5,162 matches
-
banii vor fi la dispoziția tuturor” (408), cetățenii vor fi încurajați să cheltuiască, să devină datornici, iar răzmerițele vor fi înăbușite prin grosimea facturilor. Plăcerea comodă, prosperitatea materială, lipsa ierarhiilor consfințite de tradiție vor duce la o lume a relativismului postmodern în care simulacrul și repetitivitatea vor ucide spiritul. „Femeia nu va mai fi silită să dea ascultare bărbatului ei, copiii se vor putea ridica împotriva părinților, bătrânii care nu se vor purta precum copiii și adolescenții vor fi internați în
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
formulei consacrate. Sumarul conține 13 secvențe - cifră deloc întâmplătoare, căci o întâlnim și în sumarul volumului anterior, Dialectica vârstelor (1977) -, reprezentând tot atâtea decupaje din scenariul consacrat. Dicțiunea poetică dimoviană rescrie (sunt tentat să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această carte poate fi utilizată de exegeți ca o excelentă cheie de acces în
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
oase pentru un concert cu dedicație sau Christopher Lee, interpret inspirat pentru atâtea horror-uri acum celebre. Această resurecție vampirologică însoțită de un anturaj ilustru are o semnificație mai profundă decât cea a unui artificiu comic sau a unui procedeu postmodern care face și farmecul filmelor lui Tarantino. Nu este vorba de reciclarea unor figuri emblematice, ci de ceea ce emană întregul film al lui Burton cu întreaga serie de monștri mai mult sau mai puțin sacri, și anume nostalgia. Tim Burton
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
la care colaborez) și mă țin deoparte de orice rețea de socializare. Abia de curând am aflat, de exemplu, ce vrea să zică twitter (sau tweet) și asta când noua primă doamnă a Franței s-a folosit de acest mijloc postmodern de comunicare ca să-l pună pe președinte într-o situație umană și politică inconfortabilă. Cu aceeași ocazie, am citit într-un hebdomadar francez o relatare a pățaniilor a numeroși politicieni și jurnaliști, care, punând pe twitter tot soiul de lucruri
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
ambiționa să deprovincializeze poezia românească. Între o manea prezentată ca folclor autentic și două laudationes în limbajul de lemn al unui culturnik local, am reușit să descopăr nu doar un prieten pe viață al României, dar și un interesant poet postmodern, gata oricând să vorbească cu condescendență despre acest mit cultural condamnat să se demitizeze singur care este poezia postmodernă. Jurnalist de politică externă la cotidianul „Berner Zeitung”, Andreas Saurer este, prin natura vieții lui exterioare, un obișnuit al cuvântului, dar
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
al unui culturnik local, am reușit să descopăr nu doar un prieten pe viață al României, dar și un interesant poet postmodern, gata oricând să vorbească cu condescendență despre acest mit cultural condamnat să se demitizeze singur care este poezia postmodernă. Jurnalist de politică externă la cotidianul „Berner Zeitung”, Andreas Saurer este, prin natura vieții lui exterioare, un obișnuit al cuvântului, dar câtă deosebire între poetul Andreas Saurer și jurnalistul cu același nume, ancorat în prezentul perisabil al știrilor. Pe de
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
astfel de pendulări între omul exterior, al simțurilor, și omul interior, al viziunilor, între omul care aleargă după certitudini și cel care le exorcizează, se compune poezia lui Andreas Saurer, ca un loc de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul/ în urma mea eu/ viața mea e în ordine/ un plămân inspiră adânc/ îl ascund sub pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă însă atât de liniar între cei doi colocatari ai sinelui poetului. O inversare de roluri face ca
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
ca realitatea omului exterior să fie expediată ca „cealaltă realitate”, într-un plan secund, substituită fiind mereu de subiectivitatea ce alimentează cu incertitudini tărâmul explorat de simțuri. Este realitatea poeziei, a jocului de limbaj, a haosului interior în care filosofia postmodernă ne invită să coborâm și să ne placă să rămânem acolo. Ciudat este că pe acest tărâm asistăm la o exorcizare a metaforei, la o desțelenire a versului de orice ambiguitate metafizică. În locul unui limbaj metaforic, avem o metaforă a
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
mit Madonna, carte apărută la Editura Revistei „Familia”, în 2005. A venit însă vremea, credem noi, pentru alte întâlniri ale poetului elvețian cu cititorul român. Și asta chiar dacă poezia nu mai poate fi acum decât, cum ar spune un adevărat postmodern, niște iodlere pe care ni le strigăm unul altuia de pe marginea unei prăpăstii comune numite limbaj.
