3,471 matches
-
cumperi de la țigănci acolo și seducția Țepeș vrea pe Comenius Puși că să nu mă emoționez de vâlceni tu mândră de fractali eu că am avut viață frumoasă * țărani intimidați de critici literari la ceainărie concomitența turbării mai negri și porumbeii ce adăpost stejarii vizibilitate de incompatibilitate nu veniți după mine că nici eu nu știu unde mă duc * renunțare la profanitate ou apter arunc nisipul negrilor cormorani ca monseniorul aș psalmodia pune-ți mâna pe scris de nici nu mai ziceți nu
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
trimite o notă că ne așteaptă la masă în weekend. Mama lui e o regină de modă veche. Dacă nu e ceva urgent și nu suntem obligate să vorbim la telefon, îmi trimite scrisorele. Prin poștă. N-am încercat cu porumbei călători, deși a avut timp să-și dea seama că nu pun lebădă pe varză. E drept că în parcul din apropierea casei, pe lângă gâște canadiene și rațe, o îndop pe una cu pâine, dar numai pentru amuzamentul copilului. Dacă mi-
Români alergici la România. O familie de timișoreni m-a pârât soacră-mii din UK că eu provin din cea mai proastă zonă a țării () [Corola-blog/BlogPost/339678_a_341007]
-
de cozerie e motivul. Un asemenea loc, deasupra lumii (în etaje), sporește intimitatea, timpul petrecut împreună e fără grabă. Uitare în murmur își propune autorul modern. În mod intenționat, murmurul nu este determinat, putând fi al propriilor inimi ori al porumbeilor sărind în jocuri ușoare, prin pod. În același timp, în mansardă abia dacă ajunge zgomotul monoton al străzii. Dorința de a-și pierde ziua în palavre până la somn și de a vorbi până la a nu mai putea formula cuvinte reprezintă
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
a privit printre lacrimile șiroind cele agonisite de el în acel perimetru și pe care urma să-l părăsească pentru totdeauna. Pe firele electrice, nu departe de becul care avea să-și trimită lumina pe o rază destul de mare, doi porumbei, unul alb și altul cenușiu, se băteau, iar când el s-a așezat s-au oprit cu privirile ațintite spre el. -Ăștia sunt îngerii mei. Unul e al binelui, trimis de la botez să mă păzească, celălalt e al răului. Se
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
rămas cu Mariusa, dar Sandu a promis că, după ce trece pe la grajduri, va reveni. Trecând pragul în afară, Costel și Sandu au rămas uimiți. Pe cele două fire electrice ce se furișau pe sub streașina Casei Morarului ducând lumina înăuntru, doi porumbei, poate aceiași, stăteau abătuți, deși era timpul să meargă în culcușul lor. În a treia zi, când tocmai plecase avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
loc de muncă în calendare, ori de luptă, prin dumbrăvi, păduri și calendare, meșteră-mi sabia... prin imperii dușmane - în „ orele de foc ”cele multe, cele abstracte, am căutat drumul Orionului, prin cataracte, am hrănit iepurii și urșii, fluturii și porumbeii și-am luat lumină de la făcătorul Ideii. Referință Bibliografica: ELOGIU << ORELOR DE FOC >> / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ELOGIU << ORELOR DE FOC >> de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340774_a_342103]
-
-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul Și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul Cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, Vâslisem cândva curajos: Eram o ,,arcă-a lui Noe’’ Cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, Nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr Și mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerție, Atâtea trădări mă-ngrozesc! Lumină nu-mi e bucurie Și ochii, de ea mi-i feresc. Și-
PLUTESC, PLUTESC, INERTIE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340882_a_342211]
-
Auzul meu în asfințit Și mult aș vrea în veci rămâie Ultim poem ce-am auzit ... Îmi cântă tandru cum o fată Mă vrea să fiu numai al ei Iar ea,numai a mea să fie Cum veșnic sunt doi porumbei Îmi spune clar că eu sunt unic Și că mă vrea a fi ... cu ea Că e-o prostie a fi pudic De-nveți ce este dragostea Îmi dă întreaga ei avere La purtător,gemând ușor Și mă îmbată de
ŞOAPTE...ÎN NOAPTE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340926_a_342255]
-
Mioara Izverna. O liniște surprinzătoare s-a lăsat peste întreaga sală. în clipele acelea de deruta, cel care s-a recomandat Conan Doyle, a dispărut, învăluit într-o ceață imprevizibilă. Maestrul Uferini își continuă nestingherit numărul următor, fără nici o perturbare. Porumbeii albi zburau unul după altul din batistă roșie, ținută în cele două mâini. La ieșirea din Teatru, după spectacol, l-am văzut pe Conan Doyle la braț cu o tânără îmbrăcată în hainele modei de astăzi. Contrastul dintre îmbrăcămintea bărbatului
