KorAP: Find »[drukola/base=postoperatoriu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...126 >

3,133 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o incidență postoperatorie a aritmiilor supraventriculare de tipul fibrilației atriale și a flutter-ului atrial de aproximativ 12%. Date mai recente situează incidența fibrilației atriale după revascularizarea chirurgicală a miocardului între 5% și 40% (72, 73, 74). De menționat că și după chirurgia

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
au în general tendința de a fi tranzitorii, de scurtă durată, relativ frecvente și repetitive. Uneori pot persista timp de câteva săptămâni înainte de conversia spontană în ritm sinusal. Fibrilația atrială cronică după by-pass-ul aortocoronarian este excepțională. În apariția fibrilației atriale postoperatorii au fost incriminate mai multe mecanisme (76): distensia acută a atriului stâng și inflamația secundară traumatismului chirurgical; modificări survenite în tonusul sistemului nervos vegetativ ca rezultat al actului chirurgical și al stresului postoperator; leziuni ischemice a atriilor secundare protecției inadecvate

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
chirurgical; modificări survenite în tonusul sistemului nervos vegetativ ca rezultat al actului chirurgical și al stresului postoperator; leziuni ischemice a atriilor secundare protecției inadecvate pe durata clampării aortei; tulburări hidro-electrolitice ce afectează mecanismele membranare de repolarizare; inflamația rezultând din pericardita postoperatorie. Numeroase studii au încercat identificarea unor factori de risc pentru apariția fibrilației atriale postoperatorii. S-a constatat astfel o incidență crescută a fibrilației atriale după by-pass-ul aortocoronarian la persoanele vârstnice (77, 78, 79). Vârsta înaintată s-a dovedit a fi

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
al stresului postoperator; leziuni ischemice a atriilor secundare protecției inadecvate pe durata clampării aortei; tulburări hidro-electrolitice ce afectează mecanismele membranare de repolarizare; inflamația rezultând din pericardita postoperatorie. Numeroase studii au încercat identificarea unor factori de risc pentru apariția fibrilației atriale postoperatorii. S-a constatat astfel o incidență crescută a fibrilației atriale după by-pass-ul aortocoronarian la persoanele vârstnice (77, 78, 79). Vârsta înaintată s-a dovedit a fi cel mai puternic factor de predicție pentru apariția fibrilației atriale postoperatorii fapt confirmat și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
apariția fibrilației atriale postoperatorii. S-a constatat astfel o incidență crescută a fibrilației atriale după by-pass-ul aortocoronarian la persoanele vârstnice (77, 78, 79). Vârsta înaintată s-a dovedit a fi cel mai puternic factor de predicție pentru apariția fibrilației atriale postoperatorii fapt confirmat și de alte două studii recente (73, 74). Alți factori de risc pentru acest tip de tulburare de ritm supraventriculară sunt antecedentele de insuficiență cardiacă congestivă, fibrilația atrială preoperatorie și BPOC (78, 79, 80). Variabilele chirurgicale incriminate ca

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
74). Alți factori de risc pentru acest tip de tulburare de ritm supraventriculară sunt antecedentele de insuficiență cardiacă congestivă, fibrilația atrială preoperatorie și BPOC (78, 79, 80). Variabilele chirurgicale incriminate ca fiind asociate cu o incidență crescută a fibrilației atriale postoperatorii sunt: graftarea arterei coronare drepte asociată sau nu cu endarteriectomie la acest nivel, folosirea arterei mamare interne, folosirea ventului transpulmonar (prin vena pulmonară superioară dreaptă), pacing atrial postoperator (73, 74, 81). Totodată, extrasistolele atriale frecvente preoperatorii au fost citate ca

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
intravenos blocanți ai canalelor de calciu sau β-blocante în funcție de toleranța hemodinamică astfel încât frecvența cardiacă să se situeze între 60-100/minut. Principala limitare a tratamentului cu β-blocante o constituie incidența relativ ridicată a hipotensiunii arteriale (10%-67%) în special în perioada postoperatorie (83). Aceeași remarcă este valabilă și în cazul blocantelor canalelor de calciu, dar hipotensiunea survine numai în 5%-20% din cazuri (84). Administrarea de digoxin ca primă intenție la acest subgrup de pacienți este de regulă o măsură terapeutică inadecvată

