1,132 matches
-
lui Buddha pe care le posedăm. Aceste texte au fost însă redactate cu câteva secole după moartea lui Buddha, ceea ce a prilejuit introducerea unor elemente vădit simbolice sau legendare. Deși redactorii canonului păli aveau un spirit mai riguros și mai pozitivist decât majoritatea indienilor, o astfel de inserție nu a putut fi oprită. Din acest motiv, unul dintre cei mai mari istorici ai buddhismului, Étienne Lamotte, ajunsese să spună că a scrie despre viața lui Śăkyamuni e o încercare de-a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu și Mateiu I. Caragiale) și „lirica nouă” (Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi). Tradiționalist, opunându-se criticii pozitiviste, dar și atitudinilor promoderniste excesive, demersul critic al lui D. este unul moderat, de bună ținută stilistică. SCRIERI: Mihail Kogălniceanu, Cluj, 1921; ed. 2, București, 1926; Creatorul naționalismului, în Omagiu lui Nicolae Iorga. 1871-1921, Craiova, 1921; Supunerea la tradiție, îngr
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
română de la Universitatea din Torino, predând și la Universitatea Catolică din Milano. Este, din 1978, președinte al Centrului interuniversitar pentru studierea raporturilor dintre Italia și alte țări și, din 1974, vicepreședinte al Academiei Internaționale „Leonardo da Vinci”. Debutează cu studiul pozitivist Filosofia lui Blaga (1944), intenționând să îndrepte în primul rând erorile de interpretare anterioare și să prezinte limpede coordonatele reale ale filosofiei blagiene. Asemănătoare ca scop și metodologie este lucrarea Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), o exegeza a dramaturgiei
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
coincide cu pregătirea doctoratului, timp în care se dedică în exclusivitate studiilor franceze; cea de-a doua, după numirea în învățământul universitar, este orientată spre studii româno-franceze de literatură comparată. Că discipol fidel al lui Gustave Lanson, este adeptul metodei pozitiviste, limitată la terenul sigur al faptelor istorice și evitând orice construcție speculativa. Comentariile sale sunt cele ale unui tehnician, atent la geneză, natura și compoziția operelor analizate. Nu lipsesc nici ecourile din Sainte-Beauve și Taine, din care împrumuta cu multă
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
Bisericii de la începutul ei până în zilele noastre (1881), Explicarea mecanică modernă a naturei și credința în Dumnezeu (1881), Istoria Bisericii Românești unite cu Roma, de la începutul creștinismului până în zilele noastre (1884) ș.a. Folosindu-se de anumite împrejurări concrete, G., spirit pozitivist și limitat, moralist înverșunat și lipsit de simț estetic, se ridică violent împotriva lui M. Eminescu, a poeziei sale și a curentului eminescian. După ce în ziarul „Unirea” semnează o serie de articole în care constată indignat excesele „pesimismului” în rândurile
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
ci și la scriitori Înșiși. Minimaliștii au o concepție „modestă” despre propria lor misiune - sînt niște stoici - În vreme ce un Houellebecq tinde să creadă că prin literatură Îi poate face pe oameni să evite pericolul propriei extincții - Houellebecq e un mistic pozitivist. Să vedem, așadar, de ce ar fi literatura În pericol. Prima consemnare referitoare la ultimul titlu din bibliografia lui Todorov am găsit-o Într-un articol al lui Al. Călinescu din Idei În dialog, numărul din aprilie 2007. Autorul condamna, Împreună cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-o paradigmă romantică pe care moderniștii secolului ai XX-lea au dus-o la ultimele consecințe: la ilizibilitate (după unii) sau la poezie pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ar fi forte greu să Îi găsim o filiație. Cel mai potrivit ar fi să spunem că avem de-a face cu o prelungire a realismului romantic, În interiorul căruia, desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrie o literatură de unde evacuează, pe cît poate, umanul - „bolnav”, fără a ceda tentației de a-l „Înlocui” cu inumanul (adică de a lăsa să intre pe fereastră ceea ce scosese pe ușă). În plus, pentru că „omul”, În sensul realismului clasic, pozitivist, sau al umanismului existențialist, devenise de ceva vreme sediul unei tumori maligne, Îl elimină pe cît poate din scrierile sale - și am aici În vedere mai ales prozele sale. Nici pe acesta nu-l Înlocuiește cu un Supraom, sau cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
socializatoare ale morfologiei voinței sociale se află în M. Larionescu (1996, 14-18). O altă dimensiune a moștenirii culturale germane, din direcția filosofiei kantiene și husserliene, privește opțiunea fenomenologică asumată de D. Gusti, nu însă înainte de a o „contagia” cu influențe pozitiviste franceze și românești. Educația sa l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
