2,294 matches
-
mai vechi mențiuni privind cutremurele de pământ datează de peste 4000 de ani. Țara cu cele mai frecvente cutremure este Japonia. Confirmând Potopul menționat în Biblie, oamenii de știință au ajuns la concluzia că unul din cele mai puternice cutremure, numit Potopul cel Mare, a avut epicentrul în partea superioară a Golfului Piersic și în partea inferioară a Mesopotamiei. Cutremurul a avut faze de paroxism, în care răvășirea pământului a fost așa de puternică, încât “toate apele adâncurilor au fost deschise... inundând
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
s-a constituit Uniunea Femeilor Antifasciste din România. Din acest comitet de inițiativă fac parte următoarele tovarășe și doamne: Ana Pauker, dr. Medeea Niculescu, dr. Florica Bagdasar, Voitec, Ralea, Raiciu, Bernacki, Elena Pătrășcanu, Mia Constantinescu-Iași, Elena Georgescu, Lila Maurer, Isabela Potop, Alexandrina Mircea, P. Graur, Lila Nădejde, Al. Gane, Natașa Boureanu, Maria Sârbu, Maria Burcă, Eugenia Ionescu, Loti Foriș, Lena Constante, Pen Rozopol, Elvira Balmuș, Carola Moscovici, Cristina șerban, Dida Mihalcea, Alexandra Sidorovici, Anca col. Vasilescu, Zoe Dlugaci, Mihaela Manase, Elisabeta
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Bernachi, Maria Gane, șt. Raiciu și dr. Medeea Niculescu, membre d-nele: Cristina șerban, casnică, Mia Constantinescu-Iași, institutoare, Ana Toma, funcționară, Maria Sârbu, profesoară, Ritta Sanielevici, casnică, Marta Drăghici, muncitoare, Ghizi Corodi, asistentă socială, Constanța Georgescu, muncitoare, Boureanu Natașa, funcționară, Isabela Potop, asistentă universitară, Elena Pătrășcanu, arhitectă, Anca col. Vasilescu, Pen Rozopol, ziaristă, Dora Massini, artistă. Cenzore: Mihaela Manasse, avocată, Păsculescu Elena, funcționară, Pia Cialner, funcționară, Dida Mihalcea, casnică. Cenzore supleante: Loti Foriș și Emilia Bunaciu; secretară: Maria Sârbu. Scânteia, nr. 196
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Berekmeri Elisabeta, Alice Benari, Maria Ionescu, Micaela Catargi, Vladioni Maria, Beate Fredanov, Elisabeta Balo, Eugenia Dendrino, Maria Tăutu, Ecaterina Borilă, Ileana Răceanu, Pălăian Salomea, Aurora Antonescu, Ecaterina Brezoianu, Mocanu Maria, Lucia Sturdza Bulandra, Pia Cealnăr, Maria Dan, Dorina Stoian, Isabela Potop, Maria Sava, Elisabeta Sencovici, Suzi Kun, Elisabeta Strauschi, Rita Sanielevici, Elvira Cosma, Ana Gluvacov, Viorica Constantinescu, Elisabeta Comnacu, Maria Niculaie, Predoiu Malvina, Marieta Negreanu, Eva Dragomir, Maria Sârbu, Paulina Chișiu, Jak Eva, Vidrașcu Emilia, Sanda Cupcea, Mia Groza, Ilica Maria
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
om de cuvânt. Cât ar fi de toamnă, Iarna cât de grea, Vesel sunt de când e omul Om, în țara mea! Ședințarul Din ședință în ședință (Socialism pe rupte!) Nădușește ședințarul Amețit de lupte. Las’ să plouă cu rebuturi Și potop de-ar fi, El îți scoate din servietă Ordinea de zi. Secătura Mult mi-e drag și drag mi-o fi Omul flacără pe creste, Dârz și simplu, zi de zi Făurar al țării-aceste. Dar urât mi-e cel ce-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
chiar universități unde acestea sunt salariile de pornire. Mă refer la cele de top, În anumite departamente. Acum, În România se Întâmplă lucruri identice cu cele din 2000, când Parlamentul a Început să dea cadouri, un fel de „după noi, potopul”. Acest lucru nu demonstrează că puterea actuală este foarte sigură de ce se va Întâmpla cu ea. Dimpotrivă, ca multe altele despre care am vorbit, Îmi par măsuri disperate ale unor oameni care Încearcă să se mai căpătuiască pe ultima sută
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
dezordinea, este puternic anxiogenă și găsește un profund ecou în inconștientul colectiv, ea are și o valoare pozitivă prin funcția sa de purificare și de răscumpărare a greșelilor comise. În toate tradițiile, cataclismele ajută la spălarea păcatelor umanității, mai ales potopul, dar și cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice. Sunt o expresie a furiei lui Dumnezeu care, la fel ca un părinte, își pedepsește copilul neascultător. Cutremurul de pământ semnifică în mod deosebit dificultățile în relația cu realitatea materială, proasta gestionare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu atât mai violent cu cât este vorba de pulsiuni sau de sentimente îndelung reprimate. Totuși, și în acest caz, semnul este pozitiv deoarece anunță eliberarea apropiată a emoțiilor, a cuvintelor și acțiunilor implicate în procesul creativ. Vezi Climă pentru Potop și Val seismic, Fulger, Eclipsă, Trăsnet și Furtună. Peșteră, grotă Evocare a matricei, peștera este o reprezentare ideală a refugiului. Primele locuințe umane, peșterile și grotele simbolizează adăpostul primitiv și natural. Ele exprimă, în vis, căutarea protecției materiale și afective
