1,123 matches
-
ulterior în Micul Testament, precum „Balada femeilor din Paris” (Ballade des femmes de Paris) sau, „Romanul Vânturilor Dracului” (Roman du Pet-au-diable) pomenit în Micul Testament (857 s.) și lăsat ca moștenire lui Guillaume Villon, (atât acest roman, cât și o pomenită bibliotecă, au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a apela la grațiile și serviciile damelor de proaste moravuri (ca în "La Ballade de la Grosse Margot"), Villon s-a îndrăgostit - dragoste pură și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
avea să se transforme într-un lup și să-l omoare pe Narvi. Soția lui este Sigyn, cea care i-a fost loială chiar și după ce Loki a fost pedepsit pentru moartea lui Baldur. Zeul a fost legat în peștera pomenita mai sus cu intestinele lui Narvi iar deasupra capului lui a fost pus un șarpe care scuipa venin. Sigyn culegea cu o cupă veninul șarpelui pentru a nu suferi soțul ei, însă când mergea să golească cupă, otravă curgea pe
Loki () [Corola-website/Science/299542_a_300871]
-
medievală va parcurge, în diferite moduri, un efort similar. Eliminarea pasiunilor este pasul necesar în vederea pregătirii intelectului pentru înțelegerea problemelor restante. Adevărurile cunoscute de Boethius sunt încă incomplete, deficiență care atrage după sine necesitatea desăvârșirii lor, nu însă înainte de finalizarea pomenitei „purificări” a intelectului de pasiuni. Cartea a II-a a Consolării... va fi prin urmare abia „trecerea” spre discuția finală, filosofică, numită de Filosofie „leacul cel tare”. Până acolo însă este nevoie de purificare, de „leacul cel slab”, constând într-
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
iar un act sârbesc din 1349 menționează statul dintre Carpați și Dunăre sub numele de „țara lui Basarabă”. Cronicile ulterioare (secolele XIV-XV) scrise țările din zonă vor perpetua asocierea Basarabia = Țara Românească, acest fapt nefiind unic în acea vreme (erau pomenite țări precum „terra Vatacii”, „terra Assani”, „terra Lytua”, „terra Szeneslai”, „terra Dobroticii”, „terra Bogdani” etc.). Ulterior, numele de Basarabia a fost restrâns la teritoriul din nordul gurilor Dunării (cunoscut și ca zona „dinspre părțile tătărăști” sau „Bugeac”), iar în 1812
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Aemilianus. Acesta i-a sprijinit pe Macriani, dar a fost rapid eliminat de un general de-al lui Gallienus. În locul său a venit un alt uzurpator, Memor, care a fost executat un an mai târziu. Au mai existat alți uzurpatori, pomeniți doar de "Historia Augusta", despre care se crede că au fost inventați: Trebellianus (în Isauria), Celsus, Saturninus. Sub presiunea evenimentelor, impune o serie de reforme: crearea unui corp nobil de intervenție de cavalerie grea, înlăturarea reprezentanților ordinului senatorial de la conducerea
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
aceștia se păstrează în opera geografică a lui Strabon. Ptolemeu enumeră mai multe neamuri printre care și piengeții pe care ii plasează "lângă muntele Carpatos". Singii sunt localizați de V. Pârvan pe cursul inferior al Mureșului, unde era localitatea Singidava, pomenita de Ptolemeu și identificată cu o dava. Harpii sunt neamuri de origine traco-getică ce au locuit la nord de Gurile Dunării, în zona dintre Prut și Nistru. Terizii sunt un neam traco-getic pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos și apoi
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de stavropighie de către Patriarhia constantinopolitană. O. Pecican crede că la originile legendei culte se află o tradiție orală circulantă atât la sudul, cât și la nordul Dunării. Originea venețiană a fraților Roman și Vlahata trimite la originile italice ale românilor, pomenite încă în corespondența țarului vlahilor și al bulgarilor Ioniță Caloian cu papa Inocențiu al III-lea (1204). Mențiunea germană din "Nibelungenlied" a unui "duce Ramunc din Țara Vlahă" (circa 1215 - 1220), și apoi cea a ducilor "Roman și Aloha" de către
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
Trei Auguști și Cinci Împărați (Sănhuáng wǔdì - San-huang wu-ti) au fost suveranii mitologici ai Chinei în perioada cuprinsă între 2850 î.e.c. și 2205 î.e.c., adică timpul imediat premergător dinastiei Xia, prima dinastie atestată istoric. Cei Trei Auguști, deseori pomeniți și cu numele de cei Trei Suverani, erau semizei sau regi-zei care foloseau puterile lor magice în favoarea propriului lor popor, a cărei viață o îmbunătățeau. Datorită virtuții și puterilor lor supranaturale au viețuit incredibil de mult și au guvernat într-