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
și o frumoasă fată blondă care-i făcea semn. N-a uitat niciodată fata blondă din viziunea sa”. Vedenia era cea a tabloului La Primavera al lui Sandro Botticelli, care stă în centrul romanului mai sus pomenit, o scriere evident postmodernă, prin rescrierea unor evenimente istorice în funcție de destinul personal al autorului, implicat în narațiune la multiple niveluri. Caracterul autobiografic, în sensul larg al cuvântului, adică de pasionată introducere, în mod adesea aluziv, a persoanei și mai ales a psihologiei sale, în
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
limită (îmi place să cred că nici Hergyan nu vede așa ceva). În fond, cotitura formalistă în romanul european modern, cu voga aferentă a romancierului-poetician, e de dată ceva mai recentă, iar competența naratologică a noilor romancieri francezi sau a celor postmoderni nu le face literatura superioară calitativ romancierilor mai „vechi”, care nu sesizau, vai, suficient de acut distincția autor-narator. Ar fi, desigur, multe de adăugat despre schimbarea de accent dinspre literatura-ca-formă-de-viață (implicînd disimularea pudică a tehnicii) și literatura-ca-experiență-de-atelier (implicînd exhibarea ei
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Thriller. Durata: 100 minute. Premiera în România: 16.08.2013. Produs de: Integral Film. Distribuit în România de: Independenta Film. Considerat de mulți critici un fumist prețios care a făcut nepermis de multe concesii unui consumerism deghizat în manipulări ludic postmoderne, Brian De Palma face parte din generația de mari cineaști apărută la începutul anilor ’70, generația lui Scorsese, Spielberg, Coppola. În ce privește jocul cu simulacrul și clișeul, regizorul nu l-a dus niciodată până la capăt așa cum a făcut-o Tarantino, preferând
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
unui soi de „machism” dinaintea feminității, din apologia lipsei generalizate de sens, din viziunea unei lumi în care, cu toții, suntem „nenorociți”, din concesiile făcute gustului public pentru morbid, sexualitate și senzaționalism. Poeta se dorește foarte mult a fi un autor postmodern. Izbutește, cel puțin prin adoptarea unui program antiumanist.
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
și el un Einstein care gândește lumea în termenii relativității, dar o ordonează ficțional sau narativ în sens newtonian. exactAstfel, fie că e vorba despre romanul de factură clasică, fie că e vorba despre romanul modern sau despre experiențele ficționale postmoderne, principiul cauzalității este cel care determină într-o măsură mai mult sau mai puțin precisă firul relatării evenimentelor. Până și experiențele de tip textualist, presupun o dimensiune cauzală, dacă nu a evenimentelor narate atunci a relațiilor dintre cuvinte care, inevitabil
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The Culture of Narcisism din 1979 (în traducerea franceză, Le complèxe de Narcisse, Editura Laffont, 1980), Christian Lasch definea narcisismul ca o nouă conștiință și structură a personalității postmoderne. Ulterior, filosoful și sociologul francez Gilles Lipovetsky (n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou la strategie du vide”, inclus înL’ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după 1989 (Mircea Cărtărescu în primul rînd), ca și a unor politicieni în serviciul cărora s-au pus (ex.: Traian Băsescu), ieșirile vehemente împotriva idealizării „boierilor de altădată” (v. mărturiile privitoare la „botnițele” puse țăranilor culegători de struguri de pe moșiile
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
Adina Dinițoiu Gheorghe Crăciun, Viciile lumii postmoderne, prefață de Carmen Mușat, București, Editura Tracus Arte, 2011, 116 pag. Apărut în 2011 la Editura Tracus Arte, volumul Viciile lumii postmoderne de Gheorghe Crăciun adună o serie de texte (unsprezece) publicate de scriitor, pe măsura scrierii lor, în revista
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
Adina Dinițoiu Gheorghe Crăciun, Viciile lumii postmoderne, prefață de Carmen Mușat, București, Editura Tracus Arte, 2011, 116 pag. Apărut în 2011 la Editura Tracus Arte, volumul Viciile lumii postmoderne de Gheorghe Crăciun adună o serie de texte (unsprezece) publicate de scriitor, pe măsura scrierii lor, în revista Observator cultural, între 12 octombrie-21 decembrie 2006 (ultimul text, „Singurătatea utilizatorului de telefon mobil” a rămas neterminat), alături de câteva pagini de jurnal