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Gândeam sinuciderea în acea noapte. Totul îmi era ciudat. Mă tulbura și durerea și bucuria îmi aduceau și-ntuneric și lumină. Doream să mă sinucid cu cuțite de blestem. Acea noapte. Era îngrozitor când te loveau razele apusurilor târzii. Și porumbeii tindeau să le rănească în zbor Ceva îmi era tulbure acea noapte zgomotoasă pe care o dansam cu tine siluetă a dorințelor mele. ****************** VISUL NOPȚILOR TALE Viața ta o fi fost oare poveste sau un vis al nopților. Ca apusurile
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]
-
Acasă > Poeme > Antologie > SUNT CUPĂ DIN MÂINILE TALE Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 718 din 18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt cupă din mâinile Tale Dublul meu în Duh Este un alb porumbel Ce nu poate umblă singur. Scânteietoarele, mirabilele prea plinele Tale Izvoare Mă umplu, Mă învăluiesc simplu Din creștet până la picioare Și sunt la masă și la cină Ta, Doamne Amfora plină cu vinul vieții Aflată În divinele, nevăzutele Mâinile Tale
SUNT CUPA DIN MÂINILE TALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341428_a_342757]
-
că mi-ai mâncat zilele!...” Ca să lămurim cititorul pentru a ști cum au stat în realitate faptele, reconstituind întregul film după spusele boierului Pandelică, a vioristului și a țambalagiului care, de fapt nu văzuseră nimic, ei cântau în foișor, iar „porumbeii” se aflau într-un separeu, și a bietului „sergent” căruțașul care i-a adus de la Craiova, depozițuia „maiorului” Bușoiu (care nu trecuse niciodată de gradul de sergent în regimentul de cavalerie de la Sibiu), a lui Cobrescu Ilie, administratorul (uns cu
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
simțea cum îi bâțâiau picioarele de emoție, numai la gândul că el, un pricăjit de țăran, o să-l amenințe cu moartea pe boier Pandelică. Când erau în dreptul geamului și Năică și-a aruncat ochii în odaie ca să vadă ce fac (porumbeii), îl apucă damblalele. Didina era deasupra boierului, care-i prinsese sânii în mâini, și din când în câd o apleca și-i săruta cu nesaț, iar zvăpăiata striga de nu se poate: „Uite-așa, mânca-ți-aș gura, să se
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
de Bucovina și colecția internațională. În colecția sa vizitatorul poate admira ouă rare, unele cu dimensiuni foarte mari, ca cele de emu, nandu, tinamu, broască țestoasă, crocodil, flamingo, dar și o gamă bogată de ouă foarte mici, ca cele de porumbel, potârniche ori vrabie, pe lângă altele, de dimensiuni variabile, cum sunt cele de prepeliță, fazan, păun, rață, gâscă, curcă sau struț. Toată această bogăție de ouă vopsite, încondeiate artistic cu multă migală și pricepere, în cele mai diverse combinații de culori
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
frunze moarte și fluturi obosiți de zboruri și m-am rugat... Și cerul l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi, de vânturi... Și-am așteptat în cărare să vii - amurg grăbit - eliberându-mă
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342042_a_343371]
-
fără să coboare) Îmi place că sunteți punctuali! NARCISA: (la brațul soțului) Nu vroiam să vă necăjim! PRINȚIȘOR:(în glumă) De azi dimineață mă tot întreabă:” Când vine Contele? Să nu întârziem!” NARCISA: Minte! PRINȚIȘOR: E nerăbdătoare! CONTELE DRACULA : Urcați, porumbeilor! Vom zbura cu Caleașca de aur până la Budapesta! Prințișor și Narcisa urcă în caleașca de aur. CONTELE DRACULA: Vom zbura peste Carpați! NARCISA:(grijulie) Dacă ne lovim de un vârf de munte? PRINȚIȘOR: Stai liniștită, bunicul e birjar iscusit! CONTELE
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
de-o secundă în care Știrică își revăzu viața) Pot să pun o ultimă întrebare? - Să nu fie lungă căci obosești mușchii și zgârciul de pe tine! - Reporteri bolnavi infectați cu știri, mâncați? - Dacă sunt garnisiți cu scandal și le ies “porumbei” din gură, de ce nu? Îi înghit nemestecați seară de seară. Îmi crește părul din nas și adrenalina. - O să vă îmbolnăviți! Deveniți mai sălbatic decât sunteți. - Devin vedetă băi, televizor cu lămpi! Ajung mare când ne mâncăm între noi ... - Și eu
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
