1,721 matches
-
și închise ochii." (p. 90) Paulescu moare pe 17 iulie 1931 din cauza unui cancer la vezica urinară. Prima parte a volumului cuprinde texte despre Paulescu, iar a doua parte o crestomație de texte ale medicului. Biobibliografia lui Răzvan Codrescu și postfața părintelui Galeriu marchează împlinirea, în 2009, a 140 de ani de la nașterea lui Paulescu.
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
literatură și artă "Regele Carol II", marcând astfel 60 de ani de la ediția necoruptă conjunctural. În 2004, Editura Semne reproduce în facsimil ediția din 1932 a biografiei lui Eminescu, apărută la Editura "Cultura Națională", mărindu-i puțin formatul și adăugând postfețele de la ediția a doua (1933) și ediția a treia (1938). În 2002, Editura Academiei Române realizează o ediție îngrijită de Ileana Mihăilă, cu o prefață de Eugen Simion, considerând-o o ediție jubiliară, apărută la 150 de ani de la nașterea lui
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
bază. Ștefan Cazimir a analizat pe larg intervențiile nefericite ale lui G. Călinescu în ediția din 1964, pe baza șpalturilor cărții, în articolul " G. Călinescu și cenzura", publicat în numerele 37 și 39 din 2000 ale revistei România literară. În postfața la ediția din 1938 (omisă inexplicabil din ediția academică recentă), G. Călinescu arată în ce constau completările și îndreptările aduse, corecturile și îmbunătățirile stilistice, pentru a lua decizia de "a anula celelalte ediții" anterioare, considerând-o și pe aceasta perfectibilă
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
străduința profesionistă a doamnei Georgeta Penelea Filitti, cu sprijinul moral al președintelui Academiei Române, Eugen Simion, al directorului Institutului de Istorie ,Nicolae Iorga", Ștefan Ștefănescu, al Doinei Popescu și al lui Tiberiu Avramescu - menționați cu recunoștință de îngrijitoarea ediției într-o postfață a ultimului volum, ,în loc de încheiere". Au trecut mai mult de treizeci de ani de la începerea ediției Kogălniceanu și, între timp, a murit Dan Simonescu, inițiatorul ediției critice. Îngrijitoarea părții de oratorie a ediției își destăinuie suferințele și necazurile (i-au
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
ecranizat la Hollywood "cu Juliette Binoche în rolul principal". Titlul traducerii nu exprimă, de fapt, conținutul germanului Der Vorleser, "cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului: povestea de iubire a unui tânăr îndrăgostit de o femeie mai în vârstă, un fel de Frau von
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
opera sa să devină practic inexistente. De altfel, în mod oarecum surprinzător față de specificul seriei de antologii de autor a Editurii Paralela 45, cartea lui Radu R. Șerban conține doar o prefață a Monicăi Pillat (e drept, excepțională) și o postfață a Domnicăi Șerban (o utilă trecere în revistă a evenimentelor care au marcat scurta viață a poetului), dar nici un fel de referințe critice. Păcat, pentru că ar fi fost util de văzut cum a fost primită de critica literară de la sfârșitul
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
din Suceava, care încearcă să apere, cu mijloacele colaborării cu ambasadele și cu centrele culturale, drepturile traducerii netrădate și netrădătoare. Cu un cuvînt înainte al Irinei Mavrodin, "practico-teoria" militantă (doar numele numărului începe cu pentru...) e organizată în prefață și postfață. Prefața e lungă, postfața minimală ca o concluzie, cu o singură contribuție, e drept, decisivă. A lui Henri Awaiss, din Liban, cu titlu asonant, și nu numai, cu ideea de poetică: Quand le traducteur se fait poete. Creator de lumi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
buzele tuturor, se vede mai crunt ca oricînd atunci cînd îl citim pe Michel Foucault. Arheologia cunoașterii a apărut în prima parte a anului 1969, la Gallimard, într-o perioadă încă scuturată de șocul electric al lui mai 1968. Din postfața semnată de Bogdan Ghiu aflăm că în ianuarie 1969, cu două luni înainte de publicarea Arheologiei, a avut loc deschiderea facultății de la Vincennes, în estul Parisului, urmare directă a protestelor studenților. În februarie același an, Foucault ține o conferință intitutală "Ce
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
Ideal ar fi ca el să fie atașat, drept Apendice, la Arheologia cunoașterii, cu atît mai mult cu cît e conceput în același stil de gîndire și cu aceleași obiective metodologice. (Continuare în numărul viitor) Michel Foucault, Arheologia cunoașterii, traducere, postfață și note de Bogdan Ghiu, Editura Univers, București, 1999, 287 pagini, preț nemenționat.