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
permite «spălarea» omului de păcate și repornirea de pe baze sănătoase. Fără a mai lua în calcul că trăsnetul semnifică și pasiunea (faimosul «coup de foudre» = dragoste la prima vedere), ce înalță persoana în aceeași măsură în care o distruge. Ploaie, potop În simbolistică, ploaia are o semnificație pozitivă, de fecunditate. Încarnează apa fertilizatoare ce ajută semințele să crească și, prin urmare, favorizează recoltele. Numai că în societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnificații sunt numeroase, deși legate între ele. Astfel, apa este expresia feminității, a fecundității și a maternității, a purității, fluidității și lentorii, a inconștientului, imaginației și creației. Gama ei de semnificații merge de la infim (picătura) la puterea absolută (val seismic, potop). În vis apa exprimă, în general, procesul de purificare interioară. Baie, duș, abluțiuni Baia și dușul (la fel ca toate elementele legate de ele: săpun, gel de duș, mănușă, prosop etc.) purifică, în afară de corp, inima și sufletul. Astfel, a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
subiect să se lege mai mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sfârșitul titlului. Soluția ar fi decuparea titlului în supratitlu („La St Pierre du Mont”) și titlu: „Un zidar moare, căzând de pe acoperiș”. Titlul incitativ. I se mai spune titlu-formulă. Este foarte scurt, direct și șocant: „Șoc și groază”, „Înghițiți de potop” etc. Prin acest titlu, intrăm în universul nu tocmai onorabil al presei de senzație. Procedeul rămâne valabil și pentru restul presei. Contează inteligența și onestitatea cu care construim titlul, de la celebrul titlu al lui Émile Zola: „J’Accuse”), până la exemplul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Eugène Labiche și Ed. Martin, Henri Lavedan, Georges Feydeau, Max Maurey, Jacques Nathansen, Maurice Magre. Doar câțiva prieteni binevoitori au părut că apreciază producția lirică a junelui ofițer care, într-un adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg apăsător de toamnă
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă. Nici n-a băgat de samă că-n urma lui guzganii, care umpluseră ogoarele, curgeau potop. Părintele jura că asta a văzut-o el cu ochii lui. - Sunt și solomonari, zise Iordache Cărăușu cel cu chip de broască uscată, dar ca Jorjâcă Bârcă de la noi din Mironeasa nici unul n-are putere așa mare. Las’ că întoarnă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lui Eros. Acum opinia experților ar pune-o pe seama compoziției chimice și evoluției creierului. Totuși, simt nevoia să insist: pentru Desdemona, perifescența era ca o mare de căldură ce o inunda dinspre abdomen și radia spre piept. Se răspândea ca potopul inflamabil de 90 de grade, al unui lichior de mentă finlandez. Pompând cu eficiență În două glande din gât, Îi incingea obrajii. Și apoi căldurii Îi veneau alte idei și Începea să se răspândească spre locuri unde o fată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să dea o tonalitate tăioasă vocii: — Dacă versurile lui sunt proaste, este într-adevăr o greșeală... Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi pele însă nu mai continuă. Se îndepărtează din nou de el. Suspină abătut în timp ce-și târâie picioarele obosite. Bănuiește ce urmărește de fapt Flaccus Vascularius. Sau mai degrabă Livia, căci ea e creierul întregii acțiuni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reală sau de problemele discutate în tribunale și în Senat. Retorica din ziua de azi nu poate fi decât paradoxală. Oricât de trivial e ma terialul, originalitatea exprimării este singura care contează. Piso a observat bine. Totul a ajuns un potop de vorbe mie roase, agreabil rotunjite. Acțiunea și discursul se confundă de parcă ar fi o prăjiturică presărată cu semințe de mac și susan. — Doresc cu fervoare, înalță în acest moment glasul Calpurnius Piso, ca nobilii noștri să nu aibă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pauză, ca să prindă baia fetiței, de la care nu lipsește niciodată. E gata să se întoarcă, când, brusc, aude o voce stridentă de femeie. Îi răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke și Daisuke se ridicară cu greu, numai Seihachi rămase nemișcat pe burtă. Noaptea trecută un cufăr greu îi căzuse pe piept și leșinase pentru o vreme în mijlocul potopului, dar ceilalți trei îl trăseseră afară. — L-a îngrijit senior Velasco, spuse Yozō și își plecă privirea, de parcă acest lucru ar fi fost o dezonoare pentru stăpânul său. A stat lângă Seihachi până în zori. Samuraiul ținea minte că după furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]