3,622 matches
-
43); majoritatea studiilor culturale sînt limitate ca problematică, „relativ cuminți și factologice” (p. 45), iar multe lucrări de istoria mentalităților sînt preluate „oarecum manierist”. Aceasta se datorează și faptului că „istoriografia românească prezintă o semnificativă rămînere În urmă În raport cu evoluțiile postbelice ale disciplinei” și că, de altfel, „nici una dintre școlile istorice majore de pe plan mondial, nici măcar școala critică, nu a fost receptată pe deplin de istoricii români” (p. 46). Cauzele instituționale sînt multiple. În primul rînd, este vorba despre „absența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
University Press, Ithaca and London, 1972, p. 3. Dorin Dobrincu preferă utilizarea termenului de exil pentru că acesta „cuprinde cel mai bine referirile la românii desțărați după 1945”. Vezi Dorin Dobrincu, „Note pentru o istorie a exilului politic românesc. Primul deceniu postbelic”, Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice A.D. Xenopol din Iași, VII, nr. 1-2, 1999, p. 135. Mihai Pelin, Opisul emigrației politice. Destine În 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Editura Compania, București, 2002, p. 9. Gheorghe Glodeanu, Incursiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mele”, „Micron” ș.a. L. și-a făcut apariția - după cum se autodefinește - în zodia acelei „generații ieșite în lume sub semnele cumplite ale războiului, dar purtând cu sine și pentru toți o poezie curată și dreaptă”. Este poezia din anii imediat postbelici, temperată în raport cu excesele experimentelor avangardiste și cu delirurile imagistice suprarealiste, ale căror sechele teribiliste se mai percep totuși în dicție. Poemele din prima lui plachetă, Ora 25 (1946; distinsă în manuscris cu Premiul pentru poezie „Ion Minulescu”) se deschid cu
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
4-5; Gheorghe Grigurcu, O poetică mistică, RL, 1996, 44; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 302-307; Dicț. scriit. rom., II, 785-789; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 34-41; Cistelecan, Top ten, 70-72, 129-131; Grigurcu, Poezie, II, 5-28; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, Constanța, 2000, 75-78; Micu, Ist. lit., 340-341; Popa, Ist. lit., II, 386-387; Al. Pintescu, Un orfic de la Septentrion, „Poesis”, 2002, 89; Gheorghe Grigurcu, Răspunsurile poetului Alexandru Lungu, RL, 2003, 33; Manolescu, Enciclopedia, 468-469. E.H.
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
tipologie etc. Anna sau Pasărea paradisului și Cel iubit nu sunt propriu-zis romane, ci cărți de scriitură artistă și de atmosferă, din care se reține un anumit exotism nord-carpatin, atmosfera orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
expresie prin întoarcerea la tiparele clasice ale poeziei. M. nu experimentează, nu încearcă să mascheze emoția pură prin anumite formule lirice, restrictive din punctul ei de vedere. Din acest motiv, este în dezacord cu câteva tendințe importante ale literaturii române postbelice. Poeta prețuiește rostirea simplă, muzicalitatea limbajului și claritatea viziunii: „E vară-n câmpie, e vară la munte/ simt cum îmi trec prepelițe sub frunte,/ cu-arome de grâu și miresme de faguri./ Greierii-și cântă-nnoptările-n praguri./ Se sparge ulciorul cu
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
a spuselor și a scriselor, reducându-se în ultimă instanță la modul inconfundabil de rostire al povestitorului său. Aici trebuie căutată modernitatea simptomatică a prozei lui M., după cum tot astfel se atestă și apartenența sa la vârsta optzecistă a prozei postbelice românești. SCRIERI: Drumul cel mare (volum colectiv), Timișoara, 1985; Litera albă, Timișoara, 1988; În pasaj, București, 1990; Unelte, arme, instrumente, București, 1992; Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Daniel Vighi), Timișoara, 1994; Dicasterial, Târgu Mureș, 1995
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
la normalitate. Discursul politic și realitatea, București, 1991; Cărțile au suflet, Iași, 1995; Arhivele Paradisului. Un dialog cu Mircea Mihăieș, Timișoara, 1999; Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, îngr. Mircea Mihăieș, Iași, 1999; Poeți romantici, București, 1999; Teme, București, 2000; Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, I-III, Brașov, 2001; Cititul și scrisul, Iași, 2002; Inutile silogisme de morală practică, București, 2003; Poeți moderni, Brașov, 2003; Lectura pe înțelesul tuturor, Brașov, 2003. Antologii: Poezia română modernă. De la G. Bacovia la Emil Botta, I-
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Ciocanu, Dumitru Matcovschi, „Limba română”(Chișinău), 1992, 2-3; Adrian Păunescu, Marele român Matcovschi, „Totuși iubirea”, 1993, 13-20 octombrie; Ion Ciocanu, Poetul între imne și blesteme, LA, 1993, 52; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 205-206; Eliza Botezatu, [Dumitru Matcovschi], în Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 456-470. M.C.
