1,760 matches
-
mai încolo. Când atinse solul, se deschise o ușă și vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în încheiere, că ceea ce se va întâmpla aici, în această cameră, în momentul în care Enro percepe zona prezisă de Leej, din cealaltă galaxie, nu-mi este clar. După ce încheie acest rezumat, Enro ridică una din mâinile sale puternice și pocni din degete pentru a atrage atenția. - Poate că ar trebui să spun, zise el, că ceea ce se întâmplă când vizualizez imaginea aceea îndepărtată, este ca și cum aș vedea-o pe un ecran în fața mea sau dacă este vorba de o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mi se arată dom' Costea, și el în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig. Trăiesc la Crest și sunt cetățean al Yalartei. Am omorât un om că l-am pocnit cam tare și sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nici un motiv să facă dintr-o dată pe misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
este necesar el? Înțelegi, asta e un fond. Dacă se poate transfera "spiritul" meu în corpul altor oameni, de ce nu este transferat în cel al lui Enro? Cu Enro sub controlul meu, sunt sigur că voi opri războiul, uite-așa! Pocni din degete. - Este de o logică impecabilă, încheie el, încât nu pot să trag decât următoarele concluzi: noi vedem lucrurile sub un unghi incorect. Trebuie să fie alt răspuns, poate un răspuns mai mare decât războiul însuși... Rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
scrutîndu-l pe Lanark cu o privire serioasă care nu putea reține, totuși, o undă de umor. — îți amintești de mine? îl întrebă. — Nu. Doctorul arătă cu degetul spre un plasture de pe bărbie și-i spuse: Acum trei zile m-ai pocnit chiar aici. O, da, ai ieșit luptîndu-te. îmi cer scuze că n-am avut timp să te mai văd de atunci. Nu prea avem personal care să se ocupe de cazurile grave, iar cele disperate și cei aproape vindecați sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-și ștergea cu rîvnă ochelarii cu o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el. Ozenfat era la cîțiva pași, studiind o vioară. — Uite! strigă el, coarda do a pocnit. Și totuși, unii susțin că un Stradivarius n-are suflet. — Nu sînt expert în salamandre, dar vibrația aceea mi s-a părut anormal de puternică. — într-adevăr. în explozia asta mică au fost peste un milion de megatermi. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol... — Pericol? întrebă Thaw. — E ceva pericol. Dai cu ciocanul în ceva cînd tipii de lîngă tine încep să țipe. Te întrebi la cine urlă de data asta, și ei urlă și mai tare, iar asta te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de duritatea lui. Drummond aduse două trabuce. Le aprinseră și o porniră în pas de marș pe Sauchiehall Street, scoțînd fum ca niște hornuri. începu să rîdă violent, dar tuși violent în schimb. — Pentru Dumnezeu, nu inhala, Duncan! zise Drummond, pocnindu-l pe spate. — E un act de mare distincție să arăți ridicol alturi de un ins ca tine, Aitken. Ușa de la anexă era înțesată de lume care încerca să cumpere bilete sau să-i mituiască pe paznicii de la intrare. Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de vedere, dar și norocoasă. Ce crezi despre Janet? Nu o cunosc. — Seamănă cu Mona Lisa, dar are picioare mai frumoase. M-a invitat la ea în cameră aseară și mi-a zis că mă iubește. — O, Dumnezeule, spuse Thaw pocnindu-se peste frunte. I se părea o poartă ferecată și sudată. Drummond își întinse brațele și căscă. — Da, și eu m-am simțit jenat. Fetele care-ți spun că te iubesc se așteaptă în schimb la tot soiul de acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în semicerc, dar erau atîtea la fel! Căută o cabină telefonică să-i găsească adresa în cartea de telefon și descoperi una lîngă docuri. Dar, ținînd cartea în mînă, își dădu seama că nu-i știe numele de familie. Se pocni violent peste frunte de mai multe ori, apoi îl sună pe McAlpin, care zise: — Tatăl ei e profesorul Laidlaw, care predă biochimie la Gilmorehill. O să-ți caut adresa. Dar pari cam... înnebunit. Peste o jumătate de oră, Thaw sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șaptesprezece ani, și dacă Molly n-a vrut să se uite la mine, să nu crezi c-am stat fără gaură. Mă duc în Bath Street. De două, trei, patru ori pe săptămînă și nu prea mai are importanță. își pocni degetele. — Marjory e o fată drăguță. Rămîi cu ea, cu gaură sau fără. — Nu-i bună cu mine, zise Thaw de sub pături. — Recunosc, e deprimant. Recunosc că o gaură fără nimic pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
