2,376 matches
-
din ei, m-a dus la vilă, și nu mi-a adresat nimeni o vorbă, mai bine m-ar fi primit un străin, măcar din politețe! Întinseseră masa, era o adunare mai mare și probabil aveau interesul cu mine să pozeze în public într-un anumit fel - uite-i ce mult țin la mama lor - dar nici fiul nici nora nu mi-au adresat o singură vorbă nici la sosire nici la plecare, parcă nu eram de-ai casei. Mă uitam
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ar mai fi obosit să se însoare (și să coabiteze un timp, presupun) cu o biată văduvă de la țară ? Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea e un fotograf sensibil (Marius Florea Vizante) care o pozează o dată pe Margo, își petrece restul filmului cerîndu-i mîna prin telefon și la final o întîmpină pe un peron de gară, ținînd în brațe un muțunache cu care nici măcar nu încearcă să facă sex oral (atît e de sensibil...). Aș
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
socială a interlocutorului său canibal îl face cu atît mai conștient de civilizația sa. în scurt timp, fata iese cu ei la teatru, unde chiar se simte bine. Cum marea ei ambiție e să fie manechin, Maurice îi aranjează să pozeze într-un studio de pictură. Dar (și aici filmul iese definitiv de pe terenul tradițional, igienic și bine luminat al duelurilor cinematografice dintre tinerețe și bătrînețe și intră pe un teritoriu mai dificil) interesul lui Maurice nu se limitează la progresul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vizuală pentru a alunga mirosul de carte, dar ceea ce numește el forță vizuală e adesea doar eclatanța vulgară a picturii de gang : eroina lui McEwan citind scrisorile iubitului ei pe malul mării, sub un cer dramatic ; eroina lui Jane Austen pozînd pe o stîncă, despletită în bătaia vîntului. Asta nu e literatură, dar nu e nici cinema. E ce-a făcut publicitatea din cinema. Dilema Veche, februarie 2008 Vînători Nu există țară pentru bătrîni/ No Country for Old Men (SUA, 2007
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau din cel mai abject oportunism. Unii magistrați care astăzi pozează în mari democrați ar trebui să-și aducă aminte de anchetele la care erau supuse femeile care își provocau avorturi, multe dintre ele dându-și duhul în timpul anchetei. Și, în același timp, ziariștii fără coloană vertebrală o elogiau pe mama
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ferdinand își scoate telefonul și merge spre un perete îmbrăcat în oglinzi. Cu mâna stângă ține telefonul la o distanță respectabilă în timp ce și ridică brațul drept și-și încordează bicepsul. Își pune pe față o expresie feroce, numai bună de pozat. Exact în momentul în care e gata să apese pe buton, telefonul sună. Ferdinand devine derutat, apoi răspunde. Reușește cu greu să-și apropie aparatul de tâmplă, ținându-l între degetul mare și mijlociu. Da, mami. Vocea lui se pierde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
singură persoană. Follow me, Sir. Mă iau după el. Merg printre mesele pline de oameni înfometați. Unii mănâncă, alții așteaptă să apară mâncarea, ca s-o mănânce. Chelnerul mă instalează la o masă, în centrul localului. Deschid meniul, îi arăt poza cu creveții. Something to drink? Îi spun că deocamdată nu. Chelnerul se îndepărtează. Aștept. În spatele meu aud plânsetul unui bebeluș. Mă întorc, îl văd. E un bebeluș mare. Enorm. Mai degrabă un bebeloi decât un bebeluș. Stă într-un scaun
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
