60,135 matches
-
respectuoși Peștele miraculos Și-l aruncă de fiecare dată În marea de-ntuneric Zicându-i că oamenii azi Nu se mai gândesc decât la mâncare, Nicidecum la cunoaștere tainică. De cum se înserează, totuși, Bătrânul și Magda Ținându-se de mână Pornesc pe aleile nopții Risipind neobosiți Șiraguri de cuvinte, poeme Ca o plasă de pescuit Poate, cine știe, cândva... Cei slabi scriu celor puternici Cei slabi scriu celor puternici Scrisori interminabile și inutile, Valuri de hârtie Acoperă strigătele. Mulțimea este o
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Matei Călinescu Ce-mi propun în acest scurt eseu sau exercițiu de (re)citire (adică de relectură reflexivă, critică, atentă, cu lupa, focalizată pe amănunt) e să fac o plimbare intertextuală în sens cronologic invers în opera lui Mateiu Caragiale, pornind de la Craii de Curtea-Veche pentru a străbate textul atît de poetic, de ciudat, de tainic la puterea a doua al nuvelei Remember. Reamintesc în grabă că Remember e prima operă publicată în volum a lui Mateiu Caragiale (la editura "Cultura
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
al imitației (copie, replică etc.), al primei repetiții și al bipolarității, simbolizînd totodată opoziția și conflictul, dreapta și stînga, și, în particular, masculinul și femininul, diviziunea între cele două sexe. Am putea continua indefinit, dar nu o vom face. (Evident, pornind de la biografia lui Mateiu, cineva ar putea argumenta că acesti "doi ani" nu sunt nimic altceva decît cei doi ani - interval cu totul accidental - care au separat prima călătorie a tînărului scriitor la Berlin, 1904-1905, de cea de-a doua
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi ani înainte ca naratorul să-l vadă pentru prima oară Aubrey, "acel chip ce părea desprins însuflețit dintr-o cadră veche". În treacăt
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
scientiarum nu este destinată să ofere acel acces. Am început, în schimb, și aceasta încă din primul an al studiilor mele universitare, să am, ar fi excesiv să le numesc revelații, prefer să le numesc intuiții ale unor întreguri posibile, pornind tocmai de la unele fragmente foarte limitate de obiecte studiate la cursuri și seminarii. Le numesc cu numele acesta banal, generic, de obiecte, întrucât ele aparțin celor mai diverse domenii de cercetare, care toate mă atrăgeau în acele timpuri ale uceniciei
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta reputația mea se află sub ocrotirea dumneavoastră, nu pot să-mi doresc mai mult decît acest fapt care mă onorează. Cuvintele mele păreau că i-au răpit graiul. Găsisem cea mai adevărată motivație, care pornea din sentimentele de prețuire ale Maestrului și, poate, dintr-o afecțiune a lui, care se raportau nu numai la tinerețea mea, ci mai cu seamă la izbînda ce se săvîrșise cu cîteva luni înainte, prin apariția în librării, a romanului
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
poate, dintr-o afecțiune a lui, care se raportau nu numai la tinerețea mea, ci mai cu seamă la izbînda ce se săvîrșise cu cîteva luni înainte, prin apariția în librării, a romanului meu de debut Bogdana. Cursul pe care pornise discuția noastră părea că luase un drum neprevăzut, care schimbă înțelesul cuvintelor rostite pînă atunci. Lovinescu s-a oprit, uitîndu-se la mine, ca și cînd era zadarnic să explice ceea ce eu nu puteam pricepe. Am urcat în trăsura care ne
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
l-ar fi luat pe nepregătite. În noaptea precedentă băuseră împreună, ei și încă vreo patru-cinci persoane, notabilitățile satului. Nu fusese propriu-zis o petrecere, ci mai de grabă o întrunire de rămas bun. Părerea celor mai mulți era că ofensiva va fi pornită în Ardeal, pentru desrobirea fraților de peste munți. La ce se puteau însă aștepta din partea bulgarilor? La mai nimic, se pronunțase cu dispreț notarul. Abia îi învinsesem, dovedindu-le forța noastră. Vom sta de veghe la graniță, și asta va fi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se iscă murmur și agitație, un vaier ușor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
iscă murmur și agitație, un vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
