1,360 matches
-
antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei, se poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o altă dimensiune. Afirmând antinomia, judecățile de minus-cunoaștere postulează o sinteză dincolo de înțelegere și concretizare, prin care are loc transfigurarea antinomiei. Prin aceasta, minus-cunoașterea presupune suspendarea sau transcenderea logicii obișnuite. Intelectul enstatic sare din sine, devenind ecstatic, numai pentru a formula anume rezultate și numai împins la acest salt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este calea prin care transcendentul e formulabil, așa cum spune și raționalismul, fără a fi, însă, raționalizabil, lucru susținut de către criticism. Dacă raționalismul "construiește transcendentul în analogie cu logicul și cu concretul, dogmatismul îl construiește în dezacord cu logicul și concretul, postulându-l ca neraționalizabil". Pe de altă parte, "în timp ce criticismul vrea un transcendent neraționalizabil, neconstruibil și neformulabil, dogmatismul susține un transcendent neraționalizabil și neconstruibil, dar formulabil"132. Prin metoda dogmatică, transcendentul e apărat de cunoașterea rațională, dar primește formulare intelectuală. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transcendenței sau misterului său. Tocmai aici a văzut, cred, Lucian Blaga sursa revitalizării metafizicii. Pentru că metafizica dogmatică este una care își cultivă obiectul. Toate celelalte formule metafizice urmăresc pătrunderea transcendentului, aducerea lui în lumina cunoștinței. Spre deosebire de acestea, formula metafizică dogmatică postulează transcendentul, îl articulează, îi dă consistență și îl învăluie și mai mult în depărtarea sa. În acest sens, Blaga dezvoltă 133 o idee a "particularismului" misterului în cunoașterea dogmatică. El susține că, spre deosebire de misterul agnosticismului kantian, care este unul "oarecum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
anume imposibilitatea de a traduce pe un plan concret ceva ce este expresia unui proces de natură pur logică. Construcția logică depășește posibilitățile de realizare în concret. Însă, nu depășește funcțiile intelectului în sensul alunecării în afara logicului. Dogma, spre deosebire de acestea, postulează o sinteză imposibilă atât logic, cât și concret. 3. Metoda erorilor contrarii este o altă situație de același gen. Pentru a o face inteligibilă, Blaga pleacă de la un exemplu. În matematică sunt frecvente afirmații de genul "Cercul este o elipsă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
diferență în viteza luminii în raport cu mișcarea Pământului. De aici, Einstein a extras principiul constanței vitezei luminii, o formulă paradoxală, antinomică. În fața ei se deschideau două posibilități de soluționare. Fie să se dea principiului caracter de dogmă și să i se postuleze o soluție în transcendent, deci renunțarea la logică, fie să nu se renunțe la logică, ci să se modifice termenii cronospațiali, să se transforme însăși anatomia concretului. Einstein a mers pe a doua variantă, modificând teoretic structura concretului cronospațial: spațiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
analiză și deducție pornind de la articulațiile interioare ale cunoașterii, ci una de viziune, de salt, de "ochire riscată" dincolo de nivelul analitic 192. Elementul la care înțelege Blaga să raporteze cunoașterea este ceea ce el numește "principiul metafizic absolut"193. Acesta este postulat printr-un salt metafizic a cărui justețe se dovedește prin consecințele sale. În perspectiva acestui principiu metafizic, pe care filosoful din Lancrăm îl va numi Marele Anonim, cunoașterea individuală primește o explicație și un sens mai adânc decât cel pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau absolut. Acel ceva necondiționat, postulat de rațiune, Kant îl numește "principiu". Spre principii tinde rațiunea, pentru ca, astfel, adevărurile să ajungă la certitudinea lor. Iată, în acest sens, gândul lui Kant. Rațiunea, spune el, caută "condiția generală a judecății". "Cum această regulă e expusă, la rândul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trăsăturile cunoașterii paradisiace, pe când cele dogmatice sunt un produs al cunoașterii luciferice 375. Lucian Blaga subliniază că diferența fundamentală dintre gândirea dialectică și cea dogmatică stă în modalitatea de a concepe sinteza termenilor antinomici: În tezele dialectice, sinteza nu e postulată, ci e realizată totdeauna într-un concept, căruia îi corespunde un ce concret"376. "Ceea ce sub unghi logic pare imposibil, antinomic, paradoxal, se dovedește a fi posibil și sintetic, realizat în concret. Concretul e marele câmp unde își găsește soluția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibil și sintetic, realizat în concret. Concretul e marele câmp unde își găsește soluția orice paradoxie dialectică..." 