1,541 matches
-
plicticoși sau dătători de inspirație. Poetul spaniol Federico Garciá Lorca spunea „No se puede vivir sin amor“ iar eu am să-l parafrazez: „No se puede vivir sin imaginație“. Dintr-o dată, Diavolul știe că a făcut bine așteptînd. Acum vine poanta. — Din toate aceste motive am creat Școala de Imaginație. Școala este destinată oamenilor care vor să Înțeleagă și să creeze o poetică a banilor. Unii dintre dumneavoastră poate că suferă de SIPN (Sindromul Îmbogățirii Peste Noapte), adică „am casă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei!“ Garda se juca cu mingile de biliard. Cei trei dau iarăși răspunsuri corecte! Li se acordă tuturor un premiu egal. Czampar, ca să tacă, ia o țiplă de ness. Pe Hrib l-au lăsat nervii. „Garda“ are un tip de poante, „stați ca lorzii, primiți cu lingurița“, „vezi să nu te spargi de avantaje“. Hrib avea aprobare eternă pentru pensule, guașă. Dar a fost pus să mai facă una. L-a iritat. Când s-a dus să și le ridice de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Deși e cam nesimțit. Trish și cu mine răsuflăm ușurate. — O, Doamne, zic, de fapt, spuneam că nu ne vine să credem că vorbește așa cu tine. — Știu. Din ce cauză a murit ultima lui sclavă? De epuizare? E veche poanta, dar, În contextul ăsta, ne face pe amîndouă să rîdem. — De ce suporți toate astea? o Întreb. Te tratează În felul ăsta mereu? — Nu, nu mereu, spune ea, și sînt conștientă că nu e genul pe care să-l păstrez lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a Întîmplat. Și seara, În drum spre casă, inima continuă să-mi bată la fel de tare, pentru că pur și simplu nu sînt În stare să accept situația absolut ireală. Și nedreptatea ei. Era un străin. Trebuia să fie un străin. Toată poanta cu străinii e că dispar În eter și nu-i mai vezi niciodată. În nici un caz nu te trezești cu ei la birou. Și nici nu te Întreabă cît fac opt ori nouă. Și nici nu se dovedesc a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce-am zis. — Hai, că acuma m-ai făcut curios, spune Jack. La ce fel de șmecherii anume te referi ? De ce-o fi trebuit să-mi deschid gura asta tembelă ? De ce ? — La nici una ! zic, din ce În ce mai stacojie. Asta-i toată poanta, că nu știu nici o șmecherie. — Nici eu, zice Jack, cît se poate de serios. Nu știu nici măcar o șmecherie. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc Într-un rîs nebun. — Da, da, vezi să nu te cred. — Dacă-ți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să cred că totul a fost doar o făcătură ordinară. Părea atît de romantic ! Cu el care s-a răzgîndit și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gît și clipesc cît pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atît de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și-o să-ți rămână să duci și acasă, la care Cornel mi-a atins în glumă umărul cu pumnul, făcându-mă să mă clatin și să-i întorc zâmbetul acela imbecil, echivoc, care înseamnă „da, ești simpatic, râdem de o poantă”, dar și „prost mai ești când nu vezi că de fapt îmi bat joc de tine”. Șeful a terminat de vorbit și a apărut în mijlocul nostru îmbrăcându-și sacoul. Sara a vrut să-l ajute, dar el a zis lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
l-am acordat fiindcă îmi promisese trei sute de mii, bani pe care nu i-am văzut nici până în ziua de azi. Ei bine, într-o noapte când băusem un bitter și mă durea stomacul, mi-am dat seama care era poanta. Îi trimisesem după cretă, e adevărat, dar apoi îi pusesem să ude și buretele. Nu trebuia să-i mai pun să ude buretele. A doua zi mi-am verificat ipoteza cu succes. Asta a fost tot. Paulică s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dumitru Calomfir, o personalitate deosebită și un bun prieten al meu... Ministrul nu uită să facă și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și mai savuroasă. Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cărei rezultate sunt relevante în raport cu cercetările anterioare și cu realitatea economică, utilitatea ei fiind de necontestat atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales din cel al practicii managementului proiectelor cu finanțare europeană. Mai 2013 Prof. univ. dr. Dorina Poanta Universitatea Financiar-Bancară din București Cuvânt-înainte „Europa nu se va face dintr-o dată, nici printr-o construcție de ansamblu: ea se va face prin realizări concrete, care să creeze, mai întâi, o solidaritate de fapt.” Robert Schuman Continent al unor popoare
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
corrupt practices act compliance guidebook: protecting your organization from bribery and corruption, John Wiley & Sons, New Jersey Bragg, S.M. (2010ă, Practitioner’s Guide to GAAS 2010 Including all SASs, SSAEs, SSARSs, and Interpretations, John Wiley & Sons, New Jersey Brezeanu, P., Poantă, D., Brașoveanu, I., Tătaru, V., Morariu, V., Novac, L.E., Triandafil, C. (2008ă, Audit financiar: repere metodologice, etice și istorice: reglementări internaționale (ISAĂ: extrase, Editura Cavallioti, București Coenen, T. (2008ă, Essentials of Corporate Fraud, John Wiley & Sons, New Jersey Cressey, D.R.
