1,960 matches
-
cuget nimic, pentru că simțeam că o idee inamică se încearcă să izbucnească în conștiință, ideea care mă chinuiește acum și se rezumă simplu detot: I-am sărutat mâna și brațul ca un amant... Cu ce drept? Cu dreptul învoirii ei postume? Dar ce putea sa facă? Putea aduce ea un afront, cu atât mai dureros cu cât faptul era mai grav, "maestrului" pentru care are stimă, admirație, simpatie, recunoștință? Și căruia cochetăria și rarele ei abandonări sufletești (poate simplă ofrandă grațioasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de lumi refugiați cu prăbușiri de-apoi îndrăgostiții veșnici și postumi, în țara cerșetorilor de ploi. nu vreau să fii frumoasă, doar că-mi placi cu umbra ta de in curat, subțire, păstrează-mi sfântă vinerea. de maci, sărutul meu doar nu-și mai vine-n fire... voi ăștia a trebuit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
era inferioară, ieșeau în evidență, consolatoare. Nu cunoșteau farmecul spontan al opiniei critice, nici lupta, nici victoria, în schimb orice veleitate de revoltă, orice amărăciune era ucisă în ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și buze și morminte”. Acum se scrie mult și-adeseori hîrtia Roșește când suportă vreun poem Ne guvernează modernismul și prostia Valorile perene-s un blestem. Lumânări la porți de lume Flori de colț ce rar găsești Vor fi mângâieri postume Snoave, vorbe sau povești. Nu vreau să omor poeții Dacă sunt un pic acid Ei sunt chintesența vieții însă mulți ... se sinucid. Să nu ucidem florile de tei Ne risipim ca norii după ploaie Și-ades suntem pierduți în efemer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iscusit Încât deveni imposibil, În lipsa manuscrisului, să se discearnă adevărul. Oare la cererea Mântuitorului bibliotecarii din Alamut reluară, din tată În fiu, cronica manuscrisului din punctul În care o lăsase Vartan? În orice caz, prin acea unică sursă cunoaștem influența postumă a lui Khayyam asupra metamorfozei suferite de Asasini. Relatarea evenimentelor, concisă, dar de neînlocuit, se continuă, astfel, vreme de aproape un secol, Înainte de a cunoaște o nouă Întrerupere brutală. Odată cu invaziile mongole. Primul val, condus de Ginghis Han, a reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar putea ca nu numai acest fapt să fi determinat schimbarea preferințelor celor înstăriți și recăderea stațiunii Ennistone în obscuritate. (După cum, fără îndoială, nu e adevărat că directorul de atunci al Institutului a încercat să împiedice publicarea, raportului.) Diferite comentarii postume au acuzat administrația de numeroase greșeli: insuficientă reclamă sau genul de reclamă neconvingătoare, hrana proastă, maseuze neatrăgătoare și așa mai departe. Una dintre deficiențele proiectului arhitectonic inițial consta în faptul că autorii acestuia nu s-au pus niciodată de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pornește, astfel, de la teza potrivit căreia, individul este totdeauna produsul culturii, căreia îi aparține, în care s-a format, activitatea sportivă preia ierarhic majoritatea cutumelor de tip religios și militar: rezistența, voința, ascultarea și ordinea, răsplata după victorie, prin glorie postumă. Cultura sportivă are un rol esențial în dezvoltarea socială a individului, contribuie la a explica, în lumina acelei culturi, comportamentele problematice, care se dezvoltă în cadrul unui anumit timp și spațiu (dopajul reprezintă o cutumă religioasă secretă în majoritatea ritualurilor). În
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-i atât pe admiratori, cât, îndeosebi, pe denigratori, deosebirile dintre cel două... spițe nu sunt cu siguranță fundamentale. Un tramvai numit Popescu este, așa cum se precizează în subtitlu, scenariu pentru un spectacol de teatru comunitar realizat după opera antumă și postumă a lui Cristian Popescu de Gavriil Pinte, cel care se intitulează Prieten cu Poemul Popescu și cu Cristi - acum și-ntotdeauna. Titlul poemului, parafrazându-l pe cel al piesei de teatru a scriitorului american Tennesse Williams, Un tramvai numit dorință
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului au căzut pentru totdeauna. Nimeni nu le mai poate lipi la loc. Nu există dreptăți postume. Și, când capul unui om a fost despărțit de trup, repararea erorilor judiciare nu e decât o iluzie sau o minciună. Așa că sentința nu mai poate fi revizuită. Istoria nu cunoaște decât sentințe definitive, ți-ai pierdut vremea în zadar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin. Mon îme a son secret, ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Le mal est sans espoir, aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Lina angajase muzica militară, sosită din vreme, ce se odihnea acum, înapoia bisericei. După consultări cu Elena și Nory, care amândouă opinase pentru serviciul însoțit de cor, convenise și cu "Gîntarea", ce se alăturase corului permanent al bisericei. Un zel postum descleștat de cuvântul, probabil energic, al lui Lică, urma îndărătniciei. Era poate și sentimentul compensației după legea de a da cui nu mai are nici un fel de nevoie. Vecinii umpleau curtea verde. Mortul nefiind din cartier nu se știa bine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lungime. Un sicriu diform. - Crește mereu, zise Nory sceptic. Apoi pufni înăbușit în mînuși: "Așadar, era conformată anume pentru dublu emploi . . . nu pentru trei". Se uită spre Rim . S-a isprăvit rău!" Sia nu-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia, și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era în totul decență și reculegere, lipsea tristeța. Lina avea o figură congestionată de gânduri, ce păreau însă absente