377. Antinomicul dogmatic se deosebește de antinomicul dialectic tocmai prin faptul că nu admite sinteza în concret. În tezele dogmatice, sinteza antinomică e postulată în transcendent, în dezacord cu concretul. "Cu ajutorul concretului, spune Blaga, se poate foarte bine concepe sinteza antinomică "neexistență-existență=devenire". Dar același concret opune un veto definitiv și categoric unei sinteze dogmatice de un conținut ca acesta: "o substanță poate să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de un conținut ca acesta: "o substanță poate să piardă substanță și totuși să rămână întreagă". Paradoxiile dogmatice sunt paradoxii nu numai pe plan logic, precum cele dialectice, ci și față de concret. Soluția paradoxiei dogmatice e irealizabilă cunoașterii, ea e postulată în transcendent"378. Soluția antinomiei dialectice se realizează în concret, pe când soluția antinomiei dogmatice se realizează prin postularea unei zone inaccesibile, iraționale, contrare logicii, ce își găsește expresia în transfigurare. Transfigurarea este modul prin care antinomia dogmatică își află soluția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
precizează Lucian Blaga 379. Există și alte teze metafizice care se referă la transcendent, fără să fie dogme. Dezacordul cu concretul nu vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma postulează o sinteză refuzată de concret, imposibil de intuit. Dar diferența dintre cele două tipuri de formule nu apare doar la nivel intuitiv, ci și conceptual: antinomia dialectică are întotdeauna o sinteză conceptuală într-un al treilea concept sintetic, pe când sintezei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
seamă de concepte care concentrează în ele iraționalul concretului, irațional la care intelectul n-ar putea să ajungă pe cale logică. Spre deosebire de acestea, dogma este o formulă fără concept sintetic, "compusă prin alăturarea momentelor antinomice pe fondul inaccesibil al unei unități postulate; momentele concrete antinomice intră în formulă, dar sinteza revelează ceva criptic față de fenomenele în chestiune. Cum momentele concrete în chestiune se ciocnesc, sinteza lor postulată, irealizabilă pe un plan logic sau concret, se efectuează prin scindarea unor termeni solidari"380
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
anumiți indivizi au valoare intrinsecă este un postulat, opus aceluia utilitarist că indivizii sunt simple receptacule ale experiențelor, acestea din urmă putând fi valoroase, dar și aceluia perfecționist după care indivizii au valoare în sine, însă în grade diferite. Regan postulează că indivizii au valoare intrinsecă egală și evită astfel perfecționismul și utilitarismul. De aceea, rolul criteriului de a fi subiect al unei vieți nu este de a arăta că agenții sau pacienții morali au valoare egală, ci el intervine în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
intrinsecă egală și evită astfel perfecționismul și utilitarismul. De aceea, rolul criteriului de a fi subiect al unei vieți nu este de a arăta că agenții sau pacienții morali au valoare egală, ci el intervine în discuție numai după ce am postulat că aceștia au valoare în sine egală. Acest postulat egalitarist nu este un principiu moral deoarece nu ne impune cum să tratăm indivizii. Totuși, acest postulat ne oferă o bază pentru o interpretare a principiului formal al dreptății. Aceasta înseamnă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pornea de la aserțiunea că pentru a fi înțeleasă, natura limbii nu trebuie căutată în gândirea ființei umane. Matricea socială a limbii, nu actele de vorbire, individuale în sine, constituie fundamentele gândirii, în concepția lingvistului. Pornind de la aceste considerente, K. Buhler postulează un model-organon triadic al cunoașterii, Unul- Celălalt-Lucruri (K. Buhler, 1934). În strategiile actuale, obiectivele comunicării din domeniul media sunt puternic centrate pe exercițiul dinamicii dialogului ca și pe efectele asupra psihicului uman și a publicului larg. Așa de exmplu, campaniile
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Aici exist? determinare cauzal?, constr�ngeri, dar oamenii pot fi liberi. Multe procese sociale au loc cu necesitate, dar ele s�nt constructe istorice ?i cotidiene ale oamenilor. Asemenea caracteristici ale socioumanului au devenit �antinomice� atunci c�nd s-a postulat separarea lor, de?i �n lumea socialului fiin?eaz? laolalt?. �n societ??ilor oamenilor faptele nu s�nt �că pe?ții �n?îra?i pe tarabă negustorului� ci, măi cur�nd, se aseam?n? cu aceia care �noat? �n oceanul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
