1,096 matches
-
scrisori către soție; scrisori pe care Sulmonezul i le-a adresat de la începutul relegării la Tomis. Fabiei, Ovidiu îi adresează următoarele scrisori: Tristele, I, VI; III, III; IV, III; V, II (? sau lui Fabius?); V, V; V, XI; V, XIV; Ponticele, I, IV; III, I; III, VII (adresată unor amicis și indirect unor uxori). În epistola Tristele, I, VI, Ovidiu proclamă că mai puțin a fost iubită Lyde de către Antimah din Colofon, mai puțin Battis de amantul ei Fileta din Cos
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu, nu știm. Această scrisoare ne plasează în jurul anului 12 d.H. După doi ani va avea loc moartea suspectă a lui Paulus Fabius Maximus: nu trebuie să uităm faptul că de moartea acestuia erau acuzați chiar Ovidiu și Marcia. În Pontice, scrisorile adresate Fabiei foarte puține la număr: doar două alternează cu cele adresate lui Paulus Fabius Maximus. În epistola I, IV, Ovidiu îi scrie Fabiei că a ajuns de nerecunoscut, o adevărată epavă: efectul anilor, desigur, dar și, mai ales
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mare, ca și cum ar fi legată de progresiva agravare a sănătății lui Augustus, al cărui fatal sfârșit era aproape. În timp ce scrisorile adresate lui Paulus Fabius Maximus se succed destul de rapid, cele adresate soției înregistrează o întrerupere. Următoarea corespondență o întâlnim în Ponticele, III, I, care e una dintre cele mai importante pentru subiectul pe care-l dezbatem. Aici Ovidiu se întreabă dacă va veni vreodată vremea să abandoneze actualul loc de exil, pentru locuri mai puțin ostile sau va trebui să fie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al lui Circus în VI, 209-210; în VI, 477-478, se face din nou referire la Ara Maxima din Forum Boarium; Inus-Arcadia-Evandru-Hercule în VI, 473-534. Trebuie să subliniem, prin urmare, că nu este vorba numai de Fasti, II, 237 și de Pontice, III, III, 99 și urm. (cum crede Münzer), care se referă explicit la originea casei Fabia din Hercule, dar indirect numeroase alte texte îl ridică în slăvi pe Hercule ca pretins fondator al ilustrei domus Fabia. Asupra importanței unei asemenea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fabios abstulit una dies365. Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină restauratorul republicii, restitutor reipublicae. De acest fragment atât de semnificativ prin încărcătura puternic aluzivă se leagă alte episoade din Ponticele, în care se glorifică, cu aceeași speranță ascunsă, dar uneori transparentă, persoana lui Paulus Fabius Maximus. Lui Paulus Fabius Maximus îi sunt dedicate Epist. ex Ponto: I, II; I, V; I, IX; II, III; III, III; III, VIII366: în total
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moartea mea!". Dorim să pledăm o dată pentru totdeauna în favoarea lui Paulus Fabius Maximus și nu a lui Cotta Maximus, ca destinatar al acestei scrisori (și al celorlalte în discuție), deoarece pe Cotta Maximus Ovidiu îl numește întotdeauna fie Maximus Cotta (Ponticele, II, VIII, 2; III, V, 6), fie pur și simplu Cotta (Ponticele, III, II, 1; III, II, 107; IV, XVI, 41; IV, XVI, 43) și niciodată numai cu numele de Maximus, cum se întâmplă în această scrisoare (I, V, 2
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Maximus și nu a lui Cotta Maximus, ca destinatar al acestei scrisori (și al celorlalte în discuție), deoarece pe Cotta Maximus Ovidiu îl numește întotdeauna fie Maximus Cotta (Ponticele, II, VIII, 2; III, V, 6), fie pur și simplu Cotta (Ponticele, III, II, 1; III, II, 107; IV, XVI, 41; IV, XVI, 43) și niciodată numai cu numele de Maximus, cum se întâmplă în această scrisoare (I, V, 2; 9) și în toate celelalte adresate lui Paulus Fabius Maximus. În Epist
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din Tr., I, V, 1 și urm., și anume, să nu cedeze în fața deznădejdii și să nu-și provoace moartea, se pare că acest personaj trebuie identificat tot cu Celsus. Nu putem rezista tentației unor expresii din citata scrisoare din Ponticele, I, IX, precum de rapto Celso, Celso adempto care par să indice mai mult decât o moarte naturală: Celsus a fost răpit... Anunțul i se pare greu de crezut, deci nu putea fi vorba de un lucru așteptat, prevăzut: "am
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
288 V. ibid., relativele pasaje din izvoarele antice. Din RE, ibid., n. 61, înrudirea cu Augustus nu reiese foarte clar. 289 Ex Ponto, IV, III, v. 41 sqq. 290 A. SCHOLTE, op. cit., p. 92. 291 Vezi ce spune Ovidiu în Pontice, I, III, 92, se pare că respectivului destinatar nu trebuie să-i fie negată calificarea de medic. 292 Să se țină seama și de cele spuse de noi mai sus p. 66-72. 293 O parodie a Triumfurilor la Roma este
