1,123 matches
-
opoziția lui Habermas în ceea ce privește teza nivelării diferenței de gen dintre filosofie și literatură), instalarea criticii autoreferențiale, ce conduce la desființarea interpretărilor concurente și a failibilismului, inexistența diferențelor și a contradicțiilor și chiar a nediferențierii rezultatelor discursurilor avute în vedere (sunt pomenite, de pildă, dialectica negativă, genealogia și deconstrucția). Chiar dacă acceptă o parte dintre criticile postmodernilor, Habermas preferă să reconstruiască tezele modernității și nu să le respingă în totalitate; în această direcție, pune bazele unei concepții alternative a raționalității, "raționalitatea comunicativă", bazată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este muzicalitatea versului!) și strică noima stihului. Căci, cum, fulgerînd, Înfiorați intră În legături rele cu alte cuvinte și poetul face o demonstrație În acest sens dînd pentru un vers mai multe variante. Un cuvînt nu trebuie, apoi, prea adesea pomenit, pentru că „sluțește” stihul și acest păcat este de neiertat. O idee frumoasă la Conachi este aceea despre „firea cuvîntului”, zicînd că o metaforă este bună atunci cînd un cuvînt se potrivește cu firea altui cuvînt. Cutare cuvînt „nu prinde cît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi, la care eu mă-nchin, Și tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
2. "asocierea definitivă a problemei Eminescu aceleia a identității naționale românești"; 3. "retorica religioasă utilizată pentru a invoca mitul"103. Însă lectura lovinesciană a biografiei și operei poetului "nepereche" nu se regăsește integral în niciuna din cele trei categorii sus pomenite (chiar dacă autorul lui Mite insistă asupra caracterului reprezentativ, specific național, al operei eminesciene). Spre deosebire de colegii săi de generație, "liberalul" Lovinescu își revendică, onest, dreptul la infidelitate și la greșală, aducând în sprijinul propriilor "teorii" "argumente" subiective, de ordin pur afectiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
politicii antinaționale din trecut mai are credit, acest rol politic de cea mai mare importanță este subminat de maniera formalistică a cronicii. În locul unei recomandări a acestei opere realiste de Înalt nivel artistic drept o armă prețioasă Împotriva reacțiunii, cronica pomenită, ține cu tot dinadinsul la un estetizant obiectivism, se complace În apolitism, e lipsită de spiritul de partid În judecarea operei. Această poziție apolitică este comună și unor articole care trec În revistă etape ale dezvoltării literaturii noastre. Este cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din aceste referințe, că Îndeosebi atâția din cea mai proaspătă generație sunt de o originalitate zdrobitoare. Vreo influență de la Înaintași? Vreo Înrâurire din splendida literatură rusă și sovietică? Sau din Neruda sau din Aragon? Nimic. Au ei (par a spune pomeniții cronicari), au ei, cei recenzați, și scăderile lor, dar acelea sunt scăderi ale propriei autonomii, ale perfectei lor originalitățiă (Ă). Critica să arate poeților că nu se poate scrie despre planificare Într-o formă cu certe rădăcini - triste rădăcini - În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ajutor pe care știe să-l sublinieze ca o dimensiune esențială a realității evocate. Un suflu de Încredere, de siguranță, câștigată prin experiență, străbate prin carte, accentuează odată cu ritmul lucrărilor Însuși ritmul Înaintării noului În viață. Diferența aceasta a situațiilor pomenite este caracteristică timpului nostru - sub scutul ocrotitor al Uniunii Sovietice - toate drumurile duc spre comunism”. În Scânteia, pe aproape o pagină, Sergiu FĂRCĂȘAN 24 reține cam aceleași aspecte, accentuând pe impactul romanului cu cititorii: „Apariția romanului Drum fără pulbere consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și atât de simplu că pare vorbire curentă». Ar fi fost de așteptat ca, făcând o afirmație cu privire la «simplitatea mijloacelor», În «graiul limpede» și «simplu», cronicarul să și-o fundamenteze pe o analiză serioasă a acestor Însușiri. În ce constă pomenita simplitate? Întrucât e o notă distinctivă a lui Jebeleanu? De unde provine? Cum se explică? Ce particularitați stilistice determină? Pentru că a vorbi despre «graiul limpede și simplu» În abstract e tot atât cu a spune - Întrebuințând o frază-tip din manualele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ș.a. În 1953-1955, discursul liric se bazează pe motive ca: partidul, ilegalistul, colectiva, chiaburul, cartierul, minerii, sabotorii, grănicerii, zidarii, sondorii, marinarii, moții, alegeri, festival al tineretului, congres, peisaj sovietic etc. Scrieri reprezentative: numeroasele volume publicate În acest răstimp de poeții pomeniți mai sus și altele semnate de: M.R.Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Marcel Breslașu, Aurel Rău, Al.Andrițoiu, Ștefan Iureș, George Dan, Mihu Dragomir, Nicolae Tăutu, Radu Boureanu, Letay Lajos, Majtenyi Erik ș.a. Harta poeziei r-s din perioada 1959-1963, adaugă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Uitați-vă la populara lucrare a lui Goldsmith, Natura însuflețită. în ediția ei prescurtată, tipărită la Londra în 1807, există cîteva planșe ce înfățișează o așa-zisă „balenă“ și un așa-zis „narval“. N-aș vrea să par grosolan, dar pomenita balenă aduce, prin hidoșenia ei, cu o scroafă mutilată; iar cît despre narval, ajunge să-l privești o dată, ca să rămîi uluit de faptul că un asemenea hipogrif a putut trece drept autentic în ochii unor școlari inteligenți, din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu-i un cașalot, ci un dovleac. Se înțelege că domnul Cuvier n-a avut niciodată ocazia de a lua parte la o expediție de vînătoare de balene îasemenea oameni au rareori astfel de ocazii), dar de unde-o fi scos pomenita imagine? Poate că din același loc, de unde predecesorul său în materie de știință a balenelor, Desmarest și-a scos unul dintre avortonii săi - adică dintr-un desen chinezesc. Iar cît de fanteziști pot fi desenatorii chinezi, ne-o arată limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea părea la prima vedere să vorbești despre o piele cu o asemenea consistență și grosime, acestea nu sînt în realitate argumente împotriva unei astfel de ipoteze, căci de pe trupul unei balene nu se poate scoate un alt înveliș, în afară de pomenitul strat de grăsime; și ce altceva decît piele poate fi învelișul exterior al unui animal, dacă are cît de cît densitate? E drept că, de pe cadavrul unei balene poți lua cu degetul o substanță negrăit de subțire și de străvezie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zgîrieturi și izbituri provocate de valuri. Aș spune că stîncile de pe litoralul Noii Anglii, pe care Agassiz și le imaginează pline de urmele unor violente ciocniri cu aisbergurile plutitoare, seamănă în această privință cu cașalotul. Am de asemenea impresia că pomenitele zgîrieturi ale cașalotului se datorează probabil ciocnirii cu alte balene, căci le-am observat mai cu seamă la exemplarele mature și masive, adevărați tauri ai speciei, încă două-trei cuvinte în legătură cu problema pielii sau a grăsimii balenei. Am mai arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
masiv și rudimentar într-o cantitate atît de mare de grăsime. Ei bine, operațiunea aceasta a fost executată de bunul meu prieten Queequeg, care, în calitatea lui de harponist, avea datoria să se urce pe spinarea monstrului, anume în scopul pomenit. Dar în multe cazuri, împrejurările cer ca harponistul să rămînă cocoțat pe balenă pînă la terminarea întregului proces de tranșare și jupuire. Notați că balena e aproape în întregime scufundată, cu excepția părților supuse operației, astfel încît bietul hasponist, așezat la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai mult de el, capul începe să aibe înfățișări diferite, după locul de unde-l privești. Dacă te urci în creștet și te uiți la cele două răsuflători în formă de f, întregul cap îți poate apărea ca un imens contrabas, pomenitele orificii fiind „urechile“ sale. Dacă-ți ațintești apoi privirea asupra ciudatei incrustații în formă de pieptene din creștetul capului - o protuberanță verzuie, acoperită de scoici, pe care groenlandezii o numesc „coroană“, iar vînătorii din Mările Sudului „bonetă“ - capul balenei normale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la fel cum cucoanele de pe vremea aceea se mișcau voioase, între fălcile balenei, ca să spunem așa, obișnuim noi să ne ferim capetele de ploaie, vîrîndu-le, cu aceeași nepăsare, sub o umbrelă, care, nu-i altceva decît un cort întins peste pomenitele oase de balenă. Să dăm uitării, o clipă, toate aceste storuri și, stînd în gura balenei normale, să privim în jur cu atenție. Văzînd toate aceste coloane de os, rînduite atît de riguros, n-am putea oare să ne credem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască nimeni de această poveste străveche, deoarece în antica cetate Joppa, numită astăzi Iaffa, de pe țărmul sirian, s-a păstrat veacuri de-a rîndul, într-unul din templele păgîne