6,499 matches
-
verde, pe care pământ? Că-i îngălbenita pajiștea de vânt, Și tu stai, buratic, într-o altă lume. Unde-mi ești pădure ce țineai haiducii Sub umbrarul rece, de ciocoi ascunși, De-o mâna haină sunt copacii tunși, Și-n poalele tale nu mai cânta cucii. Unde ești bădie, unde ești lelița? Zace bancă goală, putrezind sub nuc Și de-așa pustie-îmi vine să mă duc, Scuturându-mi praful tălpii, pe ulița. Fuge peste dealuri azi copilăria Și pe sub alunii cei
FIRULE DE IARBĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383879_a_385208]
-
austeritate a oamenilor din regiunile montane și deluroase ale Țării de Sus, a persistat multă vreme. Portul popular era confecționat la origini chiar de țăranii câmpulungeni, din ceea ce oferea gospodăria. Aplicarea unei singure culori pe fondul alb al cămășilor și poalelor a fost frecventă până acum două secole. Alăturarea altei culori s-a făcut treptat, ceea ce a adăugat nuanțări delicate, discrete. În costumul popular bucovinean de astăzi bondița cu prim de dihor sau de jder, cu decor geometric brodat cu mătase
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
creație, când aproape toate doamnele s-au îmbrăcat în costume populare oferite de gazdă, că portul tradițional autentic al femeilor este deosebit de bogat și variat în funcție de vârstă. În general, costumul popular femeiesc este compus din mai multe piese specifice: cămașa, poalele, catrința, betelele, acoperământul pentru cap și podoabele. La acestea se adaugă piesele comune: bondița, cojocul, sumanul, mantaua. Tinerele fete poartă doar cămașă cu altiță (partea superioară a mânecilor și cea din jurul gâtului sunt încrețite printr-un sistem anume numit altiță
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
largă, confecționată dintr-o singură bucată de pânză de in sau din bumbac. Pentru asigurarea lejerității în mișcare, este lucrată cu doi clini laterali, ceea ce imprimă și o anumită notă de eleganță. Decorul este format din brâie ornamentale amplasate pe poale și pe marginile mânecilor. Acest motiv este reluat, ca un chenar, în jurul ciupagului și la bata din jurul gâtului. Decorul cu motive geometrice de la bondiță poate fi preluat în gulerul cămășilor care se încheie cu acesta. Peste cămașă, bărbații se încingeau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
se măritase niciodată și nu avea o familie a sa, deși fusese o femeie frumoasă la vremea sa, însă prea ,,rea de muscă” după cum se exprimau oamenii, când aduceau vorba despre ea. Casa ei se afla la marginea satului, aproape de poala pădurii, ascunsă în umbra unor nuci bătrâni. Trăia înconjurată de multe pisici și continua să se ocupe de făcut fermece , de pe urma cărora își câștiga și la ora actuală traiul, cum făcuse toată viața sa. Devenise mai rea pe măsura trecerii
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
și au plecat spre munți. Era foarte periculos dacă mai rămâneau! Răzbunarea familiei lui Ginghir nu era deloc de dorit, iar tatăl său nu putea face nimic. Tot din cauza tradiției! După două zile de goană prin stepă au ajuns la poalele munților unde pe pășunile cu iarbă grasă erau tot felul de crescători de cai. Se angajară la un herghelegiu ca slugi pe timp de doi ani. Urmau să-și primească plata la sfârșitul perioadei. Au fost doi ani liniștiți, au
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
privește pe micuța Cristina, care din toamnă va merge la școală în clasa întâi, ea era în al nouălea cer. Nu au plecat din țară cum făcură în alte concedii. Nu, acum și-au vizitat, mama, soacra și bunica. La poalele Ceahlăului, frumusețea peisajului e minunată. Și-au zis că merită să cunoască și o parte din Carpații Orientali și s-au oprit în stațiunea Durău. Peisajul, aerul tare de munte, vârful în ceață de abia zărit al Ceahlăului, pot fi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
și alpinismul. Ne-am oprit pentru câteva minute și am privit fermecătorul, interminabilul lanț al munților, cu vegetația lor abundentă, alcătuită dintr-o mare varietate de specii, păduri de foioase - ulmi, plopi, arțari, stejari, tei, paltin și frasin - care îmbracă poalele munților și pădurile de rășinoase - brad, pin - care urcă pe versanții munților. După acest drum lung parcurs, am ajuns în Statul Kentucky, conform originalului din engleză „Commonwealth of Kentucky”, cu capitala Frankfort. Este unul din cele 4 Commonwealth-uri ale Statelor Unite ale Americii
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca prin farmec din fuioarele de nea. Caii cei albi prinseră în copite pământul, răscolind amarnic tot ce hlamida rece apărase până atunci. Dădeau omătul către poale prin darace, îl strângeau, rostogolind un gros covor în jos... * În urmă, oamenii aflați de față la izbăvire jurau că fuseseră aievea cele văzute! Și-au rămas încredințați de asta, mai ales că de-atunci zăpada n-a mai năpăstuit
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
la voi? îi persiflă Cris pe cei doi prieteni, râzând cu poftă. - Te pomenești că tu te scalzi în alte ape. Băi, să nu spui că te-ai îndrăgostit de brunetă, că înnebunesc. Am observat că nu te dezlipești de poalele ei nici cinci minute. - Lăsați voi asta și aveți grija gagicilor voastre să nu vi le fure careva prin discotecă și să vă lase și cu buzele umflate.Voi cu mălaiul și alții cu ... știți voi ce urmează. Am eu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