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
Eco, Coelho - pe seama "numelor". Oricum, citim probabil ultima scriere a mileniului "decăderii" (cum ar fi zis Ackroyd) cu acest subiect. Traducerea doamnei Mioara Caragea îmbracă ușoara schematizare a cărții într-o frumoasă limbă românească. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002. Cu ochi de copil Filosofii predică morala, dar nu sunt în stare să se împotrivească ispitei. Din înșelăciune poți scăpa doar revenind la Dumnezeu. Zece dușmani nu sunt în stare să-i facă omului
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
advers, papa ajunge să declare că una din operele sale de căpătâi a fost "Limba păsăricilor" (și alte titluri porno) etc. Procedeul e străvechiul imbroglio, încurcătura; aplicarea lui, însă, la un "aparat critic", pare a fi descoperirea autorului. în titlul postfeței, "Potirul sfântului Graal. Instrucțiuni de folosire" traducătorul Radu Paraschivescu (al cărui talent e încununat în Somnilocviul final) surprinde exact ambiția misterios-științifică a romanului. Ochiul (divin), somnul (moartea), amorul, armonia universală, toate marile simboluri ale lumii sunt păstrate între coperțile unui
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Radu Paraschivescu (al cărui talent e încununat în Somnilocviul final) surprinde exact ambiția misterios-științifică a romanului. Ochiul (divin), somnul (moartea), amorul, armonia universală, toate marile simboluri ale lumii sunt păstrate între coperțile unui științific dosar. Jonathan Coe. Casa somnului. Traducere, postfață și note de Radu Paraschivescu. Editura Polirom, 2001.
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
motiv al longevității creatoare, cu Lev Tolstoi și cu Thomas Mann. În ediție românească, romanul se bucură de o impecabilă condiție grafică, asigurată de Editura Polirom, de un excelent, inepuizabil și pasionat traducător, Antoaneta Ralian, și de o foarte documentată postfață prin studiul lui Sorin Antohi Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie. Note pentru publicul românesc. Sunt îndeplinite astfel toate criteriile pentru un volum de un lux democratic, accesibil unei diversități de cititori. Am citit romanul cu mare interes, dar la
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
valoarea sa literară, absorbiți cu totul fiind de precizarea coordonatelor biografice și contextuale. Impresia mea este că opțiunea pentru Ravelstein rămâne una esențial marcată de trecutul scriitorului și de fascinanta dinamică a mediilor intelectuale nord-americane. Asupra acestui din urmă aspect, postfața lui Sorin Antohi oferă arhisuficiente lămuriri, familiarizându-l pe cititorul român cu principalele date ale lui Ravelstein și ale creatorului său. Ea se ambiționează, într-o manieră deja consacrată de critici în cazul de față, la o decriptare à clef
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
și se va salva din mediocritatea vieții sale de până atunci, mediocritatea unui ofițer, suferind de provincialism, atracția pentru băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de demistificare a "soldatului fanfaron". Mai mult decât un quijotic, Ragaiac mi se pare un bovaric, deși quijotismul și bovarismul sunt două faze istorice ale
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
caută un alt mod de a iubi. Iar acest prilej de schimbare l-ar putea aduce, după cum crede el înfierbântat de lecturi și doritor să devină un om cu totul nou, "femeile excesive, orgolioase" (cum le numește Al. Andriescu în postfață) din romanele lui Dostoievski sau "copilele enigmatice din Andreev" (după însăși expresia lui Ragaiac, p. 32) sau, poate și mai îndreptățit, Irina din romanul Fum de Turgheniev (cum credea Ibrăileanu). Adevărul e că identificarea cu exactitate a prototipului rusesc al
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
și falit. E bine, e chiar foarte bine că Editura Gramar, condusă cu pricepere de dl Ion Marinescu, programează, în colecția sa "Sinteze. Documente. Eseuri", astfel de scrieri bogate mult în învățături. Vasile Alecsandri, Istoria misiilor mele politice. Ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de Teodor Vârgolici. Editura Gramar, 2001.
