1,619 matches
-
om din afara sistemului, care tocmai a câștigat alegerile, având un mandat să spulbere instituțiile corupte și nereprezentative este învrăjbit împotriva unei elite politice tradiționale care vede în acele instituții ultimele bastioane cu care se mai poate apăra. În unele cazuri, populiștii pierd în aceste confruntări și sunt înlăturați din funcție - cum a fost cazul lui Jorge Serrano, în 1993, în Guatemala și al lui Lucio Gutiérrez, în 2005, în Ecuador. Cu toate acestea, cel mai adesea președintele câștigă, din mai multe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sunt înlăturați din funcție - cum a fost cazul lui Jorge Serrano, în 1993, în Guatemala și al lui Lucio Gutiérrez, în 2005, în Ecuador. Cu toate acestea, cel mai adesea președintele câștigă, din mai multe motive. În primul rând, întrucât populiștii câștigă mandatul într-un context de amplă dezaprobare a status quo-ului de către societate, opinia publică îl favorizează, în general, pe președinte - adesea într-o proporție covârșitoare 2. În același timp, partidele "tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
general, pe președinte - adesea într-o proporție covârșitoare 2. În același timp, partidele "tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate și să nu aibă sprijin popular. Mai mult, opoziția are tendința de a suferi de pe urma slabei organizări. Victoriile populiste survin aproape invariabil într-un context cu sisteme de partid firave sau decadente. Succesul electoral al unei persoane din afara sistemului adesea accelerează procesul de deteriorare a situației partidelor consacrate, slujind de semnal altor politicieni spre a evita asocierea cu "partidele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partidele tradiționale" (Levitsky și Cameron, 2003). Pe măsură ce partidele tradiționale se dezintegrează, opoziția în întregul ei se fragmentează, și, împreună cu ea se diminuează și capacitatea de acțiune colectivă și de mobilizare împotriva abuzurilor guvernamentale. Când asemenea confruntări sunt câștigate de președinți populiști, rezultatul este, de regulă, un teren politic distorsionat. Președinții pot acționa în direcția blocării congresului și a alegerii unuia nou, cu o majoritate pro-guvernamentală; pot controla sistemul judiciar, autoritățile electorale și alte instituții-cheie ale statului prin intermediul susținătorilor acestora; pot să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în ochii multor votanți (Cameron, 1994: 123-4). În cele din urmă Fujimori, și nu Vargas Llosa, a fost cel care a reușit să profite cel mai mult de nemulțumirea publică față de elita politică. Campania prezidențială a lui Fujimori a fost populistă în mai multe moduri. În primul rând, a mobilizat grupuri și indivizi care se simțeau excluși din cadrul sistemului politic existent. Întrucât nu avea un partid și nici legături puternice cu establishmentul, Fujimori nu avea altă alternativă decât să creeze o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lista electorală cea mai reprezentativă din Peru: Chinezul, Indianul și Negrul" (în Daeschner, 1993: 122). Statutul lui Fujimori de om din afara sistemului l-a ajutat să ajungă în al doilea tur de scrutin și să lupte cu Vargas Llosa. Strategia populistă a lui Fujimori s-a perfecționat în runda a doua. Vargas Llosa a fost susținut de aproape întreaga elită peruviană, inclusiv comunitatea oamenilor de afaceri, Biserica Catolică și cea mai mare parte a mass-media și a elitei culturale și intelectuale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
doi vice- președinți ai lui Fujimori, liderul evanghelic Carlos García și liderul sectorului întreprinderilor mici Máximo San Román, au început să-l critice public și fără menajamente pe fostul aliat. Totuși, în ciuda acestor schimbări, Fujimori a rămas în continuare un populist desăvârșit și după preluarea președinției. Deși a renunțat la referințele de clasă socială din discursul său antielitist, el și-a întețit atacurile asupra elitei politice: "nu mai era "poporul" versus "oligarhia", ci "poporul" - reprezentat de președintele pe care îl alesese
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un guvern al poporului, prin popor și pentru popor sau este un guvern al majorității? Îmi vine greu să spun că da. Suntem un guvern care, cu adevărat, a fost mereu guvernat de minorități puternice (În Conaghan, 2005: 30). Strategia populistă a lui Fujimori a contribuit la o criză de regim. Schimbarea '90 controla doar 32 din cele 180 de locuri din Camera deputaților și 14 din 62 de locuri din Senat. Cea mai mare parte a locurilor din legislativ a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
