3,259 matches
-
sentimental mărunt, și față de clișeele realismului socialist. Psihologia lor pare ciudată nu pentru că nu ar corespunde realității, ci pentru că se află în răspăr cu psihologiile convenționale, prefabricate, simplist previzibile, acreditate de modalități literare artificioase sau desuete. În subtext, suceala afirmă polemic ostilitatea prozatorului față de credința că viața poate fi investigată literar după șabloane și de aceea aceste personaje, care „își confecționează o mască de excentricitate și regizează în fiecare moment spectacole pitorești” (Gabriel Dimisianu), sunt vii, autentice, plăsmuiri ale unui realism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
nu numai în tonalitatea stilistică specifică, ci și în pragmatica internă a spațiului ficțional: personajele acționează nu atât ca răspuns la somațiile realului (care reconstituie cotidianul cel mai banal al existenței sătești), ci în bună parte prin reacție, de regulă polemică, la tezaurul paremiologic obștesc. Ele caută fie să-și potrivească experiența individuală după proverbele în circulație, fie, dimpotrivă, să contrazică proverbele prin dovada vizibilă a experienței neconforme cu sentințele populare. E vorba aici de mai mult decât „comedia limbajului”, demersul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Spionul prusian de V. Valmont, iar din poezia franceză transpune G. Dem. Teodorescu (V. Hugo, André Chénier, Alphonse de Lamartine și Alfred de Musset). Revista are o rubrică de bibliografie susținută de Laurian, cuprinzând scurte prezentări de cărți sau notițe polemice, de obicei antijunimiste. Un N. F. Bădescu recenzează romanul Fulga de Gr. H. Grandea, iar Anghel Demetriescu scrie despre o dramă a lui Antonin Roques, Constantin Brâncoveanu. G. Dem. Teodorescu publică un studiu despre literatura latină și altul despre André
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
C. - unele teme din romantismul iberic. Cea mai importantă lucrare de sinteză istorico-literară din această etapă este însă Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui, apărută în 1943, studiu literar ce a provocat din partea lui D. Caracostea o neașteptată replică polemică și care a fost și continuă să fie considerat de unii cercetători avizați drept un demers istoriografic comandat de Ion Petrovici (atunci ministrul Instrucțiunii Publice), nemulțumit de modul în care G. Călinescu privise contribuțiile literare ale acestuia în Istoria literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
punctului de vedere al autorului, fiindcă în 1964, când apărea Principios de literatura comparada, altfel se organizau teoretic demersurile comparatiste, teoria influențelor fiind nu numai părăsită, dar și dezavuată critic. C. rămâne însă cantonat într-o perspectivă descriptivistă, evitând dezbaterea polemică sau emiterea punctului de vedere personal. În afara unor lucrări de filologie comparată sau a unor abordări tematiste explorând sfera literară hispanică sau cea franceză și scrise în spaniolă sau în franceză precum Estudios de literatura espanola y comparada (1954), L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
istoristă care s-a configurat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
până la Nichita Stănescu. Poetul s-a văzut silit, tocmai fiindcă a întrezărit primejdia reducerii poeziei la artă a cuvântului (îndemnat, în adâncuri, de același Eminescu), să răstoarne paradigma mallarmeană. În Matematica poetică, răspunzându-i parcă lui Mallarmé, Nichita Stănescu zice polemic: "Matematica s-o fi scriind cu cifre / dar poezia nu se scrie cu cuvinte". Dar cu ce se scrie? Răspunsul este binecunoscut: cu necuvinte. Pare o găselniță de ordin sofistic. Opinia s-a și exprimat. Însă poetul e consecvent până la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
versuri, nuvele și romane, cu publicistică pe cele mai variate teme, cu articole de critică și istorie literară. Beletristica primilor ani se caracterizează printr-o juvenilă înflăcărare romantică, temele fiind alese cu deosebire din istorie. Este o literatură tendențioasă, uneori polemică, și din această cauză cu evidente exagerări, de multe ori nerealizată artistic, apropiată câteodată, sub aspectul formei, de creația populară. Cu timpul, sub influența ideilor junimiste, dar și prin contactul cu viața artistică de peste munți, Vulcan devine mai exigent, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
târziu, în 1899, publicația îi închină un cuprinzător număr omagial. Contribuția F. este meritorie și în sectorul criticii literare. Primul critic al revistei este, fără îndoială, însuși Iosif Vulcan. El imprimă, de altfel, contribuțiilor critice (note bibliografice și recenzii, articole polemice și cronici literare) un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o anume predilecție pentru retorism, cu o eleganță a argumentării, dar și cu izbucniri polemice. În această manieră vor scrie și Aron Densușianu, ale cărui violențe aveau să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