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
jurnal de idei» conectat la realitatea imediată”: „A consemnat (Gh. Crăciun, n.m.) intenția sa de a scrie «o carte de idei» într-o agendă cu coperte bordo unde, începând din 16 iulie, a schițat minuțios proiectul volumului despre «viciile lumii postmoderne». «Caietul bordo» l-a însoțit în timpul spitalizării din ianuarie 2007 (de altfel, ultima însemnare datează din 15 ianuarie 2007).” Un „«jurnal de idei» conectat la realitatea imediată, trăgându-și, de altfel, substanța din concretul lumii înconjurătoare, o lume filtrată permanent
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
2009) și Jocul cu diavolul (2008; Rao, 2010, în seria nouă James Bond). Editura Litera a publicat anul trecut Amprenta omului și O săptămână în decembrie, efort admirabil de a-i pune în valoare cărțile semnificative. Romanul gotic ca răsfăț postmodern Romanul Sărmane creaturi cuprinde trei părți: o „Introducere” ce reinventează convenția manuscrisului găsit, narațiunea amplă intitulată „Episoade din tinerețea unui funcționar scoțian în domeniul sănătății” și „O scrisoare adresată de soția acestuia celui mai vârstnic urmaș supraviețuitor din anul 1974
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
creația, consacrat de romantism, delirul și introspecția prozei psihologice vehiculate de James Joyce. Toate ambalate în manuscrisul găsit și etalat spectaculos în ilustrații și chenare ce reflectă codul romanului gotic și inventivitatea autorului, ieșită din comun. Cu alte cuvinte, răsfăț postmodern ce traversează vârstele ficțiunii, într- un zigzag amețitor. Nașterea psihanalizei în cheie realistă Acțiunea din Amprenta omului de Sebastian Faulks se petrece tot în perioadă victoriană, dar cu extinderea timpului până la Primul Război Mondial, reconstituind întro frescă uriașă nașterea psihanalizei
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
Morin, Philippe Ariès, Emmanuel Lévinas, Jean Ziegler, Vladimir Jankélévitch etc.), iar când nu, moartea este supusă tendinței autoarei de a filosofa - nepeiorativ, de așezare în discurs filosofic. Sunt supuse deconstrucției culturale mai multe elemente care intră în alcătuirea paradigmei morții postmoderne, precum obsesia pentru fitness, puterea medicală, substitutele de imortalitate etc. Acest prim palier este unul al teoretizării morții și are o relevanță crescută pentru domeniile inter și multidisciplinare ale tanatologiei sau studiilor asupra morții, fiind regăsibil, într-o manieră dispersată
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
a unui Hermannstadt, aparent apus, pe care sașii ardeleni, rămași în țară, nu încetează să-l arate Occidentului, ca pe o emblemă de cinste și demnitate, imposibil de șters de pe harta României. De ce Bila albastră? Acest autor nu este un postmodern. Unul care trăiește într-un „trecut continuu”, un ins a cărui dimensiune principală e „memoria” condamnat să care cu el un sac de vechituri tot mai greu, nu poate fi postmodern. El trăiește în lumea lui, nu a contemporanilor săi
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
României. De ce Bila albastră? Acest autor nu este un postmodern. Unul care trăiește într-un „trecut continuu”, un ins a cărui dimensiune principală e „memoria” condamnat să care cu el un sac de vechituri tot mai greu, nu poate fi postmodern. El trăiește în lumea lui, nu a contemporanilor săi, de aceea recurge la simboluri, la parabole, în buna tradiție a înaintașilor, cînd literatura mai era literatură, cînd întîmplările nu erau simple coincidențe, cînd ni se dădeau semne, eram preveniți; probabil
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
a memoriei artei, prizonieră în criterii străine interiorității, după cum dictează postistoria. Tezele filosofice captează în distopia lui Nicolae Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului. Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea de Angelologie... nu insistă niciun moment pe
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]