de-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lume, balenele astea sînt veșnic în căutare de noutăți. Le poți întîlni la Ecuator exact în perioada cea mai prielnică pentru alimentație, după ce și-au petrecut, poate, vacanța de vară în mările septentrionale, evitînd astfel obositoarea și neplăcuta dogoare a pomenitului anotimp. După ce s-au vînturat în sus și-n jos pe aleea Ecuatorului, pornesc spre apele orientale, ca s-ajungă acolo înaintea sezonului rece, evitînd astfel și cealaltă temperatură excesivă a anului. Dacă, în cursul uneia din aceste plimbări tihnite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cît privește balena, fiindcă, în momentul capturării ei finale, era un „pește pierdut“ și fiindcă fugise cu harpoanele și cu saulele, dobîndise dreptul de proprietate asupra acestora; în consecință, cel care capturase ulterior balena, dobîndise și dreptul de proprietate asupra pomenitelor bunuri. întrucît împricinații capturaseră balena, mai sus menționatele bunuri le aparțineau de drept. Un muritor de rînd, examinînd decizia prea învățatului judecător, ar putea ridica unele obiecții împotriva ei. Dar această afacere ascunde, în miezul ei adînc, cele două principii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Capitolul LXXXIX CAPETE SAU COZI De balena vero sufficit și rex habeat caput et regina caudam. BRACTON Potrivit acestui adagiu latinesc luat din codicele de legi al Angliei, reiese că de la toate balenele capturate, indiferent de cine, în largul coastelor pomenitei țări, capul i se cuvine regelui, ca velharponist, iar coada trebuie să-i fie oferită în dar reginei. Iată o împărțire care seamănă cu aceea a tăierii unui măr în două: după ce-l tai, nu mai rămîne nimic. Cum această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceluiași principiu de curtenie, care determină societatea căilor ferate engleze să suporte cheltuielile unui vagon regal, rezervat exclusiv familiei regale. Voi începe prin a vă istorisi o întîmplare petrecută în ultimii doi ani, spre a vă demonstra că mai sus pomenita lege este încă în vigoare, oricît de curios ar fi acest lucru. Se pare că niște marinari cinstiți din Dover, din Sandwich ori din vreun alt port dintre cele Cinci Porturi, au izbutit, la capătul unei vînători anevoioase, să omoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sale vremelnice. Și nu numai a ei, ci și a retragerii lui sistematice din cercul acelora care, pe uscat, aveau, dintr-un motiv sau altul, privilegiul de a se apropia de el, cerc din ce în ce mai strîmt și din ce în ce mai timid, pentru care pomenitul accident - rămas inexplicabil în ochii adumbriți ai lui Ahab - se încărcase cu spaime deloc străine de tărîmul duhurilor și al bocetelor veșnice. De aceea, în grija ce i-o purtau, toți se străduiau, în măsura în care le stătea în putință, să ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
inexplicabil în ochii adumbriți ai lui Ahab - se încărcase cu spaime deloc străine de tărîmul duhurilor și al bocetelor veșnice. De aceea, în grija ce i-o purtau, toți se străduiau, în măsura în care le stătea în putință, să ascundă restului lumii pomenita întîmplare, învăluind-o în mister; așa se face că, pînă să se afle de ea pe puntea vasului Pequod, se scursese atîta amar de vreme. Dar, fie că nevăzuta și ambigua congregație a duhurilor văzduhului sau răzbunătorii prinți și potentați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cunoștea pînă la un punct clenciurile multor meserii, legate oarecum de a lui - arta dulgheriei fiind trunchiul străvechi și rămuros, din care s-au desprins numeroasele meserii mai mult sau mai puțin legate de prelucrarea lemnului. Dar pe lîngă calitatea pomenită mai sus, dulgherul de pe Pequod se pricepea de minune la miile de reparații mecanice fără nume, de care e mereu nevoie pe-o navă mare, pornită într-o expediție de trei-patru ani, hăt-departe de civilizație. Era gata oricînd să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înseamnă pasărea furtunii. Nu te botez în numele Tatălui, ci în numele diavolului îlat.). Numele a trei frați romani, care, sub domnia lui Tullus Hostilus, au luptat pentru Roma, împotriva celor trei Curiați, adepți ai cetății Alba, spre a decide care dintre pomenitele orașe să dețină supremația. Au cîștigat Horații. Oraș din Italia antică, îngropat sub cenușa Vezuviului în anul 79 e.n. Man, om îengl). Regiune în jurul rîului cu același nume din statul Maine îS.U.A.). Această manevră, caracteristică doar cașalotului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]