originale ale lui Jung asupra individuației. Ca aspecte caracteristice pentru psihopatologia developmentală pot fi considerate următoarele: perspectiva interdisciplinară; Studierea concomitentă și în paralel a dezvoltării normale și a celei deviant-patologice a psihismului, inclusiv zonele de tranziție dintre acestea; studiile orientate pozitivist, privitoare la aspecte precise ale persoanei, dezvoltate longitudinal și corelate între ele - obiectivul-limită îl reprezintă studierea dezvoltării și metamorfozelor pe întreaga durată a vieții, deci articularea cu problematica ciclurilor vieții de la vârsta adultă; Rerspectiva transgenerațională a particularităților dezvoltării normale și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
disonanța cognitivă este un fenomen natural, o caracteristică originală a lumii umane. Din subcapitolele anterioare s-a putut deduce că el a realizat o teorie psihologică a cunoașterii și învățării, fundamentând-o pe realități ale afectivității umane. Formulările sale voit pozitiviste nu pot estompa această credință nemărturisită după care raporturile omului cu semenii și cu lucrurile au o componentă emoțională și pulsională „inextricabilă”. În 1957 a formulat două ipoteze centrale (de fapt, teze!) ale disonanței cognitive: I. Prezența disonanței produce o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
societatea românească. C. Schifirneț plasează concepția socială și politică maioresciană la intersecția curentelor de idei din secolul al XIX-lea, privind-o ca pe o sinteză a raționalismului și empirismului, a liberalismului și conservatorismului, pe fundalul noilor orientări evoluționiste și pozitiviste. Maiorescu este înfățișat ca un gânditor cu o concepție în esență evoluționistă, cu presupoziții și atitudini conservatoare, dar cu deschidere spre ideile de schimbare și progres. Poziția evoluționistă și moderat conservatoare se regăsește în teoria sa privind evoluția organică, treptată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
1698) și la Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700)? Cărțile mai vechi, ale unor P.P. Panaitescu sau Dan Bădăru, notau o netă ruptură a principelui de atitudinea medievală, religioasă, îmbrățișată la debut sub influența teologului Ieremia Cacavelas și descoperirea unei perspective pozitiviste, științifice în lucrările de maturitate. Doar că "soluția" lor era una marxistă, obligatorie în epoca în care au apărut meritoriile lor studii. Primele scrieri ale lui Dimitrie Cantemir au stârnit adesea comentarii entuziaste, fiind considerate cele dintâi încercări de filosofie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
subiect în sine, în vreme ce pentru gânditorul creștin animalul este un semn și nu contează ca realitate concretă, materială. Ce înseamnă a cunoaște un animal. De la științele naturii la gândirea simbolică Istoria naturală s-a dezvoltat în Antichitate grație unor spirite pozitiviste, mânate de o curiozitate științifică de necontestat; Aristotel își scrie tratatele despre animale bazându-se, cel mai adesea, pe observația directă a naturii, pe cercetare și chiar pe disecții, pe care nu se ferește să le postuleze drept dovezi de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
contează înainte de toate nu este specia, ci, după cum se spunea în franceza veche, "sénéfiance" (semnificația n.m.) a diferitelor animale"53. Singura clasificare care respectă mentalitatea specifică Evului Mediu nu este nici cea zoologică de ieri sau de azi, nici cea pozitivistă, nici cea sceptic-naturalistă; astfel de perspective nu îi interesau pe medievali, pentru că nu îi interesa criteriul la care ele trimit: confruntarea cu realitatea însăși, ca unic etalon de clasificare. Pe ei îi interesa o realitate mult mai subtilă, aceea spirituală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iconografie de un tratament egal. Dar autoarea pune punctul pe i analizând câteva dintre lucrările la care am făcut și noi referire mai sus. Enciclopediile medievale erau redactate de oameni ai Bisericii. Prin urmare, exista un conflict între o perspectivă pozitivistă, care ar fi negat existența unor ființe atestate de Biblie și atitudinea obligatorie, de principiu, pe care clericii o aveau față de tot ce este pomenit în Scripturi. Dând exemplul lui Albertus Magnus și al lui Edward Topsell (autor al unei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru că el este pomenit de șapte ori în Biblie. "A-i pune la îndoială existența, comentează inspirat Francesca Y. Caroutch, a constituit mult timp un act de ateism impardonabil"10. Iar acest tabu a supraviețuit până târziu, când o perspectivă pozitivistă începuse să