specială pentru bicicliști și alergători, așa că în zece minute intrăm în oraș. Dolo e un oraș mic. Ne oprim la un restaurant amenajat într-o moară străveche și bem o cafea cu lapte. Eu îmi scot aparatul din rucsac și pozez câțiva trecători. Nu vorbim. Între noi s-a instalat o mică tensiune. Asta e. Am sărit calul. Se mai întâmplă. Trece o jumătate de oră. Hai să mergem, că s-a înnorat. Ne suim pe biciclete și o luăm înapoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu s-a găsit. La noi nu s-a găsit nimeni, deși toți cei care fuseseră șefi de partide se lăudau cu milioane de membri, cu patriotismul și cu datoria lor față de țară. Câtă precauție la Iuliu Maniu pentru a poza pentru posteritate ca apărător al Țării, așa cum se poate afla din discursul lung și inconsistent prezentat în Consiliul de Coroană. Unde erau patrioții liberali? Unde erau legionarii? Toți s-au dat la fund, motivând că, acceptând Diktatul, salvăm statul și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ale Imperiului și autonomia Transilvaniei, ceea ce s-a și recunoscut prin Constituția din 4 martie 1849. S-a spus cu destulă îndreptățire că românii au ales din două rele, răul cel mai mic: între cel care nu te recunoaște, dar pozează în fața lumii și a istoriei ca democrat și umanist, care-și ascunde intenția de a-i maghiariza pe toți, într-o patrie una și nedespărțită, care suportă greu „sângele puturos de valah” și cel care-ți oferă ceva, era firesc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în care muzica amplificată la maximum îi determină pe amatorii de distracție să răcnească unul la altul, ca să se poată auzi și înțelege. Nici prin cap nu i-ar trece unuia să se ducă, să dea muzica mai încet. Așa că „poza” PSD-ului de la Măgurele ar putea fi o hârjoană de ochii lumii, să se facă că le pasă, că, uite, ieșim de la guvernare, mai stăm un pic, până în septembrie, să vedem cum se aleg apele. Vorbe de clacă, cu poză
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că, uite, ieșim de la guvernare, mai stăm un pic, până în septembrie, să vedem cum se aleg apele. Vorbe de clacă, cu poză pentru actualii votanți și pentru posteritate: noi nu avem nici o vină, ei da!? Ar fi bine să nu pozeze în victime, nimeni nu i-a împins în jugul guvernării, așa că, dacă mai zic una, alta, o fac din hârjoană, le zburdă orzu-n fund, neam de neamul lor de podani și de săraci n-a visat la atâta avere în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu împărtășesc această părere, PDLiștii vor găsi o altă formulă de supraviețuire decât cea a lui Miluț și Pavelescu, însă ar putea avea soarta țărăniștilor interbelici: să guvernezi în cinci ani de criză și să-ți epuizezi „încărcătura”, mesajul, să pozezi ca Maniu pentru posteritate și să ajungi o jucărie stricată și nici măcar să nu-ți dai seama că timpul tău s-a dus. Să mai spunem că în perioada 1929-1933 PNȚ-ul a format cinci guverne țărăniste; PDL-ul se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de mine. „Pe spaniolă”, adăugă un Alfonso zâmbitor. Îmi întinde iar cupa cu lichidul neatrăgător, de data asta am experiență, îmi țin respirația și beau cu ochii închiși ca să-mi păcălesc măcar două din simțuri. Mă uit în jur și pozez o scenă ca de popice doborâte, o văd pe Mari, care nu a băut ayahuasca, cum stă aplecată într-o rână și am un gând subit și fără legătură: „săraca, este complet scursă de energie”. Mă uit în jur la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Lunca, manuscris, p. 150. 24 Ibidem. 25 Mărturiile Floarei Călin din august 1960, înregistrate de Olimpia Bădăluță; documente aflate în posesia autorului. 26 Mărturia Marghioalei Curteanu, din 22 august 1960, înregistrată de Olimpia Bădăluță, aflată la autor. 27 Datele și „poza” mi-au fost furnizate de Huțu Vasile; o parte le-am aflat și de la Ilie Vraciu și Mihai Căținaș. *în 1906 la Școala Lunca era un cercă cultural „Vasile Alecsandri”, cu un președinte 28 Mărturia domnului Mircea Trandafir (28.V.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