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
3 milioane de acri de tufișuri, suprafață care, cultivată, ar fi produs mai mult de o jumătate de milion de tone de arahide, ce puteau fi transformate În ulei alimentar pentru export. Planul a fost conceput În timpul perioadei de entuziasm postbelic, pentru asocierea dintre puterea economiei centralizate și marile firme capitaliste. În 1950, când se desțelenise doar 10% din suprafață și se cultivaseră mai puține arahide decât se semănaseră, proiectul a fost abandonat. Motivele nereușitei au fost extrem de numeroase. De fapt
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de gânditori cu păreri similare, deși provenind din Întreg spectrul politic - de la fasciști și naționaliști la liberali, social-democrați și comuniști - și din țări diferite: Franța, Germania, Austria-Prusia (prusacul Richard von Moellendorf, colaborator apropiat al lui Rathenau și susținător al economiei postbelice dirijate), Italia (Antonio Gramsci la stânga spectrului și fasciștii Masimo Rocca și Benito Mussolini la dreapta) și Rusia (Alexei Kapitonovik Gastev, „Taylor-ul sovietic”). V.I.Lenin, The Agrarian Programme of Social-Democracy in the First Russian Revolution, 1905-1907, ediția a 2-a revizuită
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
p. 106. Această lucrare cuprinde două conferințe ale lui Foucault și un interviu cu acesta. Această părere a fost susținută cu putere și În mod polemic În secolul al XX-lea de către Friedrich Hayek, favoritul celor care se opuneau planificării postbelice și statului bunăstării. Vezi mai ales The Road to Serfdom, University of Chicago Press, Chicago, 1976. Sunt deosebit de recunoscător Taljei Potters pentru comentariile utile pe care le-a făcut cu privire la o primă versiune a acestui capitol. Planul prezentat de Le
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din numărul inaugural, se precizează că revista elevilor continuă publicația „Scânteia”, scopul ei fiind a încuraja „micile talente ale acelora care ca mâine vor apare pe arena vieții căutând a colabora la propășirea societății” și „de a vindeca starea patologică postbelică a generației de azi”. Periodicul are rubricile „Epigrame”, „Traduceri”, „Din carnetul nostru”, „Din spicuirile lui Nicu”, „Diverse”, „Glume”, „Folclor”, „Ghicitori”, „Probleme”, „Însemnări”, „Note pe marginea revistelor”, „Cronici”. Instructive sunt articolele cu caracter didactic. Într-un studiu asupra operei lui Ion
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Salcâmilor (1980), Întâmplări dintr-o vară frumoasă (1982), Înaintea furtunii (1983), Scene din viața Mariei (1985) -, se poate vorbi despre un dramaturg care, în ciuda unei receptări limitate a operei, a reușit să se impună ca un reper semnificativ în creația postbelică de gen. SCRIERI: Goana. Nu suntem îngeri, București, 1981; O vară fierbinte, București, 1984; Carlo contra Carlo, București, 1995; Comedii... și ceva drame, București, 2000. Repere bibliografice: Dinu Săraru, „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim la Teatrul Mic, SPM, 1975
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
artificială și cu articulații rigide, literatura lui Al. Ivasiuc e suficient de agreabilă ca exercițiu metaliterar cu mijloace literare.” În Al doilea rond (1976), Critică și angajare (1981), I. va fi tot mai atent la orientările teoretice ale istoriei literare postbelice, ocupându-se mai mult de grupări de autori așezați sub semnul unui program comun (Cercul Literar de la Sibiu, orientările criticii contemporane, modalități ale istoriei literare, momentul 1945 în literatură). „Curajul cu artă” va deveni, tot mai explicit, programul lui I.
