1,303 matches
-
și admiră totul ca pe o poveste din 1001 de nopți. Au fost invitați să viziteze castelul și să-i asculte povestea. Fusese inaugurat în 1911, proprietar fiindu-i unul din cei mai bogați oameni ai României Principele Grigore Cantacuzino, poreclit pentru averea sa "Nababul" Era descendent al unei familii de voievozi, principi și împărați bizantini, cu rădăcini în istorie ce se întindeau pe o mie de ani, făcuse studii de drept la Paris. În Principatele Române moștenise nu numai moșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că mai rău de atât nu se poate; după care „episodul“ următor se dovedea și mai dezolant. Ecaterina Andronescu, care a bramburit piața manualelor, transformând prețul unui bilet de tramvai în criteriu de evaluare a cărții școlare; apoi Alexandru Atanasiu, poreclit Aburel, care - mai țineți minte? - se sprijinea de microfonul de la care trebuia să țină un discurs; apoi hipnotizatorul Mircea Miclea, care nu știa cum să-i trimită mai repede la pensie pe cei mai buni profesori ai noștri; apoi Mihail
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
rolul popii din filmul „Neamul Șoimăreștilor”, să trag clopotele și să bat toaca, mai ales după ce bunicul a căzut de sus, de pe treptele clopotniței, de-a rostogolul vreo șase metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost tragic: o fractură de picior drept, de braț drept cu dislocarea umărului, ceea ce m-a propulsat în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu chiriași, în căsoaie și standoală. O probă de familie, nelegitimă și stranie de te apuca „râsu-plânsu” când o întâlneai ziua, noaptea putând speria în mod fatal gravidele. Ea, Coca lui Mundi și mama colegului meu de clasă, Mihai Siedlițchi, poreclit Lala, reprezenta nemțoaicele care te făceau să ironizezi rasa ariană, de urâtă, slabă și cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță, căci prejudiciul fusese recuperat. Cu puțină sinceritate și diplomație, poți ieși din încurcături, adesea cu „hapy end”. La căsoaie venea des în vizită verișoara lui Lala, Antoneta, poreclită de noi Tuna, colegă de clasă cu sora mea, care ne aducea deseori necazuri, fiind o pârâcioasă ce-i spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care, eu personal, nu am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gura la curățatul copitelor de unghiile crescute în exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-a materializat cu o bătaie de pumni, iar la sfârșit a culminat cu zvârlitul pietrelor de pe drum, una din ele nimerindu-l și spărgându-i capul, incident urmat de o altă scădere a notei mele la purtare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Sentosa Resorts, care încorporează și Parcul Universal Studios Theme. Aceste stațiuni tematice sunt la fel de vizitate de turiști. SAFARI ÎN NOCTURNĂ LA SINGAPORE Drumul până la Singapore Zoological Gardens îl facem într-un taxi cu un șofer malaiezian vorbăreț. Gică, așa cum îl poreclim deoarece nu putem să-i pronunțăm numele adevărat, ceva cu gc, ne duce cu viteză pe o autostradă spre marginea orașului de unde, foarte aproape, se vede orașul malaiezian Johor Bahru, cel mai sudic oraș al continentului asiatic, cu o populație
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
și ele fură prefăcute în cenușă; Mavrocordat, urmat de pojar, se trase în cetățuia Galata, dar și de acolo fu iarăși silit a ieși prin un foc ce izbucni în mănăstire; și urmat de numele Pârlea Vodă, cu care îl porecli norodul, el se așeză în casele hatmanului Costachi Ghica, astăzi ale hatmanului Alecu Roset Roznovanu(Sucursala Academiei de astăzi la UMF). De atunci rezidența domnească fu când în acest palat, când în casele d-sale logofătului Alecu Mavrocordat, mai în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
noaptea pe-aici. „Aici e Șipotul lui Cataroi, își continuă povestea Ion Irimia, parcă fără să bage de seamă nerăbdarea mea. Legenda spune că demult-demult, răzeșii erau tare necăjiți că printre ei se pripășise un hoț pe care l-au poreclit Cataroi. Apărea și dispărea când nu te așteptai. Îți intra în casă și nu-l vedeai, dar el era acolo. Când le fura, găinile nu mai cotcodăceau, porcul nu mai țipa, buhaii amuțeau și mergeau ca mieii după el. Ca să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dragoste unor tineri chemați la instruire ideologică iar "tovarășa Prisecan", binevoitoare cu el pînă atunci, îl privea deja cam lung. Visa în fiecare zi s-o rețină, să o întrebe ceva, să lungească vorba, doar nu de pomană Lie îl poreclise "marele trombonist", dar nici nu apuca ședința să se termine că și era acostat de o tînără gureșă, o adevărată propagandistă, învățătoare sau educatoare undeva, într-un sat, pusă pe ascensiune, frumoasă de altfel, dar odată pornită să vorbească, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nici principiile matematicei în cazul întîi, nici ale dinamicei (fizice) într-al doilea, ci am în vedere numai principiile inteligenței pure (fără privire la reprezentările date în ea) prin care cele matematice și dinamice devin cu toate posibile. Le-am poreclit așa mai mult din cauza întrebuințărei decât a cuprinsului lor, și trec la cercetarea lor în aceeași orânduială în care le-am însemnat pe tablă. Axiome ale intuițiunii Principiu al inteligenței pure: Toate fenomenele sânt în privirea intuițiunii lor, mărimi estensive
