3,550 matches
-
plecat doar patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poartă nu e zăvorâta, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume. Moșneagul iese
SINGURA MEA AVERE ( ROMANIA) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347073_a_348402]
-
mai mare. Era înaltă și mlădioasă precum trestia, fața-i albă ca floarea de iasomie, părul bălai îi cădea în cascadă inelată pe umeri, iar ochii limpezi, albaștri și cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate. În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau. Toate se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
în Univers, pe orice ai pune mâna din natură, descoperi că e legat de restul lumii. Oamenii trebuie să-și reamintească aceste lucruri. Cornul inorogului era o punte între Lumi, iar inorogul, mesagerul divin. Nopțile, cei doi se plimbau pe poteci neumblate, zburau printre stele și traversau dimensiunile unor lumi necunoscute, dar fascinante. Dârele albe ce se vedeau vara pe Cer, nu erau numai stele căzătoare, ci și inorogi în zbor. Ynn a inițiat-o și pe Sya în tainele universului
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
nici azi, nici mâine nici imortalizarea în orice loc, în orice timp prin aer, apă, foc, pământ oh, de câte ori n-am trecut cu el prin moarte pe lună plină când cornul suna... sub soarele din drumul către Mecca sau pe poteca spre Demiurg când fu în stare să-și dea chiar nemurirea lui haihui rostogolindu-se printre luminile dintâi cu aripioare la călcâi cu el ajung de-atâtea ori la voi și vă aprind sub pleoape visul - se poartă iară visul
SENIN de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347218_a_348547]
-
să uitasfaltul, Să admir din nou înaltul. Să merg iarăși prin pădure, Frunza freamăte ușure. Grauri, gaițe și presuri, Basme, vechi povești, eresuri. După umbră să știu ora, La-demână tuturora, Clipa să-și suspende zborul Și să murmure izvorul. Bat potecile alene, Din poieni culeg catrene, Vântur frunzele uscate, Pace și singurătate. Lapidar și analitic: Parc-aș fi în neolitic! Gândul străpungând mistere, Pașii uriași prin ere. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Evadare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EVADARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357051_a_358380]
-
mai rămas un singur avanpost Întins pe tavă, sufletu-mi adus. La ceasul iernii când se visează Tăceri în cuvintele uitate, Dorința-n flăcari la amiază, Sparge clipe de singurătate. Nu-s zăpezi, e secetă-n stele Doarme visul pe poteci pierdute, Fantome închise în castele, Se luptă închipuind redute. Noi plecăm pe drumuri ocolite N-avem aripi vrednice de zbor, În inimi puternic răscolite Luceferii pe raze se cobor. La steaua-mi veșnic norocoasă Mă înfășor în lumină rece, Iubito
LUCEFERII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357062_a_358391]
-
de a gândi într-un domeniu care deși era diferit ca scop, folosea în bună parte aceleași mijloace. La sfârșit de viață, mă felicit de alegere și, bazat pe experiența mea, sfătuesc tinerii să aibă curajul să se avânte pe poteci necunoscute chiar dacă le apar nesigure. ND. Nu ai explicat totuși cum de ai putut să-ți faci cel de-al doilea doctorat la Viena, la o universitate despre care se știe că la data aceea avusese deja 18 laureați ai
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
Cum sunt fetele la noi, Grăbită, -mi ieși din casă Și, direcția-n "ZĂVOI". LUPU, din Vălenii Seci, Lângă-un arbore stătea... - Unde vrei să treci, madam?! Umblă URSU prin vâlcea. - O!... să te bată nenorocul, Animal fără prihană!... În potecă-ți găsiși locul? - Ce să fac, defect de vrană. Pudică, nevoie mare... Să nu vadă cepul tras, Își ridică fusta, care, Peste față i-a rămas. Să nu intre în păcat, Căci se ferea de ispită... Pe când LUPU, cam distrat
J E N Ă Ş I P L Ă C E R E de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357153_a_358482]
-
într-acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. - Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească pe băiat. - Ba nu sunt laș! a strigat el cât a putut de tare, întorcându-se din nou cu fața la pădure. Uite! Am să vin la potecă, a mai zis el și a făcut primii pași. Inima-i bătea cu putere. O auzea așa de tare că-i putea număra bătăile, dar nu a luat-o în seamă. A mai făcut câțiva pași ferindu-se de mai
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
-i păsa. Călca pe vreascuri mărunte și uscate, se mai lovea, se mai înțepa, dar nu lua nimic în seamă. Era obișnuit să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se îndrepte, a văzut ceva mișcându-se la doar la o aruncătură de băț mai departe. A căzut în genunchi aproape paralizat de frică S-a