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
impune prin bogăția informației și verva demonstrației, incitând la dezbatere. Lucrarea Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964). O radiografie alfabetică (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) se înscrie pe linia tentativelor postdecembriste de a restitui adevărul cu privire la controversatele raporturi dintre scriitorii români postbelici și puterea comunistă. După ce trece în revistă evenimentele politice, sociale sau culturale care au însoțit impunerea în România a realismului socialist, autorul inventariază romanele epocii sub forma unor fișe de dicționar. Le prezintă rezumativ neutru, fără incriminări sau aprecieri explicite
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
Vlad însuși - personajul central - vrea să devină scriitor pentru a-și rescrie viața pe care, de altminteri, par délicatesse, o pierduse. Scriitorul înfățișează aceste destine fără cruzime, cu o ironie fină, îngăduitoare. Replicile lui sunt foarte reușite, în linia teatrului postbelic ilustrat de Teodor Mazilu, Marin Sorescu și Ion Băieșu. Literatura sa, în genere, este un amestec de observație realistă, de reflecție morală (în care intră, fatal, și ironia) și o notă de parodie și fantastic ce vine dinspre teatrul ionescian
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
personajele ilustrează cum nu se poate mai explicit „valorile”, „codul” educației în spirit comunist, impuse celor mici. Bunăoară, în consonanță cu lecția despre „cum am devenit stahanovist”, în Cei de la Crisanta (1960), un copil orfan, „se integrează” în vâltoarea epocii postbelice contribuind la demascarea unui legionar criminal. De proza cu finalitate moralizatoare în stilul momentului I. se îndepărtează târziu, realizând un salt vizibil prin apropierea de zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
G. Călinescu - o „sălbatică năvală de umbre ereditare”. În timpul celui de-al doilea război mondial poetul s-a aflat la Moscova în calitate de corespondent militar al ziarului „Moldova socialistă”, unde a publicat numeroase poezii și articole cu mesaj antirăzboinic. În perioada postbelică devine un „cronicar” al evenimentelor din trecut și prezent, cultivând o poezie suprasaturată de așa-zisul element social imediat, poezie care răspunde comenzii politice a regimului și e dominată de compuneri teziste. Acestei maniere îi aparțin volumele Glasul patriei (1946
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
liber”, „Tinerețea”, „Flacăra”. În 1950 i se decernează Premiul de Stat pentru romanul Sfârșitul jalbelor. Între 1956 și 1966, în urma unor luări de poziție ce contraveneau dogmei politice a epocii, i se interzice să mai publice. În cadrul istorico-politic al României postbelice, în care regimul comunist se instaurează agresiv, lirica lui J. din volumele Sânge și vis, Poemul marii deșteptări (1946) și Fragment de veac (1946) nu reușește să se sustragă tematic prezentului opresiv, aspect care va vicia și calitatea poetică în
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
la majoritatea publicațiilor literare românești de după 1944. A debutat cu poezie în „Adevărul literar și artistic” (1936). I s-a acordat Premiul de Stat în 1952. Scrierile lui J. se axează pe filonul social și pe realitatea istorică a perioadei postbelice. Cărțile sale de până la 1960 prefigurează și apoi ilustrează aproape în litera lor tematica și stilistica noii retorici culturale, proletcultismul. Clișeele realist-socialiste se fixează de timpuriu în romane precum Cumpăna luminilor (1952) sau Izvorul roșu (I, 1955). Predilecția pentru personaje
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
structurate, din cadrul sistemului politic. De la o tar) la alta, efectele structurii pot fi identificate observând similarit)țile de comportament, din cadrul sistemelor politice având structuri similare. Astfel, descrierea de c)tre Chihiro Hosoya, a comportamentului primilor miniștri din sistemul parlamentar japonez postbelic, se potrivește întocmai primilor miniștri britanici (1974, pp. 366-369). În ciuda diferențelor culturale sau de alt gen, structuri similare produc efecte similare. III Am definit structurile politice interne, mai întâi, dup) principiul conform c)ruia ele sunt organizate sau ordonate, în
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sprijin pe termen lung. Acest lucru nu poate fi valabil și pentru o lume bipolar), deoarece terții nu sunt capabili s) r)stoarne balanța, retrăgându-se dintr-o alianț), sau al)turându-se alteia. Astfel, dou) ,,pierderi” ale Chinei, în perioada postbelic) - mai întâi, de c)tre Statele Unite, si apoi de c)tre Uniunea Sovietic) - au fost întâmpinate f)r) a distorsiona în mod dezastruos, si chiar f)r) a afecta prea mult balanța dintre America și Rusia. La fel, nici Franța
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]