să te hotărăști ? - Ce e, bă ? Vreți să vă fac poze ? N-ați auzit ? Afarăăă !! Cum secunda de gândire nu le-a prea fost de folos, toți trei au năvălit spre ușă de parcă acolo ar fi găsit răspunsul. - Hei, alo ! Porumbeilor !* Prin balcon se iese. Vreți să mă știe vecinii c-am fost prăduit de niște proști ? Executarea !... Atenție la bidonu' cu varză ! Puturoșilor ! Redicționarea ieșirii prin invitația nu tocmai galantă a mai ponderat un pic din elanul celor trei către
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
galbeni străvechi ne privește cu ochii mari și iscoditori dibăcind vorbe. - Bună dimineața, țață Marioară ! - Bună e potriveala dintre voi doi ... - Și a tale, în vorbă ! - Încotro vă poartă pașii ? - Pe devale ! - Devalea-i mare ... - Spre Podișor ! - Acolo-i Raiul pentru porumbei ... - Porumbelu-i cam vârstnic ... - M-am procopsit, că-i și cuminte ... - Și tale ești cu minte, nu-ți arăți anii și ești în vână ... - Ești meșteră la potriveala vorbei ... - Le vin de hac la mulți. - Te laudă tot satul ... - M-ajunge
ŢA MARIOARE LU NEA NAE NICOLESCU...DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341838_a_343167]
-
prin urmare, consider că am făcut ceea ce trebuie și aș recomanda tuturor cititorilor să nu se grăbească pe timpul lecturii. Această carte poate fi citită desigur și în parc atunci când am ieșit ca să privim la copiii care se joacă sau la porumbei, poate chiar și în tramvai ori în metrou spre locul de muncă dar mă tem că am rămâne cu acea impresie ca atunci când privim splendoarea unui apus stând pe marginea unui lac însă asta nu ne va da nici o informație
CU ZOLTAN TERNER PRINTRE GÂNDURI, DILEME, INCERTITUDINI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341930_a_343259]
-
cu propriile lui afaceri în sistem. Ospătarii au umplut imediat masa cu tot felul de platouri pline cu gustări atât reci cât și calde, pe bază de preparate vânătorești, pateuri din ficat de gâscă sălbatică și fazan, copane fripte de porumbel, piftie de rață sălbatică, frigărui de sitari și alte bunătăți, însoțite de garnituri la fel de gustoase și deosebite printre care ciuperci umplute, rulouri din aluat prăjite în unt, cartofi copți în coajă, completate cu salate de sezon. Bărbații și-au invitat
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
cu poftă din bunătățile aflate în fața lor, schimbând uneori câte o replică monosilabică. Se vedea din modul cum se hrăneau că le este foame și le place ce au în față. Până și cum trosneau oasele fine ale pulpelor de porumbel între dinții lor puternici le amuzau pe cele două femei. Nu a durat prea mult până platourile au fost devastate și golite de conținut ca și când nici nu ar fi existat. Doamnele erau invitate cu insistență să se servească, dar cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
împlinit. Avea cureaua prinsă pe sub abdomenul său voluminos. Gloria a mai mâncat cât de cât, pe când Dalia s-a servit mai mult cu pateuri și cartofi copți în coajă, de parcă nu mai mâncase așa ceva niciodată. Când privea micuțele pulpe de porumbel și își amintea de porumbeii lor de la bunica de acasă, o cuprindea mila pentru bietele păsări atât de blânde și frumoase, încât îi tăia orice poftă de mâncare. De sitari nici vorbă. Cum să mănânce așa ceva? Își umezea buzele arse
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
abdomenul său voluminos. Gloria a mai mâncat cât de cât, pe când Dalia s-a servit mai mult cu pateuri și cartofi copți în coajă, de parcă nu mai mâncase așa ceva niciodată. Când privea micuțele pulpe de porumbel și își amintea de porumbeii lor de la bunica de acasă, o cuprindea mila pentru bietele păsări atât de blânde și frumoase, încât îi tăia orice poftă de mâncare. De sitari nici vorbă. Cum să mănânce așa ceva? Își umezea buzele arse de razele nemiloase ale soarelui
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
Articolele Autorului Îngerul de la...hublou Zburând peste acoperișuri neväzute Väd Cerul Lumii mele, însorite. Freamät, cuprins în buchet de raze liniștite, Le-ascund în zbor, sub pleoape obosite. Cu ochi întredeschiși de soare, zäresc Pe-a cerului frumos tablou, Un porumbel..din Rai dumnezeiesc Venind în zbor spre mine, la hublou.. Albeata-i purä a penelor m-atrage! Întind mâna, din instinct, sä îl mângâi. Cu o aripä parcä, semn îmi face Privindu-mä adânc în ochi albästrii, Sä-l urmez pe-a
INGERUL DE LA..HUBLOU de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342270_a_343599]