dezbrăcă straiele civile (cele mai proaste pe care le avea). Numai în izmene, încet, fără grabă, împături fiecare lucru și-l băgă în cufăr, încercîndu-i locul de mai multe ori. Îmbrăcă apoi uniforma, ajustînd-o provizoriu pe corp. Cînd sună masa porni spre bucătăria de campanie care fumega în curte. Îi era foame, dar tot așa, nu se grăbi, zicîndu-și că în armată trebuie să faci totul chibzuit. În timp ce li se turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în fugă, inspectîndu-i
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
îi făcu bucătarului semn (vechile trucuri soldățești îi reveneau în minte de la sine - pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și se pregăteau să ia Brașovul și Sibiul. Își ziceau că probabil nu vor participa la ciocniri, drumul fiind curățat. Vor întări doar succesul. Abia în clipa cînd începură să sară în vagoanele de marfă înșirate în gară aflară destinația. Porneau spre Dunăre, la Oltenița. Soldații nu înțelegeau nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
se înălțau cînd dintr-o parte cînd din cealaltă, unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să-i clintească. Aceștia alergau urlînd de-a lungul rîndurilor încercînd să-i determine să facă stînga-mprejur. Într-un tîrziu se puseră din nou în mișcare ca niște somnambuli, pornind îndărăt în pas alergător. Aflînd că însuși generalul Teodorescu, comandantul garnizoanei, fugise la bordul unei vedete, colonelul lor îi mîna înapoi în tren. Îi era teamă ca nu cumva acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare, tocate în picioare. "Vasăzică am pornit cu stîngul, se gîndi el. Ce era cu netoții ăia, de ce săreau toți în apă? Să-i fi înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
asta la noapte poate că or să încerce." Chelul de lîngă el nu-i răspundea. Răsufla doar des, din fundul plămînilor. Lupta dură pînă seara în acest fel relativ liniștit. Poziția îi avantaja pe români. De cîte ori încercau să pornească asaltul, nemții erau repede culcați cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că înaintează la adăpostul trîmbelor de pămînt și al
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Ilie trăgea cartuș după cartuș, la fel de nesigur ca și cum ar fi aruncat cu pietricele în baltă. Nervos, înecat de tuse, își întrebă vecinul dacă din stînga lui nu venea vreun ordin. Acesta își holbă ochii de o mirare fără margini și porni automat în direcția indicată. Repede și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine ce urmărește, se ridică
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
simpatie și se aprinde o conversatie vertiginoasa despre lucrurile Parisului... Juana e încîntătoare de inteligență instantanee și de camaraderie. Cioran nu se gîndește la existențialism și găsește gust vieții". (Busuioceanu stă deoparte, făcînd în gînd "portretele amîndurora", iar mai tîrziu, pornind de la femininul Cioran și de la masculină Juana, se gîndește că ambivalenta existența în noi oferă "ființei umane posibilitatea de a-și trăi succesiv viața sa de bărbat și de femeie, după nevoia propriului instinct și spirit".) Protectoare, Juana Mirdó începe
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
plastic. Nume, prenume, adresă - totul era scris corect. Ba chiar, era imprimat și numărul apartamentului, pe care nici nu-l mai spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din hol porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din hol porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
muci. am coborât pe linie să văd mai bine: avea ochi de bivol însă nu era nimic din ce crezusem pân-atunci. stătea la patruzeci de metri depărtare și sforăia. pun mâna-n foc că ura, pentru că l-am văzut pornind, dar n-a pornit ca blândul animal mecanic cu vagoane, a pornit cu o repeziciune nemaiîntâlnită. ei bine, cu viteza cu care își dăduse drumul, în patru secunde m-ar fi strivit: o murdară bucată de carne și terci ar
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
linie să văd mai bine: avea ochi de bivol însă nu era nimic din ce crezusem pân-atunci. stătea la patruzeci de metri depărtare și sforăia. pun mâna-n foc că ura, pentru că l-am văzut pornind, dar n-a pornit ca blândul animal mecanic cu vagoane, a pornit cu o repeziciune nemaiîntâlnită. ei bine, cu viteza cu care își dăduse drumul, în patru secunde m-ar fi strivit: o murdară bucată de carne și terci ar fi rămas ca amintire
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]