7,894 matches
-
de față, prieteni încă din școală, am hotărât să dăm curs glasului de iubire al inimilor și să ne unim viețile pentru tot restul existenței noastre. Fericitul eveniment se va desfășura la pensiunea Sub Cetate de la Târgu-Neamțului începând cu orele prânzului, pe data de 25.05. a.c. Prezența, absolut obligatorie. Rugăm a se lua aminte! A urmat un moment de liniște stânjenitoare. Apoi, întreaga asistență a aplaudat, în picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rele, exact ca și în familie, între cei trei-patru frați dinaintea ei și trei-patru de după ea, care strigau, făceau hărmălaie și se îmbrânceau pentru a prinde un loc mai bun la masă în zilele când mama reușea să pregătească un prânz mai de doamne-ajută. Că în rest, trebuiau să se mulțumească numai cu ce primeau de la școală: un lapte și un corn cu marmeladă, ici-acolo câte un măr sau câte un ciorchine. De fapt, așa se și explică de ce Vasilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de răul vostru! Tu nu știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bietul de el, de foame, firește! Sau poate s-o fi întâmplat ceva și mai rău, a admis surioara. Când colo, ce să vezi?! În pragul casei și-a făcut apariția chiar mama în persoană, care s-a întors în jurul prânzului de la târg din cauza cucoanelor care i-au refuzat serviciile pentru acea zi. De după fusta ei largă, s-a ivit și Costișor cu ceva coptură în mână: Uite Vasilica! Mama adus pampușcă! Eu am lins tot zahărul... Papat jumătate de pampușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu pătrățele albe și negre, și abia atunci mi-am dat seama că ar fi numai bună de jucat șah pe ea, căci tare mai semăna capotul ei cu tabla de șah pe care o foloseau cârjiștii în fața blocului, de la prânz până seara târziu. Tot uitându-mă însă la tabla de șah de pe corpul Ninetei, îmi imaginam cum aș putea muta pe ea caii, pionii, reginele și restul armatei de luptători și, deodată, observând denivelările de pe tabla de șah, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îndrăgitul zgomot uniform al autoturismelor, claxoanelor, vieții orașului de zi. Noaptea e o plăcere să visezi luminile mașinilor, care nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora după muncă, pregătii pentru muncă. Iar seara începe cockteil-ul și distracția. Putem mânca pe cinste la prețuri mici. "Cafe" iese în evidență și prin faptul că lumea tânără bună îl vizitează frecvent și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și casa noastră păreau să se bucure de el ca de niște mângâieri. Iarba și copacii se legănau, plini de vitalitate, grațios, ori de câte ori întâlneam câte o adiere de vânt. Liniștea în care mă aflam era perfectă pentru nelipsita odihnă de după prânz, când o lady își face siesta. Însă, fiind subțirică și energică, puteam trece ușor peste ea. În realitate, pentru mine era un capriciu, o plăcere la care puteam și renunța fără regrete. Tocmai mă plimbam pe afară, intrasem în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cumva le invidiam libertatea. Setea asta a lor de viață era esența și blestemul lor totodată. Așa cum viața mea era tocmai cel ce îmi dădu viață. Soția lui Eduard era puțin cam sărită de pe fix. Țin minte că și în timpul prânzului din ziua respectivă îmi aruncă niște priviri veninoase. Aș vrea puțin sarea, cerui, iar Françoise o luă pur și simplu din mâna Hélènei, care se pregătea să mi-o paseze. Mai apoi în timpul zilei dorii să înot în piscina interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul. Alice, ea este Irin. Irin, ea este Alice. Încântată, spusei. De asemenea. Și, Irin, ce vei servi? Cartofi prăjiți, cașcaval pané și o Coca Cola, vă rog, spusei băiatului. Ca întotdeauna, îmi spuse Angi. Și, Irin, vrei să ne spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te-ai plimbat în acești ani? Irin a fost plecată trei ani, îi spuse Aliciei. Cred că voi lăsa acest subiect pe mai târziu. Nu făcui nimic important. Alice, mi-ar plăcea să ne cunoaștem mai bine. Și în acel prânz, probabil cel mai lung din întreaga mea viață, am aflat despre Alice că e cântăreață într-un club de noapte, că e orfană și mi-am dat seama și că nu e nimic între ea și Angi. Spre bucuria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cer acum. Vrei să fii soția mea? Da! · · · · Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea, așteptând să treacă timpul. Sunt intrigată, aștept cu nerăbdare să ne întâlnim deseară. Se pune de un "story" pe cinste. Ieri, pe când eram la bufet, vine la mine un tip. Mă surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a poruncit Silviei să 18 se întoarcă, aceasta înseamnă, gândea Cecilia, că mama va trăi, că prin urmare se va însănătoși, că nu i-a venit rândul să moară. „Ajut-o, Doamne, să trăiască!”, își spunea în sinea ei. La prânz când sa