eficientă a problemelor în folosul poporului presupunea mână liberă în luarea deciziilor, nu căutarea "încheierii unor înțelegeri, a unor acorduri largi sau a găsirii consensului" (Murakami, 2007: 224). Indiferent care era viziunea sa asupra democrației, este limpede că o strategie populistă a funcționat în avantajul politic al lui Fujimori. El a câștigat funcția prezidențială cu un discurs antielită. Profitând de marea nemulțumire publică față de elita politică, el a acționat cu maximă eficiență și a obținut un mandat din partea poporului pentru a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
funcționat în avantanjul lui Fujimori: încrederea publică în congres, în sistemul judiciar și în partidele politice a tot scăzut pe parcursul anilor 1991 și 1992, în timp ce sprijinul pentru Fujimori a crescut (Kenney, 2004: 234-5; Tanaka 1998: 225-6). De aceea, o strategie populistă nu doar că i-a asigurat lui Fujimori funcția de președinte, dar s-a dovedit a fi esențială pentru succesul său politic ca președinte în exercițiu. Poate că cea mai limpede dovadă că populismul de succes a contribuit la autogolpe-ul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lipsea până și minima capacitate de a mobiliza rezistența față de noul regim (Levitsky și Cameron, 2003). În concluzie, decizia lui Fujimori de a pune în scenă o autogolpe și viclenia sa de a scăpa apoi nepedepsit au provenit din maniera populistă în care a preluat puterea. Fujimori a fost ales ca alternativă la întreaga elită politică, obținând un mandat prin care să îngroape efectiv această elită. A negocia o alianță cu această elită după venirea la putere ar fi însemnat o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fi însemnat o trădare a acestui mandat. În plus, dată fiind nemulțumirea pe scară largă a opiniei publice față de această elită, o strategie plebiscitară a funcționat cu prisosință în avantajul politic al lui Fujimori. De aceea, logica mobilizării pe criterii populiste a dus la o severă criză instituțională și, în cele din urmă, la prăbușirea democrației peruviene. 8.4 Ascensiunea autoritarismului competitiv, 1992-2000 Regimul care a apărut după autogolpe, în aprilie 1992, a fost cel al autoritarismului competitiv (Levitsky și Way
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Fujimori nu a fost un creator de instituții, lăsând deci în urmă puține mecanisme de participare populară. Poate că cea mai limpede manifestare a impactului limitat al policilor incluzive ale lui Fujimori o reprezintă ascensiunea lui Ollanta Humala, un alt populist care aproape a pus mâna pe funcția de președinte în 2006 prin discursul adresat sărăcimii, în care promitea să distrugă elita politică în numele unei democrații "autentice" (McClintock, 2006b). Humala a câștigat apoi alegerile prezidențiale în 2011, în pofida unui discurs mai
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aproape a pus mâna pe funcția de președinte în 2006 prin discursul adresat sărăcimii, în care promitea să distrugă elita politică în numele unei democrații "autentice" (McClintock, 2006b). Humala a câștigat apoi alegerile prezidențiale în 2011, în pofida unui discurs mai puțin populist. Această continuă "cerere" de candidați populiști sugerează faptul că fujimorismul a produs o mică schimbare cu caracter de permanență în sfera incluziunii politice, sociale și economice. Concluzie Cazul statului Peru confirmă ipoteza lui Mudde și Rovira Kaltwasser care spune că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de președinte în 2006 prin discursul adresat sărăcimii, în care promitea să distrugă elita politică în numele unei democrații "autentice" (McClintock, 2006b). Humala a câștigat apoi alegerile prezidențiale în 2011, în pofida unui discurs mai puțin populist. Această continuă "cerere" de candidați populiști sugerează faptul că fujimorismul a produs o mică schimbare cu caracter de permanență în sfera incluziunii politice, sociale și economice. Concluzie Cazul statului Peru confirmă ipoteza lui Mudde și Rovira Kaltwasser care spune că populismul la putere slăbește democrațiile neconsolidate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai mult o amenințare decât un remediu pentru democrație. Pentru a acționa ca remediu, populismul latino-american ar trebui să apară în contextul unor democrații liberale puternice. Totuși, în general, populiștii nu câștigă prea mult teren în țările în care instituțiile democratice liberale sunt puternice (de exemplu, în Chile, Costa Rica, Uruguay). În mod paradoxal, iată, democrațiile care sunt suficient de puternice ca să poată beneficia de pe urma efectelor ameliorative ale populismului probabil nu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu-i vor supraviețui. Capitolul 9 Populism, democrație și naționalism în Slovacia Kevin Deegan-Krause Introducere Pot populismul și democrația coexista? La prima vedere cazul Slovaciei ne spune că nu. Instituțiile democratice ale Slovaciei au avut de suferit sub guvernele considerate populiste și și-au revenit sub guvernele considerate antipopuliste. Această concepție nu este neapărat greșită, dar este prea simplistă. O privire mai atentă la cazul Slovaciei sugerează existența unei relații mai nuanțate între populism, democrația consolidată și naționalism și clarifică cele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în această perioadă este de asemenea util să analizăm guvernele care au venit la putere în intervalele lăsate libere de cabinetele lui Mečiar. Comparațiile sugerează faptul că impactul negativ asupra democrației slovace a avut mai puțin legătură cu aspectele idelogice populiste - discursul cu privire la "poporul pur" opus "elitei corupte" -, cât mai degrabă cu ideologia naționalistă (în această situație un popor definit din punct de vedere etnic contra altuia) - și cu refuzul limitărilor impuse de instituții, aspect care de multe ori este pus
