3,799 matches
-
a se uita/a privi chiorâș/chiondorâș etc.); în plus, multe sunt popular-regionale sau/și, se pare, învechite. Privesc chiondorâș la asistentă (T. Mușatescu, De-a puia gaia) La fel de fericit s-a simțit pesemne Noica, în Maramureș, când o femeie, poftindu-l în casă printr-o ușă nefiresc de îngustă, i-a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș" (G. Liiceanu
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Eram În clasa a VII-a, la Liceul Industrial „Aurel Vlaicu” din Arad, când m-a arestat... Din ora de curs de la liceu m-au luat. A venit de la director omul de servici c-un bilețel: cutare, cutare, cutare să poftească la direcțiune, jos. Care au fost motivele arestării? Păi, că am fost o organizație rasistă... anticomunistă. Am fost captați așa, Într-o mișcare de tineret, cu orientare naționalist-religioasă... Cine făcea parte din lot? Viorel Gheorghiță era șeful de lot... El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe șanț la stradă... și a fost Întrebată de trei indivizi: „Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă?”. „Da, doarme.” Și, Încet, au pătruns În casă și când m-am trezit erau deja În jurul patului. M-au sculat și m-au poftit să dau o declarație... Ei Încă nici nu erau organizați ca Securitate, că atunci se organizau, În perioada aia... Și m-au dus În curtea unei farmacii... Era o căsuță, În care m-a ținut În arest... o zi, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai era unul. „Cine este de servici?” „Eu.” „Cine...?” „Eu!” A venit și colegul meu și a spus că el este de servici și s-a mai solidarizat cu noi Încă un coleg, Șerban, fost plutonier-major de marină, din Măcin. „Poftiți afară!” Ne-au scos afară, am trecut prin curte, ne-au băgat Într-o altă curte, au venit meseriașii, deținuți de drept comun, cu ciocanele, cu lanțuri pentru picioare... și, pentru prima dată, am văzut atunci instrumentele de nituire: era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
legale În formă, dar subversive În conținut... Și cum s-a desfășurat arestarea? Dimineața, În ziua de 28 iunie 1957, Într-o vineri, m-au Închis. M-a așteptat la gară cu o Pobedă un securist, care mi-a spus: „Poftiți În mașină”. A urmat percheziția acasă... Cu trei săptămâni mai Înainte Îi arestaseră pe niște prieteni, trei avocați și-un procuror... Motivul a fost că eu mă ocupam de Tribunalul Militar foarte intens și-apăram pe cei care erau Împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru a ține sub observație casa. În cele din urmă a coborât din mașină și a venit iar la ușă: Dacă nu ieșiți imediat din casă, vă scot cu miliția, a spus furios din cale afară. Încercarea de a-l pofti și pe el la semințe, la cafea și la un pahar cu vin a eșuat. Cu greu s-a calmat și l-am convins să nu ne spună la șefii cei mari. Cum între funcția de instructor și de codoș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni liberi, puternici. Eu eram o intrusă, o venetică, un vierme ce mai trăia doar din mila lor. Stai acolo, mi a spus cu glas ridicat și m-a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m-a poftit să iau loc în față și nu mi-a adresat nici măcar un salut de politețe. Drumul mi s-a părut nesfârșit și mă simțeam stingheră și neliniștită. Ajunsă la comună, atent supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o figură hotărâtă, dar blândă de om simplu. Îl văzusem de câteva ori în prezidiu la instruirile lunare de la Comitetul Județean. Fața lui semăna cu o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într unul din cele două fotolii uriașe în care am dispărut aproape complet. Ești tare mărunțică, mi-a spus cu glas blând și plin de înțelegere. Trebuie să te impui prin alte mijloace, deoarece fizicul nu te
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zece, în curtea primăriei erau cam douăzeci de bărbați și câteva femei care mă priveau zâmbind ciudat. Preoteasa de la Ghiduleasa, care era și ea printre cei convocați, îmi zâmbea slugarnic. „Ce-o fi cu ăștia?”, m-am întrebat în gând. Poftiți în birou. I-am invitat, neștiind însă ce le voi spune. Toți odată?, am fost întrebată de un țăran vânjos cu buza de jos despicată, care tocmai aflasem că este fratele secretarului primăriei. Toți, că doar nu v oi chema
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sală au izbucnit în râs și m-au privit ciudat. După terminarea instruirii, în timp ce mă îndreptam spre ieșire împreună cu alți colegi, o secretară m-a oprit, spunându-mi: Dumneavoastră sunteți primărița de la comuna Fundoaia? Da, eu sunt! Vă rog să poftiți în birou la tovarășul secretar Țăpoi. Încăperea în care lucra secretarul cu probleme organizatorice era imensă, luminoasă și foarte curată. Biroul din lemn de stejar masiv era recondiționat dintr-o mobilă boierească. Sub sticla groasă de cristal era pluș vișiniu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vorbeați despre arme. Scrie când și prin cine ți-a trimis arma. Discuția devenise absurdă și insuportabilă. M-am ridicat de pe scaun și furioasă i-am strigat: Deocamdată, aici, eu reprezint puterea! Nu știu cu ce ați venit, dar vă poftesc să plecați din biroul meu și din comună. Voi suna la primul secretar și voi cere să mă primească pentru a sta de vorbă cu dumnealui. Îi voi povesti și cum zăceați în șanț, beat, în dimineața aceea, la intersecția