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
blocantelor canalelor de calciu, dar hipotensiunea survine numai în 5%-20% din cazuri (84). Administrarea de digoxin ca primă intenție la acest subgrup de pacienți este de regulă o măsură terapeutică inadecvată în principal din cauza tonusului simpatic crescut caracteristic perioadei postoperatorii (85, 86). La aceasta trebuie adăugat și pragul de toxicitate foarte apropiat de nivelul terapeutic ceea ce predispune la apariția toxicității digitalice în special la bolnavii vârstnici sau cu afectare a funcției renale. Amiodarona administrată intravenos poate să controleze eficient frecvența

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
să se remită spontan. Pentru profilaxia fibrilației atriale după operația de by-pass aortocoronarian cele mai multe date demonstrează eficacitatea administrării β-blocantelor (propranolol, timolol, metoprolol, nadolol, acebutolol) (93, 94, 95). Digoxinul nu pare să aibă un efect consistent în ceea ce privește prevenirea instalării fibrilației atriale postoperatorii (96, 97). Cu toate acestea asocierea cu β-blocante mărește eficiența profilaxiei, aceasta sugerând un posibil sinergism între cele două. Administrarea intravenoasă a diltiazemului s-a asociat în unele studii cu o rată scăzută a fibrilației atriale postoperatorii (98) în timp ce procainamida

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
instalării fibrilației atriale postoperatorii (96, 97). Cu toate acestea asocierea cu β-blocante mărește eficiența profilaxiei, aceasta sugerând un posibil sinergism între cele două. Administrarea intravenoasă a diltiazemului s-a asociat în unele studii cu o rată scăzută a fibrilației atriale postoperatorii (98) în timp ce procainamida s-a dovedit a fi ineficientă în reducerea incidenței fibrilației atriale (99). Pacingul atrial overdrive (AAI) nu previne fibrilația atrială postoperatorie (100). Antiinflamatoarele nesteroidiene folosite pentru profilaxia pericarditei par să scadă incidența fibrilației atriale postoperatorii. Dacă pentru

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
intravenoasă a diltiazemului s-a asociat în unele studii cu o rată scăzută a fibrilației atriale postoperatorii (98) în timp ce procainamida s-a dovedit a fi ineficientă în reducerea incidenței fibrilației atriale (99). Pacingul atrial overdrive (AAI) nu previne fibrilația atrială postoperatorie (100). Antiinflamatoarele nesteroidiene folosite pentru profilaxia pericarditei par să scadă incidența fibrilației atriale postoperatorii. Dacă pentru fibrilația atrială cronică există numeroase studii dovedind asocierea cu accidentele cerebrale vasculare, pentru fibrilația atrială postoperatorie există puține date care să ateste riscul crescut

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
fibrilației atriale postoperatorii (98) în timp ce procainamida s-a dovedit a fi ineficientă în reducerea incidenței fibrilației atriale (99). Pacingul atrial overdrive (AAI) nu previne fibrilația atrială postoperatorie (100). Antiinflamatoarele nesteroidiene folosite pentru profilaxia pericarditei par să scadă incidența fibrilației atriale postoperatorii. Dacă pentru fibrilația atrială cronică există numeroase studii dovedind asocierea cu accidentele cerebrale vasculare, pentru fibrilația atrială postoperatorie există puține date care să ateste riscul crescut de asociere cu acest tip de complicație neurologică. În general, pentru accidentele vasculare cerebrale

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Pacingul atrial overdrive (AAI) nu previne fibrilația atrială postoperatorie (100). Antiinflamatoarele nesteroidiene folosite pentru profilaxia pericarditei par să scadă incidența fibrilației atriale postoperatorii. Dacă pentru fibrilația atrială cronică există numeroase studii dovedind asocierea cu accidentele cerebrale vasculare, pentru fibrilația atrială postoperatorie există puține date care să ateste riscul crescut de asociere cu acest tip de complicație neurologică. În general, pentru accidentele vasculare cerebrale după revascularizarea chirurgicală a miocardului incidența este de 1%-3% (101, 102). Într-o analiză multivariată au fost