întors de la școală, Elena a deschis încet ușa șa camera Silviei care dormea, a închis-o iarăși încet ca să n-o trezească și fuga în bucătărie unde știa că Cecilia îi aștepta cu masa. —Ciau! Ce-ai pregătit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se va face sănătoasă? era nerăbdătoare Elena să afle părerea sorei sale. Nici nu concep altfel. S-a mai scurs ceva timp și într-o bună zi pe când conspecta dintr-un curs de facultate, în timp ce supraveghea și fierberea bucatelor pentru prânz, Cecilia a auzit-o pe mamă sa că ieșea din baie, dar fiind atentă nu i-a mai auzit pașii spre camera ei. A așteptat puțin și s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. În camera Silviei nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cornul Cerbului? —La cabană? —E un loc liniștit, cu multă verdeață și nu facem mai mult de douăzeci de minute cu mașina. —Tu ești cu mașina? Da! Ai mai fost acolo, nu? Am mai fost. Îmi place locul. — Putem servi prânzul că au un local excelent cu mâncăruri specifice. —Știu. Ce-mi place la ei sunt mâncărurile cu ciuperci. Ciulama, ciuperci în aluat, ciuperci la grătar, ciuperci la tavă, ciuperci umplute pe care le servesc cu sau fără smântână, cu sau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
caute. —Bine. măi, voi stați și vă ospătați, iar noi ne dăm de ceasul morții căutându-vă peste tot. —Cecilia a vrut o cafea și a venit aici. Noi căutând o și aflând-o, ne-am hotărât să și servim prânzul. —Ce-ați servit bun? — Niște ciuperci delicioase, i-a informat Cecilia. — Hai să mâncăm și noi, au fost de părere toți. — Vedeți că sunt mai multe feluri de ciuperci. Alegeți ce vă place, i-a îndemnat ea. Matei s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de dimineață? Pentru tine, pentru revederea noastră, pentru iubirea noastră. — Îți mulțumesc, romanticule. Ai rămas același, îl sărută pe obraz, admirând trandafirii. Își ia rămas bun de la gazdă, se urcă în mașină cu trandafirii și pornesc pentru rezolvarea problemelor. Până la prânz, Cecilia fiind ajutată în deplasare de Matei care a condus-o cu autoturismul, și-a rezolvat totul. Urmau să plece la Sinaia. — Nu ne înzăpezim pe valea Prahovei, dacă va fi zăpadă? — Am pus roți adaptate pentru iarnă, că am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-mi fac un duș că am transpirat toată. Unchiul unde este? —A ieșit puțin în oraș. M-a invitat și pe mine, dar am preferat să rămân cu fata mea din parc, pentru a nu pierde clipele acestea minunate. Pentru prânz, Cecilia a aranjat masa festivă de Crăciun, cu ramuri de brad, sfeșnice cu lumânărele după obiceiul din familia ei, așezând rând pe rând bucatele pe care le pregătise. Au mâncat cu poftă și cei doi bărbați au lăudat-o pentru
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Despărțindu-se de ei după ce și-a luat rămas bun, Cecilia i-a spus lui Matei că trebuie să meargă să-și facă bagajul, să treacă și pe la ai lui ca să-și ia rămas bun că a doua zi la prânz, trebuie să fie la aeroport să decoleze spre Germania. Ce singur voi fi fără tine. Crezi că eu mă voi simți mai bine, mai ales acum când știu ce mă așteaptă cu examenul? Uite cum facem. Mergem întâi la ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acum, nu îndrăznise să-l mai spună la nimeni altcineva. „Am să verific eu, pe pielea mea, dacă-i așa sau nu-i așa!”, se ambiționă el. Așa încât, nici nu mai vru s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
izolat: ulterior, ori de câte ori am avut nevoie de o mică informație, nu am ezitat să apelez la oamenii din construcții, care nu m-au dezamăgit. Trebuie să adaug, la toate acestea, că i-am spionat, pe furiș, în scurta pauză de prânz, când toți își mănâncă sandvișurile în liniște, beau ceai (alcoolul fiind strict interzis în timpul programului) și, la sfârșit, își adună gunoiul într-o pungă. Nici măcar scrumul de la țigară nu se aruncă pe jos: am văzut cu ochii mei cum doi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
anulând regulile de distanță socială cu care ești obișnuit, vânzătorul dintr-un sat de munte îți va spune, cu ocazia unui festival local, atunci când îi plătești înghețata, că ești atât de frumoasă. Femeia bătrână îți va pregăti în grabă un prânz modest, în magazinașul ei cu suveniruri dintr-un mic oraș pierdut pe coasta oceanului, pentru că nu ai găsit nici un restaurant în zonă, va fugi apoi într-o cămăruță burdușită de-a valma cu vechituri din perioada Meiji și stranii obiecte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio, adorația după prânz și cină, care începeau și se terminau în sala de mese cu rugăciunea de mulțumire. Înainte de cină erau litaniile, iar uneori se adăugau și vesperele cântate sau completoriul. Într-adevăr, nu se poate spune că rugăciunea, pe lângă studiu, era puțină
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]