multe picioare, stătea nemișcată în fața lor. Avea picioarele strînse, într-un mănunchi și picioarele îndoite de parcă s-ar fi pregătit să sară. Lanark simți cum Rima îl apucă de umăr și șoptește: — Un păianjen. Scalpul i se strînse. Urechile îi pocneau. Se ridică și șopti: — Dă-mi lanterna. — N-am lanternă. Haide, să plecăm. Nu plec nicăieri cu chestiile alea în spatele meu. El respiră adînc și păși înainte. Corpul negru deveni un ciorchine de corpuri, fiecare cu un picior. — Rima, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de a începe. Suspendă greutatea. Pendulul se balansă la stînga cu un tic, apoi la dreapta, cu un tac. Cadranul ceasului se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați și se uitau prin el la parcarea întunecată. Afară se auzeau sirene, claxoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Știi chestiile alea! Contabil de patruzeci și trei de ani bogat, dar aproape chel, al cărui hobby e astronomia ar dori să cunoască o fată atrăgătoare cu un picior, nu neapărat inteligentă, care nu s-ar simți deranjată să-l pocnească și să-i ofere o perspectivă care să-i lege pe viață. Nu, asta nu-i suficient de bine. Lasă loc de prea multe accidente. Societatea are nevoie de mine, un ins între două vîrste, sensibil și de încredere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încheie, înălțând din umeri: ― Încă unul care n-a reușit integrarea non-A. Blayney avea ochii cenușii, Aceștia căpătară sclipiri de oțel în timp ce-l priveau pe Gosseyn. Întoarse capul către Crang și întrebă cu un ton scăzut: ― Pot să-l pocnesc, domnule Crang? ― Nu; doar nu te-a interesat tot ce-i trece prin minte. Blayney păru nemulțumit, dar Gosseyn nu mai zise nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o jur ― o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se uită la pilulă, apoi la Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul și încă unul, în total
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am cu tine ? Aproape uitasem că exiști...“. O vrabie s-a izbit de geam, voia să intre. A căzut dincolo, în afară. „Degeaba vrei să mă duci !...“ Iason (sau poate Maria) ridicase tonul. „Nu poți să uiți că v am pocnit atunci, pe tine și pe Zenobia aia a ta...“ „Pe ea las-o în pace.“ (Începuse să mă plictisească.) „Mai bine spune-mi de ce ai vrut să mă vezi și să terminăm...“ Iason (sau poate Maria) a tăcut o clipă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig. Trăiesc la Crest și sunt cetățean al Yalartei. Am omorât un om că l-am pocnit cam tare și sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici un motiv să facă dintr-o dată pe misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este necesar el? Înțelegi, asta e un fond. Dacă se poate transfera "spiritul" meu în corpul altor oameni, de ce nu este transferat în cel al lui Enro? Cu Enro sub controlul meu, sunt sigur că voi opri războiul, uite-așa! Pocni din degete. - Este de o logică impecabilă, încheie el, încât nu pot să trag decât următoarele concluzi: noi vedem lucrurile sub un unghi incorect. Trebuie să fie alt răspuns, poate un răspuns mai mare decât războiul însuși... Rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încheie, înălțând din umeri: ― Încă unul care n-a reușit integrarea non-A. Blayney avea ochii cenușii, Aceștia căpătară sclipiri de oțel în timp ce-l priveau pe Gosseyn. Întoarse capul către Crang și întrebă cu un ton scăzut: ― Pot să-l pocnesc, domnule Crang? ― Nu; doar nu te-a interesat tot ce-i trece prin minte. Blayney păru nemulțumit, dar Gosseyn nu mai zise nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]