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aceea de repovesti evoluțiile politice ale Slovaciei spuse deseori de alții, ci de a oferi o scurtă schiță istorică a acestora și de pune concluziile lucrărilor și cercetărilor în termeni specifici indicatorilor populismului. Pornind de la definiția folosită în aceste volum, populiștii vor dori în special să 1) minimalizeze diferențele din cadrul categoriei "poporului"; 2) să minimalizeze diferențele din cadrul categoriei "elitei" și 3) să accentueze diferențele dintre "popor" și "elită". După schimbările de regim din Polonia, Ungaria și Republica Democratică Germania, Partidul Comunist
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mare pentru guvernele lui Mečiar din 1992 și 1994 decât pentru oricare alt guvern slovac de dinainte și de după (deși guvernul lui Fico din 2006-2010 este mai aproape de acesta decât oricare din celelalte guverne). Însuși Mečiar a acceptat termenul de populist în timpul unui interviu din 1991, deși i-a dat o conotație cu totul pozitivă: [Reporterul Zmena] Se spune că sunteți populist... Este această etichetă de "populist" una corectă pentru "Mečiar"? [Mečiar] Ceea ce se spune despre populism este inexact. Din câte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Fico din 2006-2010 este mai aproape de acesta decât oricare din celelalte guverne). Însuși Mečiar a acceptat termenul de populist în timpul unui interviu din 1991, deși i-a dat o conotație cu totul pozitivă: [Reporterul Zmena] Se spune că sunteți populist... Este această etichetă de "populist" una corectă pentru "Mečiar"? [Mečiar] Ceea ce se spune despre populism este inexact. Din câte știu, această direcție politică a fost mereu văzută ca fiind ceva bun. Nu este vorba despre ceva peiorativ. Este și va
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai aproape de acesta decât oricare din celelalte guverne). Însuși Mečiar a acceptat termenul de populist în timpul unui interviu din 1991, deși i-a dat o conotație cu totul pozitivă: [Reporterul Zmena] Se spune că sunteți populist... Este această etichetă de "populist" una corectă pentru "Mečiar"? [Mečiar] Ceea ce se spune despre populism este inexact. Din câte știu, această direcție politică a fost mereu văzută ca fiind ceva bun. Nu este vorba despre ceva peiorativ. Este și va fi o relație cu poporul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
exact partidul și guvernele conduse de Mečiar și-au afișat populismul. De aceea, următoarele subsecțiuni analizează performanța acestui guvern (și, evident, a altora, pentru a le putea compara) pe baza indicatorilor specifici discutați mai înainte. Figura 9.1 Utilizarea temelor populiste în Slovacia, în funcție de partid, 1992 Sursa: Deegan-Krause și Haughton (2009) Figura 9.2 Indicatori ai populismului ]n funcție de prezența la guvernare, 1992-2008 Notă: (weighted average of government parties) Sursa: Deegan-Krause & Haughton (2008, 2009) 9.1.1 Minimalizarea diferențelor în interiorul categoriei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definiția populismului, care depinde de omogenitate, dar, în aceste caz, "poporul slovac" este suficient de mare pentru a putea fi luat ca popor în întregul său. Într-adevăr, astfel de categorii "înlocuitoare" pentru "popor" sunt deseori mai utile pentru eforturile populiste decât "poporul" în termeni generici, deoarece înlocuitorul ar putea foarte bine să indice pe cei care nu fac parte din "popor" (necredincioși, capitaliști, etnici care nu sunt slovaci). În cazul Slovaciei, cei care se află în afara definiției "poporului slovac" pot
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu populismul, dar având o nuanță specific națională. Atât de mult s-a pus de fapt accentul pe un popor definit din punct de vedere etnic, în conflict cu grupuri etnice rivale și cosmopoliți de-etnicizați, încât elementele sale unice populiste sunt destul de obscure. Diferența cea mai importantă rezidă nu în tonul moral al lui Mečiar sau în afirmarea omogenității susținătorilor și adversarilor săi, elemente pe care multe tipuri de naționalism și de populism le împărtășesc, ci în catalogarea oponenților ca
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]