luni mai târziu, în iunie, Convenția militară ruso-austro-ungară la care aderă și Germania. Aceste aranjamente care anunțau, practic, constituirea de tabere politico-militare, se produceau concomitent cu o masivă afirmare a voinței naționalităților oprimate în imperiile multinaționale, de emancipare națională. Rusia, pozând în „apărătoarea” creștinilor asupriți, urmărea scopurile sale permanente: expansiunea în Balcani, Dunăre, Marea Neagră, Strâmtori, Constantinopol, aducând atingere intereselor Angliei, Austro-Ungariei și Germaniei. Încercând să preîntâmpine un război contra Turciei, Anglia a convocat, în 1876, o Conferință la Constantinopol; Poarta n-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină egală, liniștitoare. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spune Cristina, ocolindu-mi privirea, scriam și eu. Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
La mine în birou, dacă vine portarul, femeia de serviciu, sau ministrul, eu, ca gazdă, îi voi invita să iasă întîi... Nu cred c-am fost explicită... Voiam să spun că... Că fiind foarte prinși de anumite probleme, continuînd să pozeze și-n clipele cînd nu sînt, unii tovarăși de-ai noștri au uitat să mai fie oameni. Să sperăm că din rîndurile generației noastre se vor ridica niște... Îmi las bărbia în piept și-mi înăbuș un căscat, acoperindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o clipă, fu tentat să creadă că și pictorul acela care vorbea aproape fără întrerupere făcea parte din același scenariu extrem de bine pus la punct. Poate crede că vin de la vreun ziar și atunci mi se dedică, face pe ghidul, pozează în animatorul perfect, mai bine trimiteau o animatoare perfectă, vorbește într-una, apoi o să aștepte să-i fac cinste cu o friptură și o bere, dar va fi dezamăgit... Bănuiesc că știi, nu pot să cred că nu ai citit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a părut să-l creadă când a spus că nu-l recunoaște. — De unde știa că omul din fotografie era criminal? — Poftim? Brunetti se repetă: — De unde știa că fotografia omului care i-a fost arătată era fotografia unui criminal? Putea fi poza oricui, a fiului polițistului, a oricui. — Commissario, poza cui să i-o arate dacă nu aceea a unui criminal? Când Brunetti nu răspunse, Patta Își repetă suspinul de exasperare. — Ești ridicol, Brunetti. Brunetti dădu să vorbească, dar Patta Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
viața, nici măcar să filmeze nu mai avea chef. I se părea un bărbat fascinant, inteligent și tandru. O amuza felul în care el își răsucea șuvița de păr și se gândea că o face special și freudian, ca artistul care pozează pentru eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la întâmplare, citea un fragment și apoi îl interpreta ca pe un mesaj al lui Andrei Ionescu pentru ea. Romanul povestea despre un bărbat puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Glina, știind că n-o să povestească nimănui despre prima ei iubire, dar nici n-avea de gând să rămână priponită acolo, ca o balenă eșuată. Andrei Ionescu i se părea o încercare de pe nivelul al doilea al jocului. Îi văzuse poza în vitrina Librăriei Sadoveanu și i se păruse că-l cunoaște. Era ceva familiar în atitudinea lui, o promisiune liniștitoare, de parcă i-ar fi spus că alături de el totul va fi pufos și sigur ca într-un pat cald. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se comit zilnic, dar ele trec netaxate. Oroarea și excesul au intrat în firescul presei românești. La fel ca imaginea justiției, și imaginea presei se degradează accelerat. De pildă, câteva ziare au publicat ieri fotografii cu fiica unui important politician pozând acasă, în patru labe pe pat sau în lenjerie intimă. Niciun ziar n-a ținut cont că e minoră, are 14 ani, iar expunerea sa reprezintă o încălcare flagrantă a deontologiei. Niciun argument nu justifică expandarea fotografiilor în spațiul public
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]