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de cele spuse de noi mai sus p. 66-72. 293 O parodie a Triumfurilor la Roma este dată de Ovidiu în Amores, I, II: și în atitudinea sa față de triumfuri se remarcă o răsturnare totală. 294 Cf. RIPERT, op. cit., nota Ponticele, IV, II; A. SCHOLTE, op. cit., p. 151 (nota Ponticele, I, VIII) cu bibliografia citată în acel loc. 295 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 461-2; A. ROSTAGNI, op. cit., II, p. 304; SCHANZ-HOSIUS, Gesch. der röm. Lit., II, p. 344 (1935). 296
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
293 O parodie a Triumfurilor la Roma este dată de Ovidiu în Amores, I, II: și în atitudinea sa față de triumfuri se remarcă o răsturnare totală. 294 Cf. RIPERT, op. cit., nota Ponticele, IV, II; A. SCHOLTE, op. cit., p. 151 (nota Ponticele, I, VIII) cu bibliografia citată în acel loc. 295 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 461-2; A. ROSTAGNI, op. cit., II, p. 304; SCHANZ-HOSIUS, Gesch. der röm. Lit., II, p. 344 (1935). 296 Despre acesta din urmă, vezi și SCHANZ-HOSIUS, op. cit., II
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Alexandru Matei, prefață de Alexandru Matei, Editura România Press, București, 2008. Mattiussi, Laurent, Fiction de l'ipséité. Essai sur l'invention narrative de soi, Librairie Droz, Genève, 2002. Mincu, Marin, "Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană, Editura Pontica, Constanța, 2000. Mitchievici, Angelo, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. Nemoianu, Virgil, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea și Sanda Aronescu, Editura Minerva, București, 1998. Paglia, Camille
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la expresia menită să cristalizeze esențialitatea vieții". Vezi și Marin Mincu, " Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a omenescului însuși". Ca atare, Hyperion desemnează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spiritul lor ecumenic (universal) care se manifestă peste tot unde se găsesc ei. Alături de Sfântul Niceta de Remesiana, care prin misionarismul său a unit pe strămoșii noștri din dreapta și stânga Dunării, toți ceilalți ierarhi tomitani și teologi dacoromani din Dacia Pontică au fost oameni de vocație ecumenică, plini de dinamism, care au imprimat un foc viu, nestins, ecumenismului creștin. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat nu numai prin scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
toată ființa sa lucrării de evanghelizare. Opera misionară, de o largă respirație ecumenică, pe care o conducea Sfântul Ioan Gură de Aur de la Constantinopol, susținută de Sfântul Teotim I de Tomis pe malurile Dunării de Jos și în străvechea Dacie Pontică, era împlinită cu mare râvnă apostolică și de Sfântul Niceta de Remesiana, atât în Dacia Ripensis și Mediterranea cât și la nord de Dunăre. Trăsătura comună a lui Niceta cu Teotim de Tomis o reprezintă acordul strâns între activitatea intelectuală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
important în apărarea credinței ortodoxe în acest spațiu al Imperiului. O serie întreagă de specialiști români, precum Ioan G. Coman, Dr. Nestor Vornicescu, Ion I. Barnea, Nicolae Chițescu și alții, au analizat legătura Sfântului Ioan Cassian cu spiritualitatea specifică Daciei Pontice din epoca în care a trăit. Faptul că Sfântul Ioan Cassian s-a născut într-o familie avută de nobili localnici creștini de veche și strălucită origine romană a influențat evoluția sa atât ca om cât și ca scriitor. Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se afla la doar cinci mile de Nistria, mai mult ca sigur că a vizitat-o și pe aceasta. Deși mențiunile despre Nistria nu există, ele sunt justificate având în vedere origenismul monahilor de aici (Amun, Macarie Alexandrinul și Evagrie Ponticul fiind cei mai cunoscuți). Deși Evagrie a exercitat o influență importantă asupra teologiei monahale a lui Cassian, numele său nu e menționat niciodată din cauza origenismului al cărei adept era. După cum remarcă Ioan Mircea Ielciu, relatarea din Așezăminte mănăstirești despre un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic (actualis opus) și care aduce multe roade. Monahul ce ajunge la desăvârșirea spirituală primește darul cunoașterii mistice, noțiune