Iosif Vulcan. El imprimă, de altfel, contribuțiilor critice (note bibliografice și recenzii, articole polemice și cronici literare) un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o anume predilecție pentru retorism, cu o eleganță a argumentării, dar și cu izbucniri polemice. În această manieră vor scrie și Aron Densușianu, ale cărui violențe aveau să-i aducă multe inimiciții, și M. Strajanu, iar mai târziu, I.V. Barcianu, Iosif Blaga și Al. Ciura. O notă nouă, mai îndrăzneață, mai modernă, aduc Ilarie Chendi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
al aceleia a lui Proust, Valéry, Francis Jammes sau Knut Hamsun. Rigoarea unor demonstrații, relativizată de un zâmbet complice, plăcerea de a ridica obstacole și de a le escalada, ascunzând cu discreție dificultățile, interesul pentru controversa lipsită de accente inferior polemice sunt trăsături distinctive ale scrisului său. Se adaugă cutezanța - justificată de preocupările filosofice - de a se avânta în speculații dintre cele mai abstracte, ceea ce îl apropie oarecum de Paul Zarifopol, mentor al propriei adolescențe. G. este însă, spre deosebire de criticul de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
nt�i pentru c?, la noi, majoritatea arhitec?i-lor conținu? s? �mp?rt??easc? ideologia modernist?, refuz�nd, nu o dat? cu iritare, s? accepte c? arhitectura este, �nainte de toate, o art?. Cartea �n discu?ie este o polemic? �mplinit? cu acest punct de vedere desuet. �ntr-adev?r, concep�nd lucrarea că o istorie a arhitecturii europene din Evul Mediu ?i p�n? �n prezent, autorul prezint? acest domeniu urm�nd succesiunea stilurilor din artele plastice �n intervalul istoric
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
pentru eclectismul s?u virtuos, Fonthill Abbey (1796-1817), o imens? cas? de ?ar? �n form? de m?n?știre gotic?, �n parte ruinat?. �n primele decenii ale secolului al XIX-lea, acest pitoresc al exotismului medieval face loc unui neogotic polemic, hoț?r�ț s? contrabalanseze tulbur?rile aduse de dezvoltarea masiv? a industriei �n economie, �n condi?iile de munc?, �n raporturile sociale, �n atitudinile culturale ?i mai ales �n peisajul urban. A. W. N. Pugin (1812-1842) are probabil ac
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
din 1861, de un discipol al lui Ruskin, W. Morris (1834-1896). �n 1888, constituirea societ??îi Arts and Crafts Exhibition Society d? un ecou internă?io-nal acestui curent. Produc?ia de mobile, ?es?turi, covoare, vitralii este artizanal? din voin?? polemic? ?i se inspir? din modelele medievale. Morris credea �n vremea aceea c? socialismul va elimina mecanizarea muncii �n profitul unor grupuri restr�nse care produc �ntr-o manier? artizanal?. Dar, �n jurul lui 1900, mi?carea Arts and Crafts propune �n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
lyoneze (abatoarele de la Mouche, 1909; spitalul de la Grange blanche, 1915; cartierul Statele Unite, 1924) elemente ale acestei cet??i utopice, dar aceasta va servi mai ales că baz? teoriilor urbanismului func?ionalist. Aceast? modernitate radical? ?i militant? ia o �ntor-s?tur? polemic? cu Ornement et crime (Viena, 1908) de A. Loos (1870-1933), lucrare inspirat? de op?iunile lui O. Wagner ?i ale americanului L. Sullivan (Ornament în Architecture, 1892). Consider�nd ornamentul că un fel de arierare cultural?, Loos �?i fondeaz? proiectul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
nfrunt? tendin?ele �idealiste� ?i �productiviste� ale constructivismului, p�n? �n 1930, c�nd stalinismul impune realismul socialist. �ntre toate focarele modernit??îi, ideile, operele ?i oamenii ?es o re?ea internă?ional? de schimburi ?i de confrunt?ri, uneori polemice, ca urmare a varia?iilor de apreciere a conceptelor fondatoare ?i a angajamentelor politice ale oamenilor ?i ale statelor. Pentru a �nt?ri aceste leg?turi, arhitec?i din opt ??ri europene fondeaz?, �n 1928, Congresele Internă?ionale de Arhitectur
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în 1907 I. L. Caragiale, pentru care gazeta întreține un adevărat cult, vizitează redacția și are, de la Berlin, un schimb de scrisori cu A. Steuerman-Rodion și C. Blumenfeld. Scrisorile dau naștere unei discuții cu ecou în mediile intelectuale, când amicală, când polemică, referitoare la fabulele cu sensuri politice ale lui Caragiale. Spre sfârșitul anului el va mai colabora cu două „cronici”, iar în martie 1911, cu articolele Diplomație subțire și Sărbători mâhnite. La începutul anului următor, când scriitorul împlinea șaizeci de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