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
juca această pereche în favoarea sa. Alt tip de membrii yakuza este constituit din așa-numiții “gurentai”, aceștia din urmă au dat însă naștere fenomenului “boryokudan” (grupuri instigatoare la violență). Apartenența lor la tradiționalele grupări yakuza este foarte discutabilă. Însă merită pomenite, deoarece o mare parte dintre aceste grupuri au devenit “uyoku” (ultranaționaliști). Cel mai faimos grup postbelic este “Kokuryūkai” (Societatea Dragonului Negru). Structura adoptată în grupările japoneze yakuza se bazează, încă de timpuriu, pe sistemul tradițional ierarhic “oyabun-kobun” (părinte-copil). Sistemul este
Yakuza () [Corola-website/Science/308552_a_309881]
-
acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveștilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuși), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniți, dar și moștenitor, sau împroprietărit de Neagoe Basarab cu satul Viișoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către mănăstirea Cutlumus, moșie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată și obținută de urmașii banilor din Coiani ca drepte ocine
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
al VII-lea. Astăzi aceste comunități sunt foarte mult micșorate, ca întreaga populație creștină arabă din Palestina,în urma consecințelor războiului israelo-arab din 1948 - 1949 și prin emigrații suplimentare ulterioare. Sub stăpânirea bizantină Yaffa a făcut parte din provincia Palaestina Prima , pomenită fiind ca port însemnat de către Chiril de Alexandria. Din secolul al V-lea e.n., a fost numit și la Yaffa un episcop . Doi din episcopii care au funcționat la Yaffa , Fidus (431 i.e.n.) și Elias (536 î.e.n.) au participat la
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
evreu, Ițhak fiul lui Beniamin Șor. Printre medicii lui Ștefan cel Mare era și un medic evreu . La București, în jurul anilor 1550, este pomenit un grup de evrei condus de David Ibn Usa, probabil liderul religios al comunității; mai sunt pomeniți Isac Rufus și Habib Amato, care aveau prăvălii în București, cei doi fiind prădați de o slugă, Iuda Gerson, care a murit, aparent prin spânzurare; la cercetarea împrejurărilor morții sale au mai participat alți patru evrei . David Ibn Usa se
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
toromiro din aceste grădini își au originea în semințele culese de către exploratorul Thor Heyerdhal în anii 60 ai secolului trecut. În prezent se derulează un proiect de reîmpădurire a insulei cu toromiro plecând chiar de la acești arbori din grădinile botanice pomenite. Odată ce palmierii și toromiro au dispărut, ploile și-au redus mult volumul ca urmare a reducerii umezelii din sol și din aer. După ce insula a fost folosită ca să hrănească mii de oi timp de aproape o sută de ani, pe la mijlocul
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
în cursul râului Șovăț. Orașul Falești este împarțit in 3 localitați componente:Centrul(10.191 locuitori), Gara Feroviara(4.514 locuitori) și Fabrica de Zahar(2.021 locuitori). Istoria orașului Fălești începe pe vremea voievodatului Moldovei. Anume, localitatea Fălești este pomenită pentru prima dată într-un document din 1429 când domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun confirmă unui vornic dreptul de a stăpâni un șir de sate printre care și Făleștii. Toponimul provine din cuvântul "Fală", însemnând în Evul Mediu "slavă". Un
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe dintre acestea (vreo 255 de citate) fie direct fie indirect. În această secțiune, Eusebiu menționează numele ereticilor și - în
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
răposaților părinților și strămoșilor miei, căt și a fiilor și ourmașilor miei și a săracilor lăcuitori din satul acesta, rugând pre toți cei ce vor ceti și vor întra în biserica aceasta să roage pre D(u)mnezeu pentru măntuirea pomeniților și săi erte, anul 1807, mai 14”". În anul 1821, pe aici au trecut turcii în drumul spre mănăstirile Slatina și Secu, unde se refugiaseră eteriștii. Turcii au împuns ochii sfinților din icoanele împărătești aflate pe catapeteasmă, urme care se
