intrinseci ale lucrului: sexul, care stă la baza categoriei gramaticale a genului, și unitatea sau masa amorfă luată ca unitate (om, vin), care se opune pluralității (oameni, vinuri), realitate care stă la baza categoriei gramaticale a numărului. Acestor două categorii cu bază naturală li se adaugă altele datorate ipostazelor lucrului reflectate de substantiv. Aceste ipostaze sunt de subiect, de obiect sau de circumstanțe. Toate aceste valori
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
față; aí, ajo „el, ea”, ata, ato „ei, ele”; madh, madhe - voinic, voinică; një „un, o” nu are forme de gen: një laps „un creion”, një vajzë „o fată”. Categoria numărului. Mijloacele de exprimare a acestei categorii opun lucrului singular pluralitatea acestuia. Aceste mijloace sunt la origine pronume demonstrative, mai ales cele care suplinesc lucrul la persoana a treia, aglutinate la tema substantivului. Limba maghiară este transparentă în această privință întrucât formează pluralul substantivului cu -k, comparabil cu pronumele ök „ei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai multe obiecte posedate: szobá-ink „camerele noastre”, szobá-itok „camerele voastre”, szobá-ik „camerele lor”. Limba maghiară deține și marca posesivă -é care se adaugă la posesor pentru a suplini obiectul posedat, iar când sunt mai multe obiecte posedate se adaugă pentru pluralitate marca -i: ezek a könyvek apa-é-i „acestea sunt cărțile tatălui”. La substantivul determinat posesiv se pot adăuga alte mărci: a gyermek-ünk-nek „copilului nostru”; ...nem a te könyvedröl volt szó, hanem Mihalyé-ról „... era vorba nu despre cartea ta, ci despre cartea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
1937) o orientează spre concepția substratului anatomo- patologic al bolilor psihice, ca și C. I. Parhon (1874 - 1969). Acesta în colectivul Spitalului „Socola“ din Iasi fondează „Societatea de neurologie, psychiatrie, psychologie și endocrinologie din Iassi“ în 1918 și care demonstrează pluralitatea preocupărilor sale interdisciplinare. Arnold Stocker (1890 - 1978), psihiatru format la școala de la Socola, face primul studiu psihanalitic din literatura medicală românească, publicând la Paris în revista „L’Encephale“ (1921), articolul „Etude psychoanalitique sur la Crouche cassée“ celebra pictură a lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de tip excitator sau inhibitor. Deși răspunsurile sinaptice chimice sunt mai lente decât cele ale sinapselor electrice, ele prezintă avantajul că un singur potențial de acțiune presinaptic eliberează mii de molecule de substanță mediatoare, amplificând răspunsul selectiv al receptorilor postsinaptici. Pluralitatea tipurilor de receptori. Pentru fiecare sistem de neurotransmisie există mai multe tipuri de receptori. Diferențele dintre aceștia privesc fie localizarea, afinitatea pentru ligandul endogen sau ordinul de selectivitate al liganzilor farmacologici, fie structura biochimică, originea genică și modul de transducție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
întregului univers" ("Abrégé de tout l'univers"), după cum se spune în Discurs către Cliton (Discours à Cliton), ea este inacceptabilă. Autorul anonim al acestui Discurs, publicat în 1637, o condamnă cu o virulență fără asemănare. Dacă scoateți din scenă această pluralitate și diversitate de timpuri, de acțiuni și de locuri, nu veți putea pune acolo marile întâmplări și, în afara faptului că Poezia dramatică va pieri printr-o mare sterilitate de subiecte, nimeni nu va vedea în Poemele simple pe care le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență paralogică" de care vorbea Marc Chapiro cu referire la principiul pluralității elementelor în componența cuvântului de spirit, pluralitate care pretinde ca falsele asemănări să se prezinte simultan conștiinței, deoarece interesează numărul și nu calitatea asemănării.205 Mai exact, într-o asociere de tipul "Culmea tragerii la țintă: a trage la măsea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență paralogică" de care vorbea Marc Chapiro cu referire la principiul pluralității elementelor în componența cuvântului de spirit, pluralitate care pretinde ca falsele asemănări să se prezinte simultan conștiinței, deoarece interesează numărul și nu calitatea asemănării.205 Mai exact, într-o asociere de tipul "Culmea tragerii la țintă: a trage la măsea", tehnica ludico-spirituală presupune alegerea mentală a unei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]