sub titlul America și americanii. Sectorul de cronici și recenzii este acoperit de Eugen Relgis, I. Bunescu, I. Gruia, Victor Iliu, de Ion Pas (care mai semnează P. Ioanid, Ion Plugaru) ș.a. Sandu Eliad și Em. Rază sunt autorii textului polemic Pentru un renegat: Panait Istrati (2/1935), Const. Graur se ocupă de I. L. Caragiale, iar Lothar Rădăceanu scrie împotriva lui Aron Cotruș. Scriitorii străini cărora revista le acordă interes și spațiu sunt Heinrich Heine, Romain Rolland, Heinrich Mann, André Gide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289472_a_290801]
-
ce făptuiește; fascinația și refuzul măștii; căutarea unei unio mystica cu esența spre care poezia poate fi o cale. În analiza oricărui poem al lui D. sunt importante situarea lui într-un anume context cultural, semnificația de ansamblu (adesea subtil polemică) și semnificația metaforelor parțiale, care pot fi subordonate sensului global sau îl pot submina. Analiza vers cu vers și imagine cu imagine se impune întotdeauna. Descriptivul este mereu subordonat alegoricului și, în multe cazuri, se încarcă de semnificații simbolice. Adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
redactor), „Universul”, „Universul literar” ș.a. Cu începere din 1928, este secretar general de redacție la „Dreptatea”, oficiosul Partidului Național Țărănesc. În noiembrie 1911 devine membru, iar un timp va fi și secretar al Societății Scriitorilor Români. Un șir de note polemice intitulate Opera d-lui Ilarie Chendi (1906), unele apărute inițial în „Epoca”, sunt strânse de S. într-o broșură care a stârnit multe discuții. Cu o dezinvoltură pe care o poate explica doar tinerețea autorului, se expun aici păreri despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
tinerețea autorului, se expun aici păreri despre rosturile criticii și, mai ales, despre menirea criticului, lectura atentă a operei lui Hippolyte Taine, Jules Lemaître sau Émile Faguet făcându-se simțită în fiece pagină. Dar scopul real al scrierii este unul polemic, iar ținta o constituie activitatea publicistică a lui Ilarie Chendi, judecată în termeni frecvent inadecvați, nedrepți. Următoarea carte, tipărită după un lung răstimp sub titlul Între rețele (1919), adună în paginile ei impresii din război. Vor urma culegerea de portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
participă, alături de colegul său C. Ș. Făgețel și de N. Bănescu, la întemeierea, în decembrie 1905, la Craiova, a revistei „Ramuri”, al cărui text-program îl scrie. Aici va publica articole de directivă, comentarii, cronici literare și dramatice, recenzii, numeroase note polemice, dar și câteva proze scurte, amintiri, note de călătorie, precum și traduceri, îndeosebi din literatura italiană, iscălind inițial Dem. Gh. Thomescu, apoi și cu pseudonime: Dinu Vultur, Corneliu Vultur, Claudiu Vifor, Brumărel, cronicar, Tonans ș.a. Mai colaborează acum și la alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
-o în paginile „Tribunei”, fiind ani de zile cronicarul ei literar și responsabilul sectorului de critică literară. A mai colaborat la „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, la perioadice clujene îndeosebi, fiind rareori întâlnit în alte reviste, față de care avea o atitudine adesea polemică, generată de un excesiv orgoliu local (într-o vreme în care „Tribuna” era o revistă de prestigiu național). Intenția declarată a lui O. în anii ’70 a fost de a crea la Cluj, pe lângă revista „Tribuna”, o școală de critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
un evanghelist povestește un eveniment personal la persoana a treia sunt șanse să nu fie el autorul; 6. Apariția aceluiași verset în două contexte diferite este semn că autorii au lucrat asupra textului; 7. Contextul istoric determină sensul unui verset polemic. Din aceste reguli se poate deduce care e corpusul de texte și care e partea sacră valabilă din Noul Testament. Este vorba despre: Marcu 1,1, Prologul Evangheliei după Ioan, predicile lui Iisus din Evanghelia după Matei, crucificarea după Luca și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de George Panu, care își publică aici, în foiletoane, începând cu numărul 4/1901, seria Amintiri de la Junimea din Iași. De altfel, tonul acestor texte, ca și atitudinea implicită a celorlalte intervenții vor stârni interesul cititorilor, atrași atât de stilul polemic, cât și de noutatea punctelor de vedere exprimate. Încă din Precuvântare George Panu afirmă: „Ceea ce m-a decis ca să scot această mică revistă este că simțesc necesitatea de a avea un organ ca să-mi exprime părerile... scurt și cuprinzător”. Pe lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]