fisureze serios credința în existența inorogului un fapt ce devenise evident, dar greu de acceptat, tocmai pentru că el contravenea ideii extrem de puternice cum că Biblia este imago mundi și că tot ce apare înregistrat în ea există cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animal supranatural, manifestându-se mai mult în mod emblematic decât real și pe care nimeni nu pare a-l asocia virtuților terapeutice"29. Recunosc: e un unghi de vedere care nu îmi convine. Mai întâi, pentru că antropologul adoptă o perspectivă pozitivistă care trădează viziunea medievală ce a stat la originea reprezentării. Pentru el, unicornul este un amestec de "elemente absolut reale, dintele unui cetaceu, necunoscut, fără îndoială, și un animal de încălecat, ambele incontestabile"30. Or, dacă ținem să rămânem fideli
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cauzele), geneza (mecanisme declanșatoare), nosologia (descrierea caracteristicilor distinctive) și nosografia (clasificarea) lor (Ionescu, 2010). Din această perspectivă, recentul concept de reziliență asistată, lansat de Șerban Ionescu, își va dovedi în viitor cu siguranță valoarea, având ancore serioase în noua orientare pozitivistă în științele socioumane. în plus, conceptul obiectivează abordarea pozitivă, scoțând-o din parametrii unei dogme cu acoperire redusă sau uneori imposibilă în realitate. Definirea rezilienței asistate este realizată de către autor (Ionescu, 2010, p. 281) printr-o serie de caracteristici cum
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
E însă evident că demografia nu reprezintă un răspuns la întrebările literaților, ci inaugurarea unui nou câmp de chestionare. Cine evocă cifrele brute ale statisticii nu o face pentru a rezolva probleme, pentru a clarifica situația literaturii cu ajutorul unor argumente pozitiviste. Dimpotrivă, în momentul în care masa populației apare într-o dezbatere literară ea suspendă determinațiile faptului literar și reprezentarea realistă a societății care vehiculează literatura: e o plonjare în necunoscut. Iar exemplul lui Ibrăileanu e, din acest punct de vedere
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reflecție desfășurată din 1973 până în 1992 asupra profetismului romantic 72. Saint-simonismul apare acolo ca o utopie "pseudoștiințifică", generată de entuziasmul iluminist în fața cunoașterii raționale, ca o încercare de transformare a unor forțe ale dezvoltării economice, în care intrau pe lângă știința pozitivistă și expansiunea industrială, mașinismul, comerțul etc., în autorități morale. De aici dimensiunea de "cult laic" asupra căreia Paul Bénichou insistă în permanență. Ideologii saint-simonismului au căutat să transfere vechile prerogative ale religiei, de ghidare a oamenilor și a societății, asupra
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o temă cu implicații interdisciplinare din spectrul istoriei, jurnalismului, sociologiei și al teologiei. Studiul mass-mediei a fost introdus relativ târziu între izvoarele pe care se bazează metodologia cercetării istorice (imaginea transmisă de presă fiind considerată una distorsionată); istoria de tip pozitivist încă domina scena istoriografică, deși cercetările au evoluat spre domeniile sociale și economice. Presa a fost recuperată ca sursă de către istoria mentalităților și a imaginarului. În accepțiunea clasică a metodologiei istorice, ea este considerată un izvor primar, însă nu și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
134. 136 Modernismul a fost o mișcare intelectuală care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii catolice către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, influențând mulți gânditori catolici. În încercarea de a apăra credința in fața valului pozitivist și rationalist, unii autori au apelat la doctrina Sfântului Augustin și la aspectele interioare și subiective ale credinței, aprofundând acele motivații ale inimii pe care rațiunea nu le înțelege și la care se referea Pascal. Pe de altă parte, în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ca teorie a relațiilor internaționale, specifică spațiului academic al Commonwealth-ului1 sinonim cu Școala engleză a Relațiilor Internaționale și raționalism ca denumire-etichetă dată de autorii contemporani unui grup de teorii care pleacă de la câteva ipoteze comune: raționalitatea actorilor internaționali, utilitatea metodelor pozitiviste pentru explicarea fenomenelor internaționale, posibilitatea unor teorii obiective, verificabile empiric și generalizabile, referitoare la realitatea internațională. Aceste teorii înrudite sunt denumite, de către alte surse de specialitate, cu termenul 1. Printre autorii ei mai vechi sau mai noi numărându se canadieni
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]