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
ținând biserica în mâini. În pronaos pe peretele nordic se afla pictat portretul ctitorului, iar pe peretele sudic portretul mamei sale. Sub aceste portrete se aflau inscripții în limba greacă. Astfel, sub portretul domnitorului se afla următoarea inscripție: "În veci pomenitul Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
aflau inscripții în limba greacă. Astfel, sub portretul domnitorului se afla următoarea inscripție: "În veci pomenitul Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta monahia". Călătorul Paul din Alep menționează că exista în biserică un portret al ctitorului, pictat călare pe un cal alb. După cum spune tradiția, în momentul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Ștefan și Constantin a început această biserică de la ultimele temelii în numele Prea Cuvioasei Parascheva, în anul 7050. Dar neajungând până la sfârșit a adormit întru Domnul cu somnul cel lung așteptând învierea de obște. Veșnica lui pomenire. După sfârșitul lui, pururea pomenitul și iubitul fiu al său ... din mila lui Dumnezeu luând sceptrul și scaunul și cu iubitoarea de Hristos maica sa Elena și cu preaiubiții săi frați Ștefan și Constantin a zidit și terminat întru pomenirea sa și a părinților săi
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
întrupare Domnului Leatu 1697"” . În data de 23 martie 1745, locuitorilor satelor Totoreni, Tărcăița, Mierag și Băleni li se aprobă două măji de fier "pentru șindrilit și podit", fapt ce ne arată ca la aceea dată locuitorii satelor mai sus pomenite foloseau o singură biserică, cea din Totoreni. În urma vizitei canonice a episcopului Meletie Covaci efectuată în anul 1752 se întocmește unul dintre cele mai importante și cuprinzătoare rapoarte cu privire la situația bisericilor din districtele Beiuș, Beliu și Vașcău. Potrivit acestui raport
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
așa fel încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga țară a Severinului amintită mai sus, și din cnezatele numite mai sus, să o păstrăm pe seama noastră și a urmașilor noștri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră, rămânând totuși neatinse cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor pe care știe că le au, lăsând
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
2008 participa la o serata de poezie româno-italiană găzduită de Accademia di România în Romă, prilej cu care au fost lansate în prezența unui numeros public, a ministrului consilier, italienistul Mihail Banciu de la Ambasada României și a directoarei adjuncte a pomenitei Academii, Daniela Crăsnaru, trei antologii poetice, două bilingve, George Bacovia. "Plumb. Versuri. Piombo. Verși", Marino Piazzolla. "I fiori del dolore. Florile durerii", si Mihai Eminescu. "Iperione. Poesie scelte", toate trei volume apărute în anul 2008 la Fermenți Editrice din Romă
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
În plus, unii istorici sunt de părere că la începutul domniei lui Radu I Banatul de Severin (cu tot cu mănăstirea Vodița, deci) se afla în mâinile ungurilor. În documentele lui Dan I și cele timpurii semnate de Mircea cel Bătrân este pomenită doar Tismana, iar din vechile ei danii de la Vladislav Vlaicu lipsesc „gălețile de grâu de la satul lui Costea”. Acestea vor reapărea după ce Mircea își extinde controlul asupra Banatului de Severin. Așadar, Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
împăratul putea și trebuia să-și dea toată silința pentru a-și convinge clerul și poporul că prețul ajutorului concret din partea creștinătății apusene era acceptarea fără echivoc a unirii de la Florența. Patriarhul Grigorie trebuia repus în drepturi, iar numele papei, pomenit cum se cuvineîn bisericile grecești. Grecii care nu puteau fi convinși să accepte acești termeni trebuiau trimiși la Roma pentru o cură de reeducare. Solul împăratului, Andronic Leontaris, și-a încheiat misiunea trecând pe la Alfons al V-lea al Neapolelui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
(în , în , în traducere „Sfântă Agață”, alternativ "Szászágota", „Agață Săseasca” sau "Ágota", „Agață”) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]