1,416 matches
-
spre ea. — E bine. Nu prea am ce să-ți spun. Mamele noastre au început pregătirile de nuntă, dar noi încercăm să nu ne implicăm. Clar că e o decizie bună, murmură Emmy. O deranja faptul că tipul își aruncase portofelul și prosopul pe șezlongul de alături și începuse să-și scoată cămașa. Din moment ce nu era absolut nimeni la piscină, de ce a trebuit să vină chiar lângă ea? — Mda, nu prea mă interesează. Acum am destule pe cap la serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acum Își aducea aminte. Așa-l chema: Doctorul Steven Babbington Gore. Hotărându-se că avea neapărată nevoie de niște apă și să stea jos oleacă, Ruby se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
neapărată nevoie de niște apă și să stea jos oleacă, Ruby se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu sunt. Era prietena ei cea mai bună, Fiona. Te-am sunat să-ti mulțumesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
afecțiune din partea lui Bridget, se bucura de asta. În plus, Chanel o făcea să râdă. —Bun, acum nu știu ce-aveți voi de gând, spuse Chanel, dar eu mă simt un pic decafeinizată. Mă duc să cumpăr cafea. Își scoase portofelul din geantă și se Întoarse spre Fi. —Arăți de parcă ți-ar prinde bine o ceașcă. Fi protestă, spunând că trebuie să ajungă la Waitrose și că nu are timp pentru cafea, dar Chanel reuși să o ispitească cu promisiunea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
rămâi fiica noastră. Nu te mișca. Mi-e frig, sunt încă în halat, poate ar trebui să mă schimb, am lucrurile în dulapul de metal cu numele meu pe el. Mi-am atârnat haina cu grijă peste cămașă, am lăsat portofelul și cheile de la mașină pe raftul de deasupra și am închis lacătul. Când a fost asta? Acum trei ore, poate mai puțin. Acum trei ore eram un bărbat la fel cu toți ceilalți. Cât este de parșivă durerea, cum aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat. Își vârî degetele într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există un mecanic, zise, adunând monedele de la rest, dar cine știe dacă o fi deschis. Am întors capul la sunetul vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imaginea. Un bărbat înalt cu părul negru, jachetă în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu fumez. Am urcat cele cinci trepte până în bucătărie. Un exemplar din Bucuria de a găti, pătat cu așteptările și ingredientele câtorva sute de cine, stătea deschis pe bar. Scaunul înalt din colț purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
încet din pat. Am scos din șifonier o pereche de pantaloni kaki și mi-am pus papucii. Am scos dintr-un sertar al dulapului un tricou și mi l-am tras pe cap. Mi-am pus cheile de la mașină și portofelul în buzunar, apoi m-am gândit mai bine, am scos portofelul și am luat din el permisul de conducere și o mică poză cu copiii în aceeași poziție ca în tabloul de deasupra canapelei și le-am pus la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
kaki și mi-am pus papucii. Am scos dintr-un sertar al dulapului un tricou și mi l-am tras pe cap. Mi-am pus cheile de la mașină și portofelul în buzunar, apoi m-am gândit mai bine, am scos portofelul și am luat din el permisul de conducere și o mică poză cu copiii în aceeași poziție ca în tabloul de deasupra canapelei și le-am pus la loc în buzunar. Aveam nevoie de permis pentru legitimare. Voiam o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Elveție“, ezită Între diferitele loterii și pentru a nu-l dezamăgi pe agentul care aștepta răbdător și politicos ca el să se decidă, hotârî să cumpere un bilet pentru tragerea de la Maghen David Adom. Trebui Însă să renunțe fiindcă În portofel nu găsi, În afară de cercelul Annettei, decât șase șekeli: restul pe care Îl primise mai Înainte În restaurantul plin de muște din strada Țfania. Acceptă deci cu mulțumiri câteva broșuri ilustrate, cu itinerarele excursiilor organizate pentru grupurile de păstrători ai tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu mine, dar, când am ajuns la Battersea, s-a dat jos din reflex și s-a căutat de chei în buzunar. Cheia de la intrare era încă pe inel alături de celelalte chei din cealaltă viață a lui. Mark își scoase portofelul să plătească pentru taxi. M-am grăbit să intervin înainte ca Alfie să-și exprime dezaprobarea. — O să mă socotesc eu cu Alfie mai târziu, am spus eu în grabă. Mark nu înțelegea o iotă din toată treaba asta. —Ai cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Lisa? Ce faci acasă la Alfie? —Of, Jen, a avut un atac de cord! Un medic este acum cu el și așteptăm ambulanța. A încercat să te sune, dar aveai telefonul închis. Așa că a găsit cartea mea de vizită în portofel. Nu e groaznic? Nu avea pe cine altcineva să sune în afară de noi două. Am închis ochii. —Cum se simte? — Medicul spune că starea lui s-a stabilizat, dar este foarte slăbit. Unde ești? Mark te-a sunat încontinuu. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
