3,816 matches
-
literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți, ca pe o portocală, căci altfel nu ar fi ieșit niciodată pe ușa atelierului meu, cu atât mai puțin nu ar fi încăput în dubiță. Comitetul care comandase capodopera pentru bancă se gândise că ar fi o idee minunată ca eu să lucrez noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în mână un cristal din ăla? Sunt grele al naibii, cu sutele, toate atârnate de o ramă lucrată din fier. Asta ar fi produs și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie, putea să-i zboare capul. M-am cocoțat pe brațul unui scaun. —Candelabrul era ținut acolo de un sistem întreg de pârghii și scripeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu ceva vopsit cu alge“. Ne-am întors în așa-zisul bar. Tom și Saul erau încă la masă, cufundați în discuții. Alice s-a dus după ceva făcut din ierburi și eu m-am alăturat băieților. Beau suc de portocale din pahare de plastic. Saul a umplut unul și l-a împins în direcția mea. Din politețe, am luat o înghițitură. Apoi am luat una și mai mare ca să confirm ceea ce descoperisem din prima: era o porție mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sonoră perfectă pentru imaginile de pe ecran, plăcută dacă nu erai atent la ea și o lăsai să vină înspre tine. Tomși Saul s-au rostogolit și ei pe saltea și ne-am croit drum spre fundul sticlei cu suc de portocale, amețindu-ne treptat și mai tare, proiecțiile, care până acum erau niște fantezii generate pe computer, în care figurine argintii săreau și se împrăștiau în mijlocul peisajelor postapocaliptice, au început să se lege pentru mine și nu mai eram în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în prelungirea policlinicii cu plată, unde cântă de la ora zece a dimineții maestrul Ineluș a lu’ Lingoare. La poarta șantierului, frații lu’ Pișcot, cu sora lor Zanzibaria și nepoata Discoveiria, și-au instalat de mult lăzile de banane „Mocambo“ și portocale „Jennyffer“, cu nelipsita mușama, pe care agită cutiile cu biluțele de-o „albă-neagră“. Abia după ce-și răcorește mioriticul cu o bere sau o rachie, șantieristul mai cască gura, la întoarcere, la minunile făcute cu biluța de cei trei frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
destul de amuzantă povestea, astfel că, găsind În incintă o tavă plină de fructe, se apucase s-o Împodobească pe noua Evă cu ele. Ținea minte că, tot pocnind din degete și ridicând unul după altul strugurii și merele, vișinele și portocalele și fragii și șerbetul, inginerul făcuse să zboare veșmintele de pe trupul plin de vinișoare sinilii al Însoțitoarei lor, gătindu-l ca pe o bacantă. De fapt, medicul nu știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi mari, pufoși. În casă era cald și plăcut, mirosea a brad și a portocale. Viviana, Angelina și Cezara roiau în jurul mezinului, amuzându-se de ghidușiile sale. Mama și tata erau ocupați cu ultimele pregătiri pentru sărbătoarea cea mare, noaptea în care anul se înnoiește. Aho! Aho! Copii și frați! se auzi sub ferestre. Cele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
că Skye se instalase deja În poala unui tip și se legăna În ritmul muzicii. Pe masa lor era instalat un fel de minibar, cu sticle Împrăștiate de Veuve Clicquot, Ketel One și Tanquerey. Erau și carafe cu suc de portocale, grepfrut și merișor, pentru diverse combinații, dar și câteva sticle de apă tonică și minerală. Penelope pomenise despre costul exorbitant al petrecerii ei, așa că Îmi dădeam seama că plăteam câteva sute bune de dolari pe sticlă. —Ce să-ți pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
două dormitoare, un living și un birou (dotat cu biblioteci construite În perete, Înalte până În tavan, două computere Mac G4 și o etajeră pentru băuturi) Înainte să-l găsesc sprijinit de masa de bucătărie acoperită cu granit, alimentându-și cu portocale storcătorul ultraperformant. Eu n-aveam nici măcar un deschizător de conserve. —Faci yoga? Nu cunosc nici un tip care să facă yoga. Adică nici un tip hetero, mi-am spus În gând. —Normal. E excelent pentru forță și Îmi place că Îți golește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tocmai am văzut? Dacă vreunul dintre ei ar fi avut politețea de a părea măcar puțin jenat de ce se Întâmplase, poate - poate doar - aș fi fost capabilă să trec peste asta. Hei, prieteni, o să comand niște cafea și suc de portocale, poate și niște croasante. Simt că mă paște o mahmureală nasoală, anunță Leo. Tot nu făcea nici o Încercare să se acopere, ci luă telecomanda și Începu să sondeze oferta de filme a hotelului. —Bună idee, frate. Aș vrea un espresso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o Întristeze, nici s-o surprindă. M-am mulțumit să mă holbez la ea. Ea oftă. — Probabil că Philip nu ți-ar face niciodată una ca asta, nu? E un tip atât de mișto... Aproape că am scuipat sucul de portocale, dar am reușit cumva să-mi păstrez calmul. —Mmm, am murmurat. Ai auzit vreodată ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă. —Interesat de ce? —O, nu știu... bărbați? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sergiu odată unui prieten comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-ai căutat peste tot, dar nu m-ai mai găsit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ce, Mini scumpo! Mai are doi îngeri păzitori, unul la capul, altul la picioarele patului de spital. . . Da, vezi bine, inocența mea!. Uite colo ce scrie! Arăta firma lată a unei dughene de scânduri. La geam se vedeau mere costelive, portocale mici și smochine vechi. Scria Cooperativa. Mini se uită împrejur. Lumini mai dese acum scânteiau slăbite de aburul gerului. Prin dedalul străzilor ieșiseră, în sfârșit, în Calea Victoriei sus, spre Dobriceanu. Inima lui Mini bătea, simțindu-se iar în inima Cetăței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ziceai?. - Ce vrei! Să rămâie în spital? E un pension pe unde se trece în grabă. Asta e poveste de mai bine de zece zile și de cât timp înainte o fi fost acolo! Era ajunsă la faza acadelelor și portocalelor. Bietul Bonifaciu își închipuia probabil că e la secția boalelor infantile. E foarte gobeur sau foarte tolerant. Se mulțumește cu fărămiturile. încovoiat mai tare, așa cât să i se ascundă fața mică și suavă, Greg trebuie să fi străbătut sălile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală a copilăriei. Stă pe jos în fața unui bol scobit într-o coajă de portocală, în care se află câteva monede. Pran nu-l poate privi în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să se eschiveze și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tuciurii, mirosind a sudoare și usturoi l-au lovit în stomac, l-au tăiat pe față, l-au tras afară și l-au aruncat pe o grămadă de gunoi. Pe jumătate gol cu picioarele vârâte în rahat și coji de portocală putrede, se împiedică încercând să-și caute pantalonii. Misionarul urmărit de un pumn de copii ai străzii. Îi povesti lui Elspeth că avusese un conflict cu niște criminali hinduși. Era convins că ea nu-l crezuse. Cam pe atunci începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât mai mult. Simte că nu mai are aer. — Ești un tip rău, îi spune șuierând. Deja ești foarte rău. — Deja? Ea exclamă: — Ești foarte tânăr! Cu țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seama. — Știi ce i-a mărturisit Sergiu odată unui prieten comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]