philosophie de l�histoire, K. Popper, Societatea deschis?, vol.II: Epoca marilor profe?îi, H. H. Stahl, Sociologizarea istoriei etc.). O istorie constructivist? a sociologiei Whitehead consideră c? ?tiin?a care ezit? s?-?i uite fondatorii este pierdut?, iar Gouldner postula c? este pierdut? ?tiin?a care nu ?ție de unde vine, unde se afl? Am�ndoi au dreptate, dar afirmă?iile lor nu s�nt � sociologice ?i nu pot fi luate � la lettre. În efortul de a-?i situa disciplină �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sur? a libert??ilor prost �n?elese. Produc?ia bunurilor ?i a serviciilor este unul dintre obiectivele esen?iale ale vie?îi �n societate, ?i el presupune muncă. Socialismele utopice ?i marxismul au urm?riț acest fapt social ?i au postulat controlul produc?iei prin limitarea, chiar prin suprimarea propriet??îi private asupra mijloacelor de produc?ie, deoarece proprietatea d? na?tere inegalit??ilor. �Clasele� au ap?rut datorit? aproprierii private a p?m�ntului ?i a altor mijloace de produc
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
discu?ie la Harvard. Prima, prive?te sistematizarea teoretic? care, din cauza mării sale generalit??îi, nu era �n m?sur? s? explice conduite reale ale actorilor concre?i. A doua dezv?luie neputin?a unui sistem normativ care nu poate postula �n acela?i timp ?i caracterul institu?ionalizat ?i capacitatea de a se regla singure a conduitelor �n condi?îi diverse ?i schimb?toare. Homans propune sociologiei s? afle fundamentele �infra-institu?ionale� ale conduitelor, �n cadrul unei concep?îi utilitariste
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mult sau mai puțin diferite de la o cultură la alta. 3.1.1. Scheme conceptuale moderne și postmoderne despre etică Etica postmodernă a afacerilor se află la intersecția între două curente largi: teoriile teleologice și cele deontologice. Această afirmație nu postulează echidistanța eticismului postmodern, ci doar limitele între care acesta este poziționat. Teoriile teleologice constituie cadrul convențional pentru diferite modele de explicitare a eticii, preponderant focalizate pe rezultate, pe consecințe în detrimentul cauzelor, motivelor. Cuvintele-cheie sunt "utilul" (tot ce este util este
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Becquerel). Becquerel a și suferit până la sfârșitul vieții de leziuni cutanate incurabile, deoarece, necunoscând inițial nocivitatea iradierii, manipula materialele radioactive fără nici o măsură de protecție personală (uneori le purta în buzunarul halatului). În 1906, J. Bergonié și L. Tribondeau au postulat legea (care le poartă numele) referitoare la radiosensibilitatea celulelor care proliferează și care conferă raționalitate utilizării radiației în terapia oncologică: „razele X sunt mai eficiente asupra celulelor cu activitatea reproductivă cea mai mare“. Cu alte cuvinte, celulele tumorale care au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca punctul de control din G1, numit în prezent START, să fie numit STOP. Aceasta ținând seama de vigilența sa. F. Intuind jocul alternativ dintre stimulare și inhibiție din procesul multiplicării celulei normale și neoplazice, Theodor Boveri, cel care a postulat rolul cromo zomilor în ereditate, scria în 1914: „În orice celulă normală există un mecanism de oprire (inhibiție n.n.) care nu permite ca diviziunea să înceapă decât atunci când această inhibiție a luat sfârșit în urma acțiunii unui stimul special. Există anumiți
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu un răspuns puternic al CTL la antigenele virale, încărcătura virală poate fi menținută la un nivel scăzut. Provirusul HTLV 1 este foarte stabil genetic, în comparație cu alte retrovirusuri umane și cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Din această cauză a fost postulat că o viremie mai mare de HTLV 1 se realizează nu prin replicarea viru sului, ci prin proliferarea clonală a celulelor infectate. La purtători de HTLV 1, provirusul este integrat în mod aleatoriu în genomul gazdă. Cu alte cuvinte, situl
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
CC deveneau instituții formale și decorative. Constituția Republicii Socialiste România prelua aproape nemodificat unele din prevederile statutare ale partidului astfel încât nu se mai putea face o distincție clară între deciziile de partid, politice și cele legale. Spre exemplu, Articolul 3 postula: "În Republica Socialistă România, forța politică conducătoare a întregii societăți este Partidul Comunist Român"17. În Statutul PCR pasajul este formulat astfel: "Partidul Comunist Român, forța politică conducătoare în Republica Socialistă România, slujește cu fidelitate interesele și năzuințele vitale ale
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
discurs teoretic. Sciziunea sau ruptura dorită în deceniul șase, ruptură descrisă la acea vreme în discursurile despre revoluție, este proiectată asupra istoriei înseși sau asupra unor domenii mai restrînse ale societății sau culturii. Cu toate acestea, sciziunile sau rupturile apocaliptice postulate în anii '60 ca țel al luptei politice sînt descrise acum în noile teorii postmoderne ca rupturi generale doar de noile tehnologii, fără efortul luptei revoluționare, reluînd astfel, ca urmare, vechiul discurs al determinismului tehnologic. Mai mult decît atît, unele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]