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
chirurgicală a miocardului incidența este de 1%-3% (101, 102). Într-o analiză multivariată au fost identificați doar doi factori predictivi pentru accidentul vascular cerebral post by-pass aortocoronarian: accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor în antecedente și fibrilația atrială postoperatorie (103). Se pare că riscul de accident vascular cerebral embolic crește semnificativ după mai mult de 48 de ore de la începutul episodului de fibrilație atrială (104). Din acest motiv, pacienții cu fibrilație atrială post by-pass aortocoronarian este bine să fie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
complicațiile tehnice; protecția miocardică inadecvată asociată sau nu leziunilor de reperfuzie. Infarctul miocardic perioperator poate apărea în diferite intervale ale perioadei perioperatorii: preoperator, în timpul inducției anestezice și înainte de instituirea by-pass-ului cardiopulmonar, pe durata clampării aortei, după reperfuzie și în perioada postoperatorie precoce. Administrarea unei anestezii generale adecvate reprezintă o măsură protectivă deosebit de importantă împotriva apariției ischemiei miocardice și a IMP. Pacienții trebuie să primească o analgezie și o sedare suficientă pentru a minimaliza stresul produs de procedurile invazive. Când sunt bine

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
canalelor de Ca sau nitraților, dar și complicații care țin de latura tehnică a operației și care pot impune utilizarea unor tehnici de cardiologie intervențională sau reintervenția chirurgicală pentru eliminarea acestora (116, 117, 118, 119, 120). Bolnavii la care evoluția postoperatorie este complicată de apariția unui infarct miocardic au un risc de mortalitate și de apariție a altor stări morbide de 2,5 ori mai mare comparativ cu pacienții a căror convalescență decurge normal (108). Sindromul de debit cardiac scăzut De

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
dyne-sec/ cm5. Cel mai adesea apărea ca o consecință a persistenței zonelor extinse de miocard ischemic, stunning-ului miocardic, infarctului miocardic perioperator, tehnicilor inadecvate de protecție miocardică pe durata clampării aortei sau a tulburărilor metabolice. Asocierea sexului feminin cu o incidență postoperatorie crescută a sindromului de debit cardiac scăzut are la bază caracteristicile acestei categorii de pacienți: vârsta la operație mai avansată, leziunile tricoronariene și de left main mai severe și mai des întâlnite (121). Prezența leziunilor coronariene distale face de multe

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
revascularizări miocardice complete și persistența în consecință a unor zone de miocard ischemic, fapt recunoscut ca factor etiologic în apariția sindromului de debit cardiac scăzut (122). Disfuncția ventriculului stâng și, în special, disfuncția diastolică pun deseori probleme serioase în perioada postoperatorie în condițiile în care în multe cazuri aceasta din urmă este agravată de oprirea cardioplegică (123). Tratamentul farmacologic constă în asigurarea volemiei (presarcina), scăderea postsarcinii și creșterea contractilității. Suportul mecanic circulator crește semnificativ rata de supraviețuire a acestor bolnavi. Hipertensiunea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
condițiile în care în multe cazuri aceasta din urmă este agravată de oprirea cardioplegică (123). Tratamentul farmacologic constă în asigurarea volemiei (presarcina), scăderea postsarcinii și creșterea contractilității. Suportul mecanic circulator crește semnificativ rata de supraviețuire a acestor bolnavi. Hipertensiunea arterială postoperatorie Hipertensiunea arterială se întâlnește în perioada postoperatorie de obicei la pacienții fără disfuncție preoperatorie a ventriculului stâng sau cu antecedente de HTA. Aceasta nu înseamnă că există bolnavi fără risc de apariție a HTA după revascularizarea chirurgicală a miocardului. Principala