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
beneficiau de autonomie locală, de steag , stemă și limbă. Adevărat că puține cotețe aveau probleme. În unele, minoritarii erau majoritari iar în altele, majoritarii erau minoritari, chestie pentru care Statului i se fâlfâia. Dacă nu m-a mirat că pe potecile naționale dintre cotețe, pline de gropi și de găinaț, circulația era împiedicată de curcani, m-a dat pe spate faptul că în lumea orătăniilor nu venea niciodată barza, deși toți masculii alergau după pupăza vecinii. Seara, îi spusei soției că
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
pietrele tac. Bucură-te drum atins de-o rază de lună Vibrând a unire pe-o singură strună. Bucură-te Someș cu malurile pline Când amintirea lui în suflete mai vine. Bucură-te piatră de călcâiul lui atinsă Aripă peste poteca spre Transilvania întinsă, Bucură-te statuie ecvestră neclintită sub ploi Cînd Viteazul aduce unirea în noi. Bucură-te amiază de sub aripă de cocori De unde ne privește eroul în zori, Bucură-te veșnicie pentru clipa ce se-mparte Când trece Mihai
MIHAI VITEAZU, STARE DE GRAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357303_a_358632]
-
în suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, ... Citește mai mult Firavă, ca o crăiasăNe-a părăsit blânda vară,Numai în suflet și
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
părăsit blânda vară,Numai în suflet și-n casăA rămas caniculară.Urlet jalnic în cascadă,Tânguiri de vânt grăbitSe strecoară lent din stradă,Toamna iar ne-a înrobit.Zbucium crud de frunză arsăDin sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsăRugina peste poteci.Fierbe vinul în butoaie,Fum din coșuri se ridică,Curge timpul în șiroaie,Peste noi urme aplică.Unul strănută de zor,Altul e mai răgușit,... XXIV. ARS POETICA, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
mari adevăruri ascunse de realitatea mediocră ș bolnavă pe care o vedem și o știm cu toții. Cred că aș putea să scriu un Eseu filozofic pe marginea fabulelor domnului Roca, pătrunzând în nivelele semantice profunde ale textului și mergând pe potecile ideilor și ale adevărurile pe care ni le dezvăluie ascunzându-le! Iată o fabulă (Nebunul și cățelul) care în mod normal ar trebui să devină „antologică” și să fie introdusă în manualele de literatură română: „Ieri trecând pe bulevard, întâlnesc
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar aroma pâinii, / Mireasma lutului de preț, / Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când peste răni, te înveșmântă, / Și-ți este și liturghierul ... Să ți se-nchine, Putnă Sfântă! // Ți-aduc în
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „potecile” credinței. Altfel spus, Părintele Petru Moga s-a născut în urmă cu 65 de ani pe meleaguri transilvănene, în satul Ludișor, județul Mureș. A terminat Teologia în anul 1976 la Sibiu, a luat licența cu o lucrare despre simbolismul bizantin
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
În depărtări de vreme se fac stele Și mila Ta mă va urma în viață Întru lungime de zile trec în veci Să nu atingă iar a morții ceață În casa Domnului nu este masă Nici timp să cobori blestemate poteci Veșnicia-mi va fi aleasă casă PSALMUL 23 Al Domnului este acest univers Cine va sta în locul cel sfânt al Lui Rodul gândirii nu dă fruct nimănui Aceste sentimente se-nchid în vers Ridicați porțile cele veșnice Să poată intra
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. Nu mă mir că
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. * Nu mă mir că
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
Baciu Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
cărunt. Se urcă iarna în copaci și ninge, și te-aș iubi ca pe un țurțur frânt, e încă iarnă în copaci și ninge cu fulgi de tine, pe pământ. IUBEȘTE-TE TOAMNĂ Iubește-te toamnă cu mine în pântecul potecii gravide, până copacii rămân goi și singuri după ce vântul i-a ucis în coride. Iubește-te toamnă cu mine, în grădina cu păsări lehuze, până copacii rămân singuri și goi cu oasele frunzelor uscate pe buze. Iubește-te toamnă cu
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
2012 Toate Articolele Autorului M-am înstrăinat de vise Casa mi se aburise, Cu umbre albe de moroi, Zâmbetul mi se acrise, În țara mea cu bieți eroi. Astăzi curăț de pe mine Fiorii reci ce m-au străpuns, Pasul pe poteci străine Călcând tăceri fără răspuns. Aripi ard în timpul static, Pădurile de falși poeți Cântă fals și hemoragic Un trai deșert de mălăieți. Șirul lung de generații, Anii scurți fără destine Fug neputincioși în spații Cu instincte bizantine. Stăm sub fraze
M-AM ÎNSTRĂINAT DE VISE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357876_a_359205]