pe care Sfântul Ioan Cassian o preia de la Evagrie Ponticul și o identifică cu contemplația pură (theoria) lui Dumnezeu. Ea este numită și rugăciunea pură sau rugăciunea de foc și pe care Sfântul Ioan Cassian o caracterizează astfel: această rugăciune, cu totul de foc și pe care prea puțini o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schițează un șir continuu de contemplări pornind de la lucrările văzute ale lui Dumnezeu în creație și până la tainele dumnezeiești sesizabile doar cu simțurile duhovnicești; elaborează relația dintre acțiunea prezentă și contemplația prezentă și viitoare. Maestrul lui Cassian a fost Evagrie Ponticul. Mare parte din terminologia folosită de Cassian, privitor la aceleași idei, apare cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
toate, deci și al trupurilor umane, Cassian, citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, spune că ,,chipul și asemănarea constă în suflet ca fiind cea mai nobilă parte a omului”. Această concepție o urmează pe cea a lui Origen și Evagrie Ponticul care susținea că ,,chipul lui Dumnezeu” din om îl reprezintă doar aspectul lui spiritual. Sfântul Ioan Cassian nu diferențiază clar natura sufletului uman de natura duhului sau spiritului uman deși, totuși în Convorbirea duhovnicească a VIII-a vorbește despre suflet
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
490 - c. 583), iar pe de alta, câteva aluzii strecurate și legate de operele pe care le-a alcătuit conțin puține date despre viața lui Dionisie Smeritul. După propria mărturisire, s-a născut pe la anul 470 în Sciția Mică (Dacia Pontică, Dobrogea românească de astăzi) și a murit, probabil, la Vivarium, în sudul Italiei, în jurul anului 545. Se pare că acesta a rămas orfan din copilărie, fiind crescut într-o mănăstire locală. Această presupunere este susținută de mărturia făcută în prefața
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
geto-dace și preocupările originale de cronologie ale monahului Dionisie Smeritul. „Dionisie Exiguul a pus bazele calculului erei creștine... Este era noastră actuală, valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea unui smerit monah plecat din Daca Pontică, îmbracă literatura daco-romană pe care a produs-o cu o strălucire și o valoare care nu are egal în nici o literatură europeană contemporană pentru o problemă similară”. Acest sistem cronologic, este menționat mai târziu în unele dintre primele tipărituri românești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Științifică, București, 1969. Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică, Editura Junimea, Iași, 1988. Caputo, John D., Radical Hermeneutics: Repetition, Deconstruction, and the Hermeneutical Project, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, 1987. Carchia, Gianni, "Elogiul aparenței", trad. Ștefania Mincu, în vol. Gândirea slabă, Editura Pontica, Constanța, 1998. Cohen, Marc, Glossary of logical terms, 2004, http://faculty.washington.edu/ smcohen/120gl. Collingwood, Robin G., O autobiografie filosofică, trad. Florin Lobont și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998. Copoeru, Ion, "Centration et décentration dans la phénoménologie pure
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Surdu, Alexandru, Teoria formelor logico-clasice, Editura Tehnică, București, 2008. Surdu, Alexandru, Teoria subsistenței, (Filosofia pentadică II), Editura Academiei Române, București, și Editura Ardealul, Târgu Mureș, 2012. Vattimo, Gianni, "Dialectică, diferență, gândire slabă", în vol. col. Gândirea slabă, trad. Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1998. Vezeanu, Ion, "Dificultăți ale identității absolute: Leibniz și Frege", în Revista de filosofie analitică, Volumul IV, 2, Iulie-Decembrie 2010. Vieru, Sorin, " Note" la Gottlob Frege, Despre concept și obiect, ed. cit. Vlăduțescu, Gheorghe, Modernitatea ontologiei aristotelice: aristotelismul ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitatea teritorială a Moldovei. În hrisovul din 30 martie 1392, el se intitula „Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”. Prin încorporarea formațiunilor din sud, Moldova devenise un stat pontic, fapt care avea să-i influențeze în mod decisiv istoria. Dincolo de unele chestiuni ce rămân de discutat între specialiștii problemei, este indubitabil că teritoriul dintre Prut, Marea Neagră și Nistru era parte integrantă a Țării Moldovei. Acest teritoriu, ce se va
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]