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
mai multe numere de ziar succesive. Celor 4 articole dedicate Basarabiei, editorul le-a adăugat și două texte despre Bucovina (între care... o poezie!), fără legătură cu activitatea de trimis al guvernului român la Chișinău, a lui Duiliu Zamfirescu, precum și postfața autorului la cea de-a V-a ediție a Vieții la țară. Decizie discutabilă, căci ține mai degrabă de voința editorului decât de cea a autorului. Justificarea acestor adaosuri este caracterul inedit al textelor sau, în cazul postfeței, împrejurarea de
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
Zamfirescu, precum și postfața autorului la cea de-a V-a ediție a Vieții la țară. Decizie discutabilă, căci ține mai degrabă de voința editorului decât de cea a autorului. Justificarea acestor adaosuri este caracterul inedit al textelor sau, în cazul postfeței, împrejurarea de a fi fost cenzurată în trecutul regim. Deși intitulată În Basarabia, ediția este, în consecință, mai degrabă una de tip Duiliu Zamfirescu necunoscut și/ sau cenzurat. Ceea ce n-o face mai puțin interesantă. Dimpotrivă. Astfel grupate, cele 6
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri am însoțit lectura ultimului volum de versuri al lui Ion Stratan, intitulat, paradoxal exploziv, Biblioteca de dinamită. Întrucît poezia d-sale stă tot mai vădit sub semnul parodiei, putînd fi caracterizată, așa cum o face semnatarul postfeței, Octavian Soviany, o "comedie a literaturii". E o postură specifică în genere modernismului copt care-și zice postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și în particular seriei optzeciste a poeziei noastre, căreia Stratan
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
eminesciene așezată în cadrul istoric-social-literar al vremii. El face în folosul cititorilor chinezi o analiză profundă și complexă a tematicii poeziei eminesciene, cu inserarea pe alocuri a unor versuri exemplificative și citate din critici reprezentativi. Ge Baoquan a scris și o postfață în care a menționat momentele importante în activitatea de traducere din Eminescu, colaborarea lui cu ceilalți doi traducători precum și cu prietenii români. Este de regretat că această primă ediție chineză a operei lui Eminescu a avut un tiraj de numai
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-o limbă curată și concisă, imaginile artistice și subtilitățile textului original, făcând ca poeziile eminesciene să sune tot așa de frumos, comparabil cu cele mai bune traduceri lirice din literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva interpretării operei orientându-se mai mult
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
la moșie pentru culesul livezilor și viilor, povești despre biserici, presă și mai ales despre oratorii din parlamentul epocii. Despre teatre, despre reviste și cercuri literare, despre scriitori, despre Gherofobia domnului Hasdeu ("Curioasă e mînia lui Hasdeu în contra domnului Gherea!") Postfața e scrisă de Dan C. Mihăilescu și e o privire asupra textului ce gustă pe deplin spectacolul cărții lui Bilciurescu. În esență, spune criticul, în evocări există, ca și în politică, morală și altele, trei atitudini importante: de stînga, de
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
în condiții întrucîtva neobișnuite colegilor de vîrsta mea care, obținînd statutul de scriitor mai devreme, erau mai protejați. ș...ț Am scris Ťîn capť în birouri, în autobuze încărcate, în bucătăria unei familii mari și chiar pline, mergînd pe stradă" (Postfață la Dimineață pierdută, ediția a III-a, Prefață de Monica Lovinescu, București, Editura 100+1 Gramar, 1997, p. 356). Dacă nu trăiește din scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
operei), pentru prozatoare nici o carte nu este definitiv încheiată, fiecare reeditare însemnînd o nouă șansă de intervenție și de perfecționare, exercitată "sub un impuls interior, de ameliorare artistică" (Limitele rescrierii, p. 308). Despre limitele intervenției proprii vorbește, însă, scriitoarea în Postfața citată la Dimineață pierdută, acolo unde arată că îi displace autorul "care intervine cu o crasă indiferență în destinul personajelor: din făpturi vii, ele devin pe loc simple marionete" (p. 358). Deși cărțile nu sînt pe deplin încheiate, ci, asemenea
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]