2,752 matches
-
n-am vorbit nimănui. Hoinăream ceasuri în șir printre crucile de ciment, de piatră sau de lemn, unele surpate, copleșite de bălării și pe jumătate putrezite. Nu mă gândeam la morți. Le bolboroseam numele și le priveam îndelung fotografiile de porțelan, încastrate în cruci, de parcă făceau parte dintr-o poveste. Iarba înaltă, dintre morminte, plină de flori sălbatice care atrăgeau albinele și viespile, răspândea un miros greu, pătrunzător, care acționa asupra simțurilor mele ca un narcotic, de vreme ce îmi dădea o stare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
undeva pe malul unei mări. Sentimentul de panică, de neliniște tulbure, care mă stăpânea, fiindcă nu știam nici pe cine așteptam, nici când va veni, s-a mai atenuat după ce am zărit pe o etajeră cu cărți un Cupidon de porțelan, destul de hilar, care trona peste "Scrisorile provinciale" ale lui Pascal. Deodată, ridicând privirea am constatat că vedeam cerul, deoarece acoperișul casei se surpase. Asta mi-a dat o speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi pe-acolo, dacă nu se întîmpla
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e timid, fie prea serios, iar asta mă făcea și mai neîndemînatec, și mai greoi. Nestăpânind arta șuetelor, îmi era groază
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în căutarea deșertului nu se întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
după moartea tatălui său. Îl găsea Întotdeauna cu spatele, În fața căzii, gol, Încît nu putea să-i vadă semnele bărbăției, contemplînd cum urcă apa În acest mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei cu cotul, avînd grijă să nu cadă cumva În vana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și de atunci n-a mai vrut să audă de servicii de ceai de argint din sufragerii mari sau adevărate. În sufrageria asta, unde pe lîngă serviciul de ceai și oglinzi, mai erau vitrine de cristal, covoare persane, vase de porțelan și serviciul de masă pe care ni l-a dăruit președintele Sánchez Cerro cu o săptămînă Înainte de a fi ucis, mîncau acum frații lui. Numai Julius mînca În sufrageria cea mică, a copiilor, care se numea acum sufrageria lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pretendent al Vilmei) străbătea grădina și știa că Vilma Îl urmărește cu privirea: mergea cu demnitatea pe care i-o dădeau anii petrecuți În slujba acestei case și, pe o tavă de argint, ducea paharele de carton cu reflexe de porțelan pline cu coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jos briciul. Îndepărta treptat crema albă, spumoasă, de pe obrazul bronzat și se identifica tot mai mult cu parfumul fin al apei de colonie, al flacoanelor de Yardley For Men, trei, patru flacoane pentru diferite Împrejurări, așezate elegant pe policioara de porțelan, alături de alte articole bărbătești de toaletă, săpunuri, șampoane, sticluțe care miroseau a bărbat fin, for men only, ca În revista Esquire. Din cînd În cînd fredona cîte un cîntec, parcă pentru a-și dovedi că glasul lui era făcut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era gata să Înceapă o nouă zi, cu toate ritualurile vieții de om bogat. În altă baie, cum tu n-o să ai niciodată, hollywoodiană prin formă, culoare și dimensiunile instalațiilor sanitare, orientală prin flacoanele de parfum, franțuzească prin sticluțele de porțelan de spițerie, În stil vechi, cu inscripții latine, Susan se desfăta sub duș. Uneori Julius se nimerea pe acolo și auzea glasul maică-sii cerîndu-i un prosop. Alerga să i-l aducă și vedea apărînd de după perdea, ca prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît pe-aci să cadă cînd s-a ridicat În picioare, mărturisi plină de distincție că se simțise minunat și de aceea nu-și dăduse seama că-i Înțepenise un picior. Înainte de a ieși, mai spuse o dată că farfurioara de porțelan era Încîntătoare... „A Înțepat-o scorpionul Într-un ceas rău“, se gîndea Juan Lucas, stînd la masa din sufrageria clubului, destul de Îngrijorat fiindcă Susan Îi spusese: te rog, grăbește-te, nu voia să ajungă tîrziu la săracii din parohie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce să fac eu Închis aici În baie și năpădit de tristețe... Lui Julius Îi fu puțintel rușine, se sperie de acest fel de singurătate Într-o baie imensă și foarte elegantă; ieși de acolo, fugind de acele borcănașe de porțelan cu etichete scrise În latinește care stăteau pe marginea căzii-piscină pentru Susan. Noaptea nu-i venea somnul și pe urmă, cînd adormea În sfîrșit, visa zidul și pe Fernandito și apoi, a doua zi, stătea tot timpul pe gînduri. Prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea trupurilor ado les centine. Nu mai avură, întreaga iarnă, ocazia să facă dragoste: mătușile (ca și porțelanurile) păreau să se multiplice în casa lui Ingrid de la o săptă mână la alta. În vacanța de iarnă, Ingrid plecă într-o tabără în munți. Primi de la ea o singură scrisoare, trimisă în prima zi de tabără. Fata ieșise deja