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
fost atât de proeminentă în relatarea lui, iar întreaga sa copilărie ar fi fost povestită altfel. Efectul actualei meserii a lui Jacob asupra modului în care își construiește povestea copilăriei poate fi remarcat și în alte situații. Când povestește o poantă eșuată, rezumă situația în felul următor: „Este o mare insultă, pentru că practic ai ratat misiunea.” Terminologia militară pătrunde și într-o altă descriere, când se strecoară în magazia școlii, despre care spune: „Totul a avut loc în două mici ambuscade
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
două „căi norocoase de regenerare a poeziei, descoperite de Sorescu după un răstimp al uniformității stilistice”385, adăugând că, îndeosebi cea de-a doua, a zdruncinat în mod vădit sistemul de așteptări ale momentului, nepregătit să primească un Sorescu fără poantă și „să admită drept poezie cele câteva episoade, narate sau dialogate din lumea satului”386. Noutatea absolută a acestei poezii a provocat - cum era de așteptat - perplexitate. Nu numai că ea se plasa într-un contrast izbitor cu spiritul solemn
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în felul următor: „E vorba de douăsprezece scurte poezii, care reconstituie, oarecum în felul lui Petre Stoica din Un potop de simpatii, dar împingând sarcasmul și parodicul mult mai departe, universul deruralizat al satului contemporan. Intenționat anecdotice, utilizând clișeul jurnalistic, poanta și calamburul, (...) aceste poezii sunt spirituale fără să fie profunde”410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vechi, ceremonioasă, cu puseuri sentimentale, totuși nu improprie a capta femeile, mai ales prevenite și interesate. Întâi de toate Pomponescu scoase dintr-un buzunar al vestei o cutiuță mică, din care extrase un inel decorativ, mai degrabă subțire, a cărui poantă o forma un smaragd într-o rouă de mici diamante. - Îmi permit, zise el zâmbind, să acopăr un milimetru al degetului dumitale cu acest inel. Ioana întinse degetul, fără nici un protest, și primi inelul și o sărutare afectată a mâinii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și întrebă pe Smărăndache ce mai este nou. A răspunde la asemenea chestiuni era rațiunea de a fi a lui Smărăndache, care nu era totuși un simplu colportor. El rotunjea știrile, le dădea aspectul unor ficțiuni, le prevedea cu o poantă și cu o sociologie, transformîndu-le în documente pentru uzul intelectualului, știind cu toate acestea să retragă orice aparat filozofic când ascultătorul gusta anecdota simplă. În consecință, Smărăndache răspunse că Conțescu s-a făcut sănătos "subit" și a plecat în explorație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu tact, în replici. În conversația cu academicianul, Pomponescu, care nu ieșea din locul comun debitat cu emfază, deși cu o desăvârșită ținută, procedeu de natură a-i asigura oriunde o prezență comodă, fu cu totul obnubilat. Academicianului îi plăcea poanta. Pe fața lui Pomponescu trecu un fel de nor melancolic, care nu întrerupse un moment zâmbetul molatic obișnuit. De altfel, cu tot acest insucces neobservat, căci nimeni nu-și închipuia că Pomponescu nu petrece și el împreună cu ceilalți la spiritul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vorbele lui Pomponescu n-aveau în strictul lor înțeles noțional nici o nuanță imperativă, nefiind obiceiul ministeriabilului de a comite inconveniențe sociale. Era o simplă meditație, care, dacă ar fi fost proferată în bună dispoziție, ar fi trecut drept o banală poantă de umor. Gulimănescu interpretă altfel întrebarea și interveni viguros: - Trebuie să-i spuie cineva neapărat! - Spune-i dumneata! propuse Hagienuș.Gulimănescu se recuză speriat: - Eu? Nici n-o cunosc personal pe doamna. Spuneți-idumneavoastră! Ca să scape de baroca misiune, Suflețel pară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împacă. În istorie se înfăptuiește și se progresează, în mahala totul este agitație și lumea stă pe loc. Istoria are propriul ei discurs, în care lucrurile se știu și se spun fără ambiguități, în timp ce în mahala domnește zvonul, bârfa și poanta. În istorie, spațiul public are solemnitate și poate genera "spirit obiectiv", în mahala, granița dintre public și privat se pierde și familiaritatea și bătutul pe burtă pot submina și "dezanșanta" cele mai sacre instituții ale statului. Când, într-o schiță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
