KorAP: Find »[drukola/base=pluti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...383 >

9,563 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
E doar un fel de sâsâit, sau mai degrabă un zumzăit moale și discret, abia perceptibil dar imposibil de ignorat, odată ce l-ai reperat. Mă Îndoiesc că mai avea vreo semnificație pentru cineva. Și totuși, pentru mine felul În care plutea trist În sonoritatea verii mi se părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În timp ce eu mă pregăteam În șifonier. Ar fi procedat la fel dacă m-ar fi așteptat doar pe mine? De Îndată ce am Întors gândul acesta pe toate părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva plutește prin apropiere, ca umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
devină albăstruie, cu pete albe chiar deasupra fâșiei unde se lega de piele. Însă, precaut, m-am abținut să verific asta. Și nu m-am lăsat nici sedus de imaginile și mișcările plăcute și cât se poate de Îndrăznețe care pluteau În apropierea conștiinței mele. M-am concentrat mai degrabă pe senzația asta de contopire cu propriul sex. Soarele de dimineață strălucea orbitor, sunt deci convins că experimentul mi-ar fi reușit dacă n-aș fi băgat palmele sub spate ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei era Îngropată adânc În părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ceea ce am impresia că mă transformă Într-o reprezentantă comună a sexului opus. Nu mi se păru că rezultatul arată rău; și nici tremurul din șale când m-am ridicat nu m-a speriat. Dintr-o dată, m-am trezit că plutesc la câțiva centimetri deasupra pământului, probabil, cei mai importanți din viața mea. Făcând echilibristică și sprijinindu-mă pe partea din față a piciorului meu, am simțit că degetele mi se Înghesuie și genunchii se freacă unul de altul. Dacă eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când viteza de rotire a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc care se Învârte. Îmi curgea nasul și În fața ochilor Înlăcrimați pluteau forme distorsionate. Mă simțeam de parcă aș fi fost depozitat undeva Într-un loc adânc, În străfundurile realității, și aș fi reușit să prind doar mișcări dezlânate, o interacțiune perversă a luminii și umbrei care oscila la suprafață. Cât a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

se prea poate să fi fost, de fapt, chiar prea bună. Și se putea îndoi oare de treaba asta un copilaș cu inteligența și cu puterea mea de observație? Știa, de pildă, să facă jeleu cu felii de piersică ce pluteau prin el, sfidând legea gravitației. Știa să facă chec cu gust de banane. Cu lacrimi în ochi, pătimind din greu, prefera să-și dea singură pe răzătoare hreanul decât să cumpere acele pișehț 1 vândute în sticle la magazinele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a fi suferit vreun șoc, se întoarce cu fața la mine, își flutură mâinile într-un gest comic, de adio, spre locul unde crede că mă aflu, iar apoi se lasă pe spate și face pluta cu brațele întinse în lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
usucă rapid și nu irită pielea. — Ce culoare ai vrea? întreabă unchiul Nate. Te pomenești că preferi culoarea școlii, ai? Mă înroșesc ca racul, dar răspunsul meu e cu totul altul. — Nu vreau să mai port așa ceva - și simt cum plutește în aer umilirea mea, o aud venind de departe: o să se spargă din clipă-n clipă în capul meu prepuber. Da’ de ce? mă întreabă tata. Nu ți-a zis unchiu’ că ăsta-i cel mai bun... — Vreau unul cu suspensor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
king. La drept vorbind, i s-a părut ceva suspect de la bun început, încă de când chipeșul și cherchelitul de Doyle a încercat să-i dea mâncarea în gură cu propria ei furculiță, a bănuit că tragedia, cum îi zicea ea, plutea undeva în aer. Cum însă se amețise și ea cu fructele din două porții de crușon, a strâmbat plină de nesăbuință din nasul ei lung, de evreică, la presimțirea clară a mârșăviei ce se punea la cale și - vai, târfă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele Lear, cu mine în rolul Cordeliei! La telefon, ea povestește întruna persoanei de la celălalt capăt al firului, care oricum n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
al unei țări formate din patruzeci și opt de state. Știu tot textul de la Imnul Marinei și Trec chesoanele - ca și Cântecul trupelor aeropurtate. Știu și cântecul trupelor aeropurtate ale Marinei: „Ancore-n văzduh/ Suntem matrozii aerului/ Și peste tot plutim“ - și știu să cânt chiar și cântecul geniștilor din Marină. Ia zi, Spielvogel, la ce armă ai făcut armata, și-ți cânt cântecul acelei arme! Te rog, dă-mi voie - e punctul meu forte. Țin minte că ne așezam pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cifrele acestea. Afacerea lui Stein valorează atâta pentru noi, chiar dacă-i aruncăm marfa În Bosfor, pentru că vom câștiga monopolul, dar pentru oricare altă firmă ar Însemna achiziționarea unei afaceri pe ducă, fără șanse În fața concurenței noastre. Cifrele Începură să-i plutească Înaintea ochilor În ceața somnului. Cifrele de unu, de șapte și nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca Într-un film de animație, În ochii negri și lustruiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șapte și nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca Într-un film de animație, În ochii negri și lustruiți ai domnului Eckman. Comisioane sub forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că va avea curând onoarea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dar nu mai era speriată, ca Întâia oară. Era un val de căldură În care se lăsă să se scufunde, nu prea mult, ca picioarele să-i atingă nisipul În caz că urma s-o cuprindă teama, ci doar atât cât să plutească fără efort În direcția În care voia să meargă - spre un pat, o pernă, o pătură și spre somn. Ea văzu cum grația se Întoarce asupra lui o dată cu Încrederea, cum Încetează să se mai scuze sau să pledeze și devine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare, o voce spuse „Inima ți-e grav afectată“ și ea deschise iarăși ochii, așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar se afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]