acum am aripile pline de candoare. M-ai învățat să zbor ca să mă bucur, Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare... Din ochii tăi eu am luat lumină Și am făcut pentru-al meu suflet o rochiță, Pe poale-am pus toți macii din grădină, Să țin departe-a vieții suferință. Din inima-ți eu mi-am făcut vioară, Să cânt în primăveri cu ciocârlia, Cu mierla care-și cântă-n luncă dorul, Cu turturica ce își strigă veselia
SUNT PARTE DIN TINE, IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383505_a_384834]
-
așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este ninsăDe anii ce-au trecut
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
trudăSunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudăVoind ca binele din lume să-l lași nouă.Măicuță sfântă, aripă de cerHodină-ți oasele robite într-o viață,Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fierCărând cu poala soarele din ceață.Ești ghem de om, micuță și plăpândăDar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă... XVI. PATRIOȚI DIN FAȘĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Acasa > Poezie > Familie > PUI DE OM... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Poem dedicat Alexiei -Teodora Cristea Pui de Om ce mult aș vrea Să te țin în poala mea, Timpu-n loc să stea o clipă Dorului să-i pun aripă... O poveste eu ți-aș spune Cu minunile din lume, Zânele s-ar aduna Să-ți aducă câte-o stea! Ochii tăi plini de lumină Ceru-n suflet
PUI DE OM... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383627_a_384956]
-
umbre pe-o perdea, În mine curge-al tău izvor Nisipu-mi răscolește, Nu-i timp de lacrimă și dor Când ochii-mi spun:-Iubește! Mi-e hrană amintirea ta, Dar farfuria-i goală... Nu pot dormii, nu pot mânca, Așează-mi-te-n poală. Iubesc și știu că sunt iubit În jurul meu sunt stele, Nici n-am mâncat, nici n-am dormit Plutesc vrăjit de ele. Tu bați la ușă-ncetișor, Emoții-mi curg prin vene, Pe buze mă săruți ușor Doar fluturând din gene
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
altare, Viori trimit din cer ecou Sfidând furtuni, hotare. Dacă...eu, dacă...tu Ana Podaru Dacă...eu, n-aș mai fi, tu... pe cine-ai iubi? oare cui o să-i dai sărutările tale? mă întreb...cui vei sta diminețile-n poale? cui vei spune?...te-ador!...risipind nopți târzii. Dacă...eu,n-aș mai fi, pentru cine-ai trăi? Pentru cine-ai culege diamante de rouă? Pentru cine-ai fi scut dacă ninge sau plouă? cui vei umple ulcior din izvoarele
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
pasă? pentru că: Doare!...doare! Îi pasă cucuvelei că de o lună strigă, Îi pasă chiar și morții ce dă de mult târcoale, ne pasă chiar și nouă și asta ne obligă la a lăsa în lume un nume...jos la poale... de munte sau de cruce, de pom sau de cuvânt ce va rămâne veșnic subscris pe-acest pământ. Tăișului din coasă nu-i pasă, are-un gând și-așa ne ducem toții...ca frunza: Rând pe rând. Vis Legat la
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
vinde nimbul la demoni sau la iele, nici aripi nu vor pierde, chiar dacă-s foarte grele, dar i-au uitat sărmanii prin cimitire pline, sau prin biserici goale ce gem printre ruine. În turn o cucuvea rotește capul ceas... la poale doar iertarea pământului rămas, cer toți, făcând mătănii... iertare, dar certați cu cerul, cu măicuța, cu frații,-n frunți pătați de gheața care curge din lumânări fierbinți, nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți. Coboară de pe trepte alai de
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
foc, beau, nu mă satur și cu-n gând mă joc, un gând curat ce vine din iubire în care eu m-am îmbrăcat în mire, iar tu, venită-n albul iernii reci în rochie de seară mă petreci la poale de fântână-acum altar unde sărutul transformat în jar ne mistuie obrajii reci și gura și-mi leapădă-n omăt încet făptura, și las să ningă peste mine tot... sărutul, clipa, mă dezbrac și-nnot, da, mă dezbrac de mine, de neliniști
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
financiare odată cu copiii, chiar îl întreba, mai în glumă, mai în serios :„nu ți-a ieșit nimic azi? Îmi trebuia niște bani să-i cumpăr băiatului cel mare o pereche de adidași”. Băga mâna în buzunar și-i punea în poală tot ce reușise să smulgă din învârtelile de peste zi. Și nu erau mici sumele de bani, mai ales atunci când reușea să „vândă” câte un copil străinilor, asta până-n anul 2000, apoi lucrurile se strâmtoraseră, dar tot rămăseseră destule posibilități de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
e o poveste scrisă în frânturi de timp pe brațele purpurii ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe brațele purpurii ale reverieiși lasă clipele ostenitesă adoarmă pe umerii nemuririifără să-și ia rămas bunde la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintireîntr-un decor mirificundeva la poalele munțilorcare se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetatde jurăminte neîntinatecând soarele învață să zâmbeascăîntr-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine.E vremea amurgurilor din noiCare ard pe rugul eternității....... XXIII. MAREA, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
o profunzime nemărginită pe care o conturează cu măiestrie spre a ne alina sufletele. Versurile poetei freamătă în eternitate îmbrăcate în culorile seninătații și iubirii. Din sufletul său curat izvorăsc trăiri care se purifică în limpezimea vremilor sculptând poeme la poalele veșniciei. Volumul Lirica gândului meu , publicat la Editura InfoRapArt în anul 2014, este o colecție de poeme deosebite șlefuite cu o coloristică impresionantă în care doinește natura, timpul, iubirea și divinitatea. Toate aceste elemente ... Citește mai mult Constanța Abălașei-Donosă este
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]