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În sală cu ochii sclipitori. Jack evaluă din priviri cea mai tare petrecer de Încheiere a filmărilor de pînă atunci. Spade Cooley și băieții lui erau pe estrada orchestrei - Spade la microfon, cu Burt Arthur Perkins, basistul lui, zis „Dublu“, poreclit așa pentru locul dublu pe care ar fi trebuit să-l ocupe În rîndul infractorilor: acte sexuale nefirești cu cîinii. Spade fuma opiu. „Dublu“ se droga cu heroină, o chestie care Îi provoca pe cei de la Hush-Hush să mai stîrnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să vedem pisicile alea? MÎțele erau În număr de trei - niște animăluțe prietenoase, care au Încercat să pună stăpînire pe pat În timp ce ei doi făceau dragoste. Karen Îi zicea cenușiului Asfalt, celui tărcat Tigru, iar pe cel slăbănog l-a poreclit Ellis Loew. Jack se resemnă cu anturajul. Pisicile o făceau pe Karen să chicotească și el Își Închipui că fiecare hohot de rîs o Îndepărta tot mai tare de Dublu Perkins. Au făcut dragoste, au stat de vorbă, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu un gest cum nu se poate mai ridicol, Îmbrăcat complet În costum de golf și se așeza ca să-i spună că era un om fericit, golful Îl transforma văzînd cu ochii, Îl Întinerea. Juan Lucas și prietenii lui Îl porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își punea costumul de baie și ieșea imaculat și rotofei din cabină pentru a se muia puțintel În bazin. RÎdeau de el cînd Înota pentru a-și menține tinerețea și Susan Îl compătimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și imaginase niciodată că, În cele din urmă, avea să Îmbrace o sutană și să țină lecții În aceleași săli de clasă În care crescuse. Fernando, pe care ceilalți Îl porecleau Bucătărilă și Îl tratau ca pe o slugă, poseda o inteligență vie, Însă abia dacă avea cîte un prieten printre elevi. Singurul său tovarăș era un băiat ciudat pe nume Miquel Moliner, care, cu timpul, avea să devină cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din Cuba, unde Își pierduse o mînă și (se zvonea cu oarecare răutate) testiculul drept, Într-un foc de alice tras de Însuși Theodore Rossevelt În asaltul de la Cochinos. Convins că trîndăveala e mama tuturor relelor, Ramón „Un-singur-coi“ (cum Îl porecleau elevii) Își Însărcinase fiul să strîngă Într-un sac frunzele uscate din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și fatalmente condamnat să-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
burdușea mereu pe copii, ca să nu facă gălăgie și să nu mă deranjeze; totuși mă plângeam des de țipetele lor; asta-i, sunt sigur că ei mă iubesc acum, nu glumă! Cred că și pe «fidelul Kolea», cum l-am poreclit, l-am chinuit destul. În ultimul timp și el m-a chinuit: totul a fost firesc, doar oamenii au fost creați pentru a se chinui unul pe altul. Dar am remarcat și că el îmi suportă iritarea ca și cum și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la fel. O bluză albă pe dedesubt. Era gras, cu nasul turtit. De sub șapca i se vedea par cârlionțat, perciuni mari. La ora 14 a plecat. Era cu botul mașinii la „stejar”. Avea o vedere extra spre Alină. L-am poreclit Sobo (sobolul pentru că avea nasul că sobolița din Degețica)”. Despre această filă de jurnal, Alină Tăcu Își amintește că i-a fost aruncată pe geam de fetița familiei vecine, care dădea târcoale toată ziua pe langă mașinile supraveghetorilor. Tatăl, condamnat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spuse el jucătorilor de domino. — Da, la revedere, Pearce. Nu... Cuvintele lor au fost Întrerupte de un strigăt: — Iuhuu! Tragica Domnișorică! Iuhuu! Era mătușica Vi și cîțiva dintre prietenii ei - doi băieți, doar cu cîțiva ani mai mari decît Duncan, porecliți Monica și Stella. Mergeau cu pași mărunți prin sală, printre mese, fumînd și dînd grațios din mîini. Probabil că observaseră că Duncan se ridicase În picioare. Acum strigau din nou: — Iuhuu, Tragica Domnișorică? Nu-ți place de noi? Duncan Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
întîmplat ceva și că notarul a plecat cu barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-a apucat-o spre piață, ci spre capătul târgușorului. Se întoarse tocmai la vremea cinei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu era departe, chiar dacă de acolo unde eram noi, ni se părea un monstru invizibil, un tărâm ascuns. Lui Destinat i se spunea în mai multe feluri, după locuri și după oameni. În închisoarea din V., cei mai mulți dintre locatari îl porecleau Bea-sânge. Într-o celulă, l-am văzut chiar înfățișat într-un desen crestat cu cuțitul într-o ușă masivă de stejar. Semăna, de altfel, destul de bine. Trebuie spus că artistul avusese tot timpul să-și admire modelul de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se pișcă să afle dacă nu cumva visează și se gândi brusc la giupâneasa lui Calomfira, o femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde trei bărbați voinici cu brațele, drept pentru care suratele ei mai subțirele o porecliseră „Stejarul”. Băgând de seamă că dulcea vedenie nu-i dispare din fața ochilor, spătarul se răsuci în așternutul curat ca lacrima și-l strigă încetișor pe Barzovie-Vodă, care, ca unul ce mai dormise în odăile viziriului și știa câte poți păți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iovănuț pe drumul lor spre Cetatea de Scaun a Moldovei, ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi vom aștepta să intre în urbe, aruncându-ne asupra orașului o blândă, pioasă privire. Vă leato șapte mii și ceva, Iașul, poreclit de tătari „Târgul de foc” din cauza deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor”, din cauza deselor maziliri, și de moldovenii înșiși „Dulcele târg” din cauza deselor giupânese văduvite de o amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care îi plantă de îndată în pământ și din care, la scurtă vreme, scoase alți vreo douăzeci, foarte buni la gust și înmulțindu-se ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]