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acorde cetățenia de onoare și pentru următorii: Preot Const. Pricopescu, înv. Ștefan D-tru Baștă și înv. Gh. Filiche, prea binecunoscuți pentru prodigioasa lor activitate din satul nostru. Rogu-te, întărește și susține propunerile, pentru că ei merită cu prisosință această recunoaștere postumă. Rogu-te, citește adunării salutul meu de pe primele două pagini ale scrisorii de față. Mulțumesc! Cu drag, Al. Mânăstireanu Ziua de 3 noiembrie e o zi deosebi de activă. Sunt sunat din Brăila de colegul Grigore Negură. Am discutat apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
adus contribuții novatoare în poezie, în tehnica romanului și în dramaturgia românească. Concepția sa referitoare la literatură este descoperită în articole și studii, în conferința " Noua structură și opera lui Marcel Proust" apărută în volumul "Teze și antiteze", precum și eseul postum " Note despre romanul românesc între cele două războaie mondiale". Conceptele-cheie ce fundamentează elementele de noutate în estetica romanului sunt: autenticitatea, substanțialitea, luciditatea, narațiunea la persoana I, relativismul, anticalofilismul. Autenticitatea este esența noului în creația literară a lui Camil Petrescu, fiind
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin pisica Eleonor, care dispăruse. Godun ajunsese parlamentar, Maradona - un angrosist al beneficiilor postume, doctorița - o proprietară de cabaline și a unui parc de divertisment în care Arti se pregătea să amenajeze în curând tobogane de apă. Dar și Pablo intrase în șir, așa că le aduse o noutate, chiar atunci când mâncau, o veste menită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întîmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de a decora paznicii de închisoare morți în exercițiul funcțiunii. Cum starea de asediu era decretată și cum, dintr-un anumit punct de vedere, se putea considera că paznicii închisorii erau mobilizați, li s-a dat medalia militară cu titlu postum. Dar dacă deținuții n-au ridicat nici un protest, cercurile militare n-au văzut lucrurile cu ochi buni și au atras pe bună dreptate atenția că o confuzie regretabilă s-ar putea produce în spiritul publicului. Autoritățile au dat dreptate acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
uneori „Dumnezeu a fost și bun Român”. Volumul primit m-a incitat și mai mult pentru că prin aceeași perioadă de timp și prin aceleași evenimente am trecut și eu, ca unul ce am făcut parte din aceeași generație cu autorul... postum. Ca individ, el are aceeași origine țărănească la fel ca și subsemnatul, a întâmpinat aceleași obstacole majore pe care le-am întâmpinat și eu, ca oameni care neam schimbat statutul de oameni anonimi în acela de „oameni cu carte”, capabili
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de asemenea că, de cinci ani, nu izbutea să ducă la bun sfîrșit acea carte. În ansamblu, acești cinci ani Îi păreau cei mai neplăcuți din cîți trăise. Se Întreba dacă, În ziua morții lui, o femeie va avea gentilețea postumă de a declara: „Cu el, totul merita osteneala, chiar și ce era mai rău“. Ar suna perfect ca epitaf. După anii chinuiți pe care-i petrecuse alături de el, i-ar putea da oare prin minte lui Delphine ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sucită dăduse un răspuns pe măsură: descoperise că, În tot ce scrisese, se găsea material cît pentru două cărți. Un singur manuscris, dar două cărți! Nu-și dăduse seama că trata două subiecte: În cartea consacrată relațiilor lui tumultuoase și postume cu tatăl lui, se lăsase antrenat să vorbească despre relațiile nu mai puțin tumultuoase, dar mai amuzante, pe care le avusese cu un anumit număr de femei la care se gîndise mai cu plăcere decît la tatăl lui. Se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu siguranță singurul care știa că se folosește Întotdeauna conjunctivul după expresiile: de teamă să nu..., de frică să nu..., dacă tot e să... I se Întîmpla să cugete că pînă la urmă cartea sa va fi publicată cu titlu postum, În starea În care aveau s-o găsească pe masa lui de lucru. Era un comportament obsesiv tipic, știa el bine. Obsesivul ar vrea să lase să se creadă că a murit deja, pentru ca moartea să nu se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aceeași harababură ca acasă, mai bine rămînea acasă. Un mediu nou nu e În mod obligatoriu și stimulativ, chiar dacă sociologii au stabilit că simpla schimbare a reședinței este un mijloc eficace de intensificare a randamentului muncii. François lucra la publicarea postumă a corespondenței lui complete trimițîndu-i bilețele editorului: „Trag nădejde că romanul meu va fi amuzant precum o povestire de Bemelmans sau de Thurber, v-o spun pentru că mi-ați descoperit cîndva o latură Jerome K Jerome: trei autori pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fratele ei, autorul Cărării pierdute Le Grand Meaulnes -, mort la douăzeci și opt de ani, dat dispărut În 1914, iar tatăl meu, tînăr și ambițios critic literar la Începutul anilor treizeci, intrase În relație cu ea după ce publicase cîteva articole despre textele postume ale lui Alain-Fournier. CÎnd părinții mei s-au căsătorit, Isabelle Rivière le-a trimis felicitări pline de afecțiune (scrisoarea ei este astăzi În posesia mea), urîndu-le ca Dumnezeu să le Însoțească pașii, să-i binecuvînteze și să facă din căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]