I-am dat lui Cărtărescu în urmă cu 4-5 ani o carte pentru copii reeditată în Occident an de an, care s-a născut prin colaborarea dintre un scriitor și un grafician. O carte despre pitici (despre "gnomi"), a cărei poantă stătea în faptul că ființe imaginare erau tratate după regula realismului extrem. Era ca și cum copiii ar fi avut în programa școlară o materie numită "gnomologie": răspândirea piticilor pe glob (cartea se deschide cu o hartă plană a mapamondului, în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
glorificarea "codului" filozofie. Ceea ce înseamnă că nu mai știu de unde să te iau. Spui că ești liber de filozofie, în timp ce tragi după tine cu alură de ocnaș ghiuleaua Ființă și timp." Observația, având toate aparențele că este întemeiată, ratează însăși "poanta" cărții. Totul, aici, începe cu o boală pe care o numesc "prăbușirea sistemului de iluzii". Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu este, nu întîmplător, tocmai filozofia, așa după cum primele semne de recuperare și de reconstrucție a iluziei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
firul), și într-un glas întrebăm: "Dar cum e în Madagascar?" Vlad Zo clipește fericit că a reușit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam, spune "În Madagascar?", face o pauză lungă, ne zâmbește hâtru și își degustă poanta bâțâind din cap: "În Madagascar? Păi uite cum e în Madagascar..." Simțim că ne sufocăm de curiozitate. "În Madagascar, la trei ani o dată, toată lumea dezgroapă câte un schelet, dansează cu el o zi și pe urmă îl îngroapă la loc.
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
involuntar, din incapacitatea individului de a manevra sistemul limbii; într-o atare situație (cînd individul este manipulat de sistem sau clișeu) o afirmație serioasă a locutorului provoacă rîsul interlocutorilor, efect sancționat de altfel prin comentarii ca: "asta-i bună !", "ce poantă"' etc. Exemplul va fi "o perlă" didactică: după controlul caietelor, profesorul cere unui elev: Și acum lectura textului", la care elevul exclamă candid: "N-am știut că trebuie să aduc și lectura, o aduc data viitoare". În cele ce urmează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificației explicite: A1[a1(...)a2)]A2 Deși reprezentată în majoritatea covîrșitoare a cazurilor de microdialoguri, putem afirma că la nivelul macrostructural patternul este un model "polițist" care operează anumite selecții (omisiuni) în prezentarea factuală, pentru a produce efectul-surpriză reprezentat de "poantă". Freud (1905) relaționa această structură semantică omisivă cu o serie de constrîngeri semiotice: astfel ilaritatea, negată persoanei care prezintă gluma (un bun actor nu va rîde niciodată de propriul său banc) este obligatorie la interlocutor, care sancționînd prin rîs textul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
strategii de comunicare (gestuală, pro-xemică, paraverbală, intonațională etc.). 7.2. Convenție și deconstrucție Considerînd gluma un act discursiv, puternic determinat de context, de cunoașterea comună (shared knowledge, enciclopedie) și de abilități inferențiale (vor exista întotdeauna receptori insideri capabili să recunoască poanta și receptori outsideri cărora "nu le pică fisa"), vom încerca să analizăm parcursul interpretativ al glumei, jocurile și scenariile pe care ea le expune și/sau impune. Înțelegem prin convenție o constrîngere deontică sau regularitate de comportament (social, lingvistic) în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]