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cedau, Își dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se grăbi să coboare spre corpul de gardă. - Doar nu ești gelos pentru curva dumitale, nu-i așa? O poți găsi când poftești, la „Paradisul”! rânji omul, ținându-se prudent la o oarecare distanță. Unde am găsit-o și eu! Dante strânse din pumni și Își reluă drumul. - Lapo, numai ironia destinului a voit să ne pomenim că Împărțim aceeași autoritate. Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poată vedea la față. - De ce mă insulți, priorule? Eu Îi ajut pe oamenii buni din Florența. Va fi un rug pentru eretici, la turnul familiei Cavalcanti. Iar lemnele mele sunt uscățele, numai bune ca să scoată fum alb. - Pe cine ai pofti să arzi, cotoroanțo? Vezi-ți mai bine de sufletul tău! - Ba să-ți vezi de sufletul dumitale! Îi replică ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea zice cu drept cuvânt că sunt ale noastre și nu străine. Văd că vă înțelegeți cu toții ca să avem școale confesionale sau bisericești. Văd că cunoașteți că numai ele ne sunt de folos. Acum nu ne rămâne alta decât să poftim pe comitetul ce se va alege ca în adresa ce se va face cătră minister să, se scrie și această, dorință a noastră, adică că poporul nostru drept - credincios dorește și voiește a avea ca până acum școale confesionale sau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
transilvan și pe la ministeriu. În ministerul de culte - cel mai însemnat pentru noi - aveam chiar un secretar de stat. Astăzi nu mai este nici chiar un concipist măcar, toți sunt parte demisionați, parte pensionați în etatea cea mai viguroasă. Cine poftește putem servi și cu numele. comiți resp. capitani supremi aveam în Arad, Caraș, Cetatea de Piatră, Zarand, Făgăraș, Năsăud, Alba superioară și Doboca, astăzi "cu deosebire" de aceștia în țara întreagă nici unul nu mai avem. La înaltele curți judecătorești, parte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu manufacturi străine, - dar aicea se mărginea totul și așa ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene nici când, și de la care, chiar când îi poftești, știu a se sustrage, făcîndu-se sudiți austriecești, deși sânt născuți în România din supuși rusești și n-au văzut Austria cu ochii. C-un cuvânt evreul nu merită drepturi nicăiri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene nici când, și de la care, chiar când îi poftești, știu a se sustrage, făcîndu-se sudiți austriecești, deși sânt născuți în România din supuși rusești și n-au văzut Austria cu ochii. C-un cuvânt evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu muncește; iar traficul și scumpirea artificială
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
graniță și că banda au rupt-o după aceea de fugă. "Egyetertes" spune că niște tineri unguri s-ar fi rămășit că vreo câțiva din d-nialor, ivindu-se la margine, or să puie în spaimă România întreagă. Vorbă să fie! Poftească numai și vor vedea atuncea de ce soi este spaima noastră. Nu știm zău dacă vreunul din "sperietori" s-ar întoarce neciuruit în fericita Ungarie. Nouă ni se pare că "Romînul" dă o prea mare importanță focului de paie din Ungaria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noțiune și reprezentațiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai pentru că ne sânt foarte indiferente ideile d-sale filozofice. După noi orice reprezentare comună e abstracție, orice abstracție noțiune, orice noțiune cuprinde esența sau, daca poftește, chintesența lucrurilor. Daca d-nia lui confundă așa-numita "phantasma" cu reprezentarea comună nu e vina noastră, dar pentru a-l lămuri nu vom pierde nici timp, nici tipari. Noțiunea cuprinde dar într-adevăr esența lucrurilor ce s-au prezentat conștiinței
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
apoi către o rulotă parcată în apropiere. Ea bătu cu degetul în geam, dar nu-i răspunse nimeni. Se agăță apoi disperată de ușa care cedă sub loviturile pumnilor ei. Manevra totul în așa fel încât să mă prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar fi fost proprietara. În câteva secunde, era deja goală și începea să mă dezbrace. Am închis ochii și am lăsat-o în pace. Mâinile ei alunecau peste trupul meu,s e juca cu bărbăția mea, o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja de la Tokyo. — Și apoi... din sufragerie se vede o priveliște minunată, mai spuse unchiul Wada, conducându-ne în încăpere și poftindu-ne să luăm loc. Era trei după-amiaza și razele soarelui de iarnă luminau, ușor, gazonul. La capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu mic înconjurat de pruni și, dincolo de grădină, o livadă de mandarini. Se mai vedeau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de bani. Dacă n-o să-i am... În somn, o moarte naturală! (rând liberă Am ajuns să am datorii de aproape o mie de yeni la farmacie. Azi am adus, pe furiș, un funcționar de la muntele de pietate. L-am poftit în camera mea. — Este ceva pe-aici care să merite amanetat? Dacă da, te rog. Am nevoie urgentă de bani. După ce-a aruncat câteva priviri prin cameră, a avut neobrăzarea să-mi spună: — De ce nu te lași păgubaș? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă. În timp ce mă luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și a adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
colecționa de acum încolo dar privesc peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Maimuța era baza multor discuții între noi. Sus pe bufet, pe carpeta turcească, se aflau doamne-ferește, doamne-ajută și doamne-alină, o triadă mai mică de divinități ale casei. Avantajul zeităților mai neînsemnate este că le poți lua numele în van cum poftești. „Liniște în instanță, maimuța vrea să glăsuiască; hai, vorbește, maimuță.“ „Maimuța și bambusul se jucau în iarbă...“ Totuși maimuțele aveau multă putere și erau pe deasupra și grozave și erau și critici sociali profunzi atunci când bătrâna - asemeni unui lama uriaș - căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]