martiriul, prefera să dea nas În nas cu el În beznă sau la cinematograful Loria. Nobilul regim a legat pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi paraii care Îi rotunjeau portofelul ca pe-un purceluș de lapte. Cu riscul ca vreun cenzor viperin să-l eticheteze de plicticos, el burdușea cu asemenea daruri repetate atât degetele, cât și ceafa pe care Madame Hsin le avea În dotare. Domnule Parodi, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cumpărăturilor. Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa că fii drăguț! — Ai agenda la tine? — Nu. Jack, amintește-ți cine e tatăl lui Billy. Nu uita ce de bani poți să faci În industria filmului după ce te pensionezi. De-acum supărat, aproape văzînd roșu În fața ochilor: — Dă-mi portofelul! Dă-mi-l, altfel Îmi ies din pepeni și te pun cu fața la perete. Valburn ridică din umeri și scoase un portmoneu. Jack luă ceea ce Îl interesa: cărți de vizită, nume și numere de telefon scrise pe bucățele de hîrtie. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și să se sufoce exact cînd au Început Împușcăturile. Pac, trosc, Cathcart și Lefferts sînt tîrÎți la magazie, iar Lunceford merge de bună voie - probabil amărîtul credea că-i doar un jaf armat. La magazie li se iau poșetele și portofelele - am descoperit o bucățică din permisul de conducere al lui Gilbert Escobar plutind În sînge chiar lîngă ușă, alături de șase ghemotoace de vată pline cu ceară. Trăgătorii au avut suficientă minte ca să-și protejeze urechile. Ultima informație nu prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
suspect. — Se pare că tot la colorați ne Întoarcem. Da, așa se pare. — A avut careva noroc cu mașina și cu armele? — Nu. Cei de pe Strada 77 cercetează coșurile de gunoi și grătarele de la canalizare, În căutarea poșetelor și a portofelelor. Iar eu știu o metodă ca să economisim o grămadă de timp de anchetă. Pinker zîmbi. — Căutăm cartușe goale În Griffith Park? Ed se Întoarse spre fereastră. Fata ce seamănă cu Inez dispăruse. Dacă reușim să le găsim acolo, atunci sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
adîncituri În el. Lui Jack Îi străfulgeră prin minte că dacă monstrul se Întoarce, șase gloanțe calibrul 38 nu vor fi de ajuns. — Noaptea asta lucrezi? — D-da. — Adresa. — Nu... vă rog... Jack Îi făcu rapid o percheziție corporală: un portofel, ceva mărunțiș, niște ceară și o cheie legată de un lanț. Ridică cheia, Hilton se lovi cu capul... bum bum... sînge pe stîlp. — Adresa și am plecat. Bum, bum. SÎnge pe fruntea monstrului. — Cheramoya, numărul 5261B. Jack lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dai bani cerșetorilor - chiar și când nu au nevoie de ei. Mă refeream la un bătrân care o abordase pe Fiona când veneam la restaurant. Deși el o întrebase doar cât e ceasul, ea scosese imediat douăzeci de penny din portofel și îi vârâse în palmă. Bătrânul a părut mai degrabă surprins decât încântat și a trebuit să-i spun eu că era nouă fără un sfert - pentru care mi-a mulțumit în timp ce își continua drumul. Exact, spuse ea. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-un hotel nenorocit din Kent, împreună cu trei colegi și un fax și să ai de întocmit grila de toamnă pană joi dimineața. — Se poate, spuse Phoebe. Dar ești sub tensiune și când mai ai doar douăzeci de lire în portofel și te întrebi cum o să-ți ajungă până la sfârșitul săptămânii. Sau să te pomenești că ai rămas din nou însărcinată la două zile după ce soțul tău și-a pierdut slujba. Astea sunt problemele cu care mă întâlnesc aproape zilnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
v-ați terminat povestea. Mai târziu, în noaptea aceea... — Răbdare, Michael. Puțină răbdare, te rog. Ți-am satisfăcut curiozitatea în câteva privințe: am dreptul, în schimb, la satisfacții similare - sau echivalente? Am confirmat dând încet din cap. — Corect. E în portofelul meu din buzunarul sacoului. Mă duc să-l aduc. — Ești un gentleman, Michael. Un gentleman de pe vremuri. — Mulțumesc. — Încă un lucru, înainte de a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e doar un scurt mesaj scris de Lawrence, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și i-am aruncat taximetristului o bancnotă de douăzeci de dolari. I-aș fi dat una de cincizeci dacă aș fi avut, și aș fi găsit o cale de a o deconta la Elias, dar nu am găsit nici una În portofel. El a Început imediat să Îmi numere restul, dar eu am trântit portiera și am luat-o la fugă. Fie ca cei douăzeci de dolari să-i folosească pentru Îngrijirea vreunei fetițe pe undeva, sau pentru repararea vreunui boiler, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dai nas În nas cu ea În lift sau la recepție? O să-și dea seama că ai ieșit din birou. Ar sări În sus! Nu merită riscul. Stai un pic, mă duc eu să-ți aduc ceva. Și-a Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puțin sub zece mii de dolari. Dar am observat astăzi că unul din mânerele de piele se rupsese din nou, deși departamentul de accesorii Îl returnase de nu știu câte ori firmei Fendi ca să fie cusut de mână. Mânerele fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]