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
din urmă este agravată de oprirea cardioplegică (123). Tratamentul farmacologic constă în asigurarea volemiei (presarcina), scăderea postsarcinii și creșterea contractilității. Suportul mecanic circulator crește semnificativ rata de supraviețuire a acestor bolnavi. Hipertensiunea arterială postoperatorie Hipertensiunea arterială se întâlnește în perioada postoperatorie de obicei la pacienții fără disfuncție preoperatorie a ventriculului stâng sau cu antecedente de HTA. Aceasta nu înseamnă că există bolnavi fără risc de apariție a HTA după revascularizarea chirurgicală a miocardului. Principala caracteristică a hipertensiunii arteriale postoperatorii o constituie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
în perioada postoperatorie de obicei la pacienții fără disfuncție preoperatorie a ventriculului stâng sau cu antecedente de HTA. Aceasta nu înseamnă că există bolnavi fără risc de apariție a HTA după revascularizarea chirurgicală a miocardului. Principala caracteristică a hipertensiunii arteriale postoperatorii o constituie vasoconstricția arteriolară, asociată cu diferite grade de hipovolemie intravasculară. Printre factorii incriminați în perturbarea tonusului vascular sunt reducerea nivelului de anestezie, creșterea titrului catecolaminelor endogene, activarea sistemului plasmatic renină-angiotensină, reflexele neurovegetative (având ca punct de plecare inima, arterele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
grade de hipovolemie intravasculară. Printre factorii incriminați în perturbarea tonusului vascular sunt reducerea nivelului de anestezie, creșterea titrului catecolaminelor endogene, activarea sistemului plasmatic renină-angiotensină, reflexele neurovegetative (având ca punct de plecare inima, arterele coronare, marile vase), hipotermia (124). Hipertensiunea arterială postoperatorie netratată corespunzător se asociază cu afectarea performanței ventriculului stâng, creșterea consumului miocardic de oxigen, apariția accidentelor cerebrale vasculare și a infarctului miocardic, creșterea incidenței tulburărilor de ritm și a sângerărilor postoperatorii determinate în special de dehiscența liniilor de sutură (125

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
inima, arterele coronare, marile vase), hipotermia (124). Hipertensiunea arterială postoperatorie netratată corespunzător se asociază cu afectarea performanței ventriculului stâng, creșterea consumului miocardic de oxigen, apariția accidentelor cerebrale vasculare și a infarctului miocardic, creșterea incidenței tulburărilor de ritm și a sângerărilor postoperatorii determinate în special de dehiscența liniilor de sutură (125). Plasarea conductelor venoase în sistemul arterial atrage după sine o serie de consecințe. Expunerea la presiunea arterială duce la destinderea venei safene, ceea ce are drept urmare o pierdere a celulelor endoteliale ce

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
și migrarea leucocitelor. Toate acestea duc la ocluzia grafturilor venoase și reinstalarea ischemiei în teritoriul miocardic revascularizat. Deși reprezintă doar unul din factorii incriminați în scăderea patenței grafturilor venoase, prin agresivitatea și multiplele mecanisme pe care le declanșează, hipertensiunea arterială postoperatorie se impune a fi susținut combătută. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale postoperatorii au fost folosite o serie de droguri precum nitroglicerina, nitroprusiatul de sodiu, fentolamina (127), β-blocante (128), labetalol (129), blocante ale canalelor de calciu (nifedipin ș130ț, diltiazem, nicardipin ș131ț, isradipin

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
reinstalarea ischemiei în teritoriul miocardic revascularizat. Deși reprezintă doar unul din factorii incriminați în scăderea patenței grafturilor venoase, prin agresivitatea și multiplele mecanisme pe care le declanșează, hipertensiunea arterială postoperatorie se impune a fi susținut combătută. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale postoperatorii au fost folosite o serie de droguri precum nitroglicerina, nitroprusiatul de sodiu, fentolamina (127), β-blocante (128), labetalol (129), blocante ale canalelor de calciu (nifedipin ș130ț, diltiazem, nicardipin ș131ț, isradipin ș132ț, clevidipin ș133ț), inhibitori ACE (127) și, mai recent, agoniști ai

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]