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-Plăcere! Plăcere este un lux, faptele sunti mportante, nu ficțiunea! Am mers apoi în dormitoare unde avea paturi duble , remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau nici tablourile, nuduri, cu tonuri de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă un alt sens, iar eu îmi amintisem atunci de toate “iubirile” mele, inclusiv cele mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
care erau tot felul de oale și crătiți. O mașină de gătit din fier ocupa aproape un întreg perete, iar sub fereastră erau o chiuvetă și un suport de vase. Toate suprafețele orizontale erau acoperite cu bibelouri din aramă și porțelan, cu sticle și borcane cu flori artificiale, unele din plastic, altele din ceară colorată, iar altele din hîrtie. într-un perete era o nișă pentru pat, iar doamna Fleck, o femeie între două vîrste mărunțică, stătea lîngă el. îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i clănțăneau. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acela din care îmi beam apa de la chiuveta comună, era de Baccarat, iar unica mea farfurie, aceea din care îmi mâncam vinetele sau cartofii, fără sare, vă rog să rețineți amănuntul acesta nesemnificativ, purta pe dos marca celui mai fin porțelan englezesc. * A fost replantat la locul său faimosul măslin al lui Platon care fusese dezrădăcinat de un autobuz. Specialiștii au confirmat că vârsta măslinului depășește 2 500 de ani. 6. Pe coridorul acela mă cam pândea o vârstnică mireasă, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
iar își dau mâna. Jacques zice că-l interesează cum se termină dansul, e ca o poveste. Depinde cât învârte cheia. Uneori se termină cu bine și cei doi rămân mână-n mână. Alteori nu, iar la sfârșit, păpușile de porțelan stau răsucite și se uită în depărtare. Jacques jură că-și schimbă expresia chipului, când se uită în depărtare. Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pară tot mai mult că mint, când spun asta. Poate îmi voi pierde cu adevărat mințile, tot mințind adevărul. Am fost adus într-o cameră cu două paturi, m-am spălat cu apa turnată de un camerist în ligheanul de porțelan, m-am șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a sfeșnicelor, de scoaterea și verificarea veselei pentru zile mari, de camera de oaspeți, să aibă tot ce se cuvine, să verifice ștergarele din cabinetele de toaletă de lângă dormitoare, să fie toate noi, ligheanele frecate și bureții și vasele de porțelan pregătite, să nu uite să trimită după acordor, pentru pian, fiindcă o rugase Iulia, să rânduiască lucrurile din cămară, să dea jos pânza de păianjen pe care îi căzuseră ochii chiar acum, să vadă de cadouri, iar mâine-n zori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
neadevăruri de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel Mirto veniseră la redacție, prin viscol, să pregătească, în linii mari, numărul de Anul Nou. Acum își făceau curaj cu un ceai cu rom, Pavel, căruia i se aburiseră ochelarii, își încălzea mâinile pe porțelanul ceștii, iar Neculai Procopiu se încingea citind cu glas tare din gazeta concurenței. Deși primul redactor i-a semnalat lui Pavel fragmentul doar ca să râdă de colegii din strada Sărindar, puțină invidie tot avea, când se gândea la ei. Articolul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile pentru hors d ’œuvres stăteau în cele întinse ca niște pui de porțelan în poala mamei, altele așteptau teanc, câte douăsprezece pentru fiecare persoană. Și aparatul de încălzit farfuriile, nou-nouț, adus de la Viena. Cupele de șampanie: le încercase sunetul cu unghia. Sosiere, serviciu de cafea și ceai, port-liqueur, olivieră, samovar, cafetiere, toate se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
două linguri, numai pentru început, numărate la fiecare mesean, cuțitele la aceeași distanță cu furculițele, nici un milimetru în plus, cuțitul de pește la locul lui, iar lingurile și lingurițele în partea de sus, cum se cuvine. Supierele erau tot din porțelan Rosenthal, cu mânere dantelate, la fel ca bumbul capacului. Vasul era cu unduiri albe și borduri aurii, dar capacul avea, vai, o crăpătură subțire ca un fir de păr: îl lovise bucătăreasa, iar apoi izbucnise în plâns, dar nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îmbătrânește în clipa când începuse să facă gesturi pe care nu le mai făcuse nicicând: rămasă într-o casă prea goală, înțelese că îi plăcea mult să stea în salon și să se ospăteze cu tot dichisul de pe platouri de porțelan, pe care punea o jumătate de prepeliță, și să bea din pahare dintre cele mai fine, gulerate cu cercuri de aur subțire și înălțate pe tija câte unui picior de cristal, precum cupele de garoafă. Căpătase obiceiuri